ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.05.2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1924/2011

HOTĂRÂRE
18.05.2011
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1924/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Cluj sub nr. 1203/1285/2008,

reclamantul O.N.C. în calitate de acționar la SC F. SA a chemat în

judecată pe pârâta SC F. SA solicitând instanței să dispună

următoarele:

-anularea

hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acționarilor SC F. SA din

data de 29 noiembrie 2008;

-anularea actului

adițional la actul constitutiv al societății ca o

consecință a anulării hotărârii;

-radierea

mențiunilor înscrise în actul constitutiv reactualizat și

menționat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă

Tribunalul Cluj, în baza hotărârii contestate;

-publicarea

hotărârii judecătorești de anulare în Registrul Comerțului

de pe lângă Tribunalul Cluj respectiv în M. Of. Partea a IV-a;

-plata cheltuielilor

de judecată.

Prin Sentința

comercială nr. 135/ C din 27 octombrie 2009, pronunțată de

Tribunalul Comercial Cluj a fost admisă cererea de chemare în

judecată formulată de reclamantul O.N.C. în contradictoriu cu pârâta

SC F. SA, s-a constatat nulitatea hotărârii Adunării Generale a

Acționarilor SC F. SA adoptată la data de 29 mai 2008; s-a dispus

publicarea hotărârii conform art. 132 alin. (10) din Legea 31/1990, pârâta

fiind obligată la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea

sentinței, instanța de fond a reținut, în esență,

că hotărârea Adunării Generale a Acționarilor din data de

29 mai 2008 a fost adoptată cu încălcarea normelor imperative impuse

de art. 101, art. 123 alin. (2) și art. 128 din Legea 31/1990.

Împotriva Sentinței

nr. 135/ C din 27 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial

Cluj a formulat apel pârâta SC F. SA, iar prin Decizia nr. 213 din 3 noiembrie

2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj a fost respins ca nefondat

apelul formulat.

În motivarea deciziei

pronunțate, instanța de apel a reținut că la data

adoptării hotărârii Adunării Generale a Acționarilor din

data de 29 mai 2008 cele 680.000 de acțiuni emise la data de 22 octombrie

2004, a căror nulitate a intervenit cu efect retroactiv, nu puteau sta la

baza exprimării unor voturi valabile.

În virtutea

principiului quad nullum est, nullum producit effectum, efectele

nulității se produc de plin drept, fiind lovit de nulitate orice alt

act încheiat în baza actului nul. Față de constatarea

irevocabilă a nulității hotărârii Adunării Generale

Extraordinare a Acționarilor din 22 octombrie 2004, votul exprimat în baza

acțiunilor emise în temeiul acesteia nu poate fi valabil.

În cauză au fost

încălcate și dispozițiile art. 128 alin. (1) din Legea nr. 31/1990

în condițiile în care în procurile aflate la dosar nu s-a precizat sensul

votului pentru fiecare dintre problemele incluse pe ordinea de zi, acordându-se

mandatarului putere discreționară de vot, ceea ce constituie o

expresie a cedării dreptului la vot în afara unui act de înstrăinare

a acțiunilor aferente acestui vot, o încălcare a incesibilității

dreptului de vot.

Încălcarea

interdicției prevăzute de art. 128 alin. (1) din Legea 31/1990 duce

la nulitatea convențiilor privind exercitarea dreptului de vot, în

speță a procurilor.

Cât privește

secretul votului, această condiție ar fi fost îndeplinită în

situația în care în procură nu s-ar fi indicat concret acțiunea

pentru care un anumit administrator ci doar s-ar fi făcut mențiunea

că mandatarul a fost împuternicit să voteze conform

instrucțiunilor mandantului.

Lipsa datei de

referință a adunării generale a acționarilor nu permite

identificarea acționarilor care au avut dreptul de a participa și

vota, stabilirea datei de referință fiind o condiție de

legalitate a convocării și ținerii adunării generale a

acționarilor.

Împotriva Deciziei

comerciale nr. 213 din 3 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel

Cluj a formulat recurs pârâta SC F. SA, solicitând admiterea recursului,

modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului cu consecința

respingerii cererii de chemare în judecată vizând anularea hotărârii

Adunării Generale a Acționarilor din data de 29 mai 2008.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., recurenta arată că la data adoptării hotărârii

Adunării Generale a Acționarilor din data de 29 mai 2008, Decizia nr.

522 din 6 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, prin care a fost

anulată hotărârea Adunării Generale a Acționarilor din 22

octombrie 2004, nu era irevocabilă și mai mult a fost suspendată

prin Încheierea din data de 14 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

În plus, conform art.

132 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, hotărârea irevocabilă de anulare

trebuie să fie înregistrată în Registrul Comerțului și

publicată în M. Of. pentru a fi opozabilă.

Nu în ultimul rând,

dacă se înlătură de la vot acțiunile dobândite prin

majorarea din anul 2004 (acțiuni care au fost anulate irevocabil prin

respingerea recursului la data de 3 iulie 2008) cvorumul ar fi fost îndeplinit,

voturile eliminate neinfluențând decizia de adoptare a hotărârilor.

Hotărârea

instanței de apel a fost luată cu încălcarea dispozițiilor art.

128 din Legea nr. 31/1990 în condițiile în care unii acționari îi

împuternicesc pe alți acționari să voteze în adunarea

generală, societatea sau reprezentanții acesteia nefiind

implicați în această procedură.

Dispozițiile art.

125 din Legea nr. 31/1990 permit acționarilor să voteze prin

reprezentare în baza unei împuterniciri, pentru valabilitatea căreia se

impune condiția existenței unei împuterniciri acordate pentru

respectiva adunare generală a acționarilor.

Neprecizarea în

cuprinsul procurii a sensului de vot nu echivalează cu cedarea acestuia

și nu atrage sancțiunea nulității cu atât mai mult cu cât

pe ordinea de zi a Adunării Generale a Acționarilor figura alegerea

administratorilor, operațiune care impune folosirea votului secret.

În cauză, au

fost nerespectate dispozițiile art. 123 alin. (1) din Legea nr. 31/1990

și greșit s-a dispus anularea hotărârii Adunării Generale a

Acționarilor pentru faptul că în convocator nu era trecută data

de referință. Astfel, în absența unei prevederi legale imperative,

care să stabilească data de referință ca parte

componentă obligatorie a convocatorului, intimatul reclamant este chemat

să facă dovada vătămării sale, ceea ce nu s-a

întâmplat.

Atâta timp cât

garanția transferurilor reale și legale de acțiuni este

asigurată a priori la SC F. SA, prin specificul formei sale juridice de

societate de tip închis, fiind exclus riscul unor tranzacții fictive sau

despre care conducerea societății nu ar putea afla, exigența

stabilirii datei de referință a Adunării Generale a

Acționarilor prin convocator este atenuată, având un caracter

facultativ.

Analizând decizia

recurată în raport de criticile formulate și temeiul de drept

indicat, se constată că recursul este nefondat, instanța de apel

interpretând și aplicând corect dispozițiile legale incidente în

cauză.

Astfel,

hotărârea Adunării Generale a Acționarilor adoptată la data

de 22 octombrie 2004, prin care s-a hotărât majorarea capitalului social

al pârâtei SC F. SA (fiind emise un număr de 680.000 acțiuni) a fost

anulată prin Decizia nr. 522 din data de 6 noiembrie 2007 a Curții de

Apel București, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2390/2008

a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Nulitatea nu produce

efecte numai pentru viitor – ex nunc – ci și pentru trecut – ex tunc –

fiind înlăturate efectele actului care s-au produs între momentul încheierii

actului juridic și cel al anulării efective. Ca urmare, efectele

nulității se produc de plin drept, fiind lovit de nulitate orice alt

act încheiat în baza unui act nul.

În consecință,

adoptarea hotărârii Adunării Generale a Acționarilor din data de

29 mai 2008, prin votul exprimat în baza acțiunilor emise în temeiul

hotărârii adoptate de Adunarea Generală Extraordinară a

Acționarilor din 22 octombrie 2004 - hotărâre a cărei nulitate

s-a dispus printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă -,

nu poate fi considerată valabilă, ținând cont de regula quad

nullum est, nullum producit efectum, cât și de principiul

retroactivității efectelor nulității actului juridic civil.

Motivul determinant

în constatarea nulității hotărârii Adunării Generale a

Acționarilor a SC F. SA adoptată în data de 29 mai 2008 fiind acela

că în cadrul adunării voturile au fost exprimate în baza

acțiunilor emise în temeiul unei hotărâri nule, aspect reținut

corect de instanțele de fond.

Faptul că

executarea Deciziei nr. 522/2007 a Curții de Apel București era

suspendată prin încheierea din data de 14 martie 2008 de către Înalta

Curte de Casație și Justiție până la soluționarea

recursului, nu duce la înlăturarea principiului retroactivității

efectelor nulității actului juridic și a regulii quod nullum

est, nullum producit efectum.

Este adevărat

că anularea unei majorări de capital social la un moment dat în timp

nu poate avea ca efect anularea tuturor hotărârilor ulterioare, dar în

hotărârea Adunării Generale a Acționarilor din data de 29 mai

2008 au fost exprimate voturi în baza acțiunilor emise în temeiul unei

hotărâri a adunării generale a acționarilor nule, iar cvorumul

minim și majoritatea necesară, în raport de dispozițiile art. 125

din Legea nr. 31/1990, nu poate fi stabilită cu exactitate.

Nici critica vizând

valabilitatea voturilor exprimate de cei 85 de acționari prin

reprezentanți nu poate fi reținută, întrucât dispozițiile art.

125 din Legea nr. 31/1990 se raportează și la dispozițiile art. 128

alin. (1) din același act normativ, iar din procurile anexate la dosar

rezultă o cedare a dreptului la vot în afara unui act de înstrăinare,

ceea ce duce la încălcarea caracterului incesibil al dreptului la vot.

Instanțele de

fond nu au analizat aplicabilitatea dispozițiilor art. 128 alin. (2) C.

proc. civ., așa cum susține recurenta, acest text de lege vizând

convențiile ce au ca obiect angajamentul de a vota într-un anumit fel,

stabilit prin instrucțiunile date de către societatea emitentă a

acționarilor, ceea ce nu este cazul în speța de față, ci a

analizat dispozițiile art. 128 alin. (1) C. proc. civ.

Nici critica vizând

data de referință nu poate fi reținută, întrucât în raport

de această dată așa cum este definită și de

Regulamentul nr. 1/2006 emis de CNVM, pot fi identificați acționarii

care au avut dreptul să participe și să voteze la adunarea

generală a acționarilor, aspect reținut corect de instanța

de fond.

Față de

considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 C.

proc. civ., va respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta pârâtă

Respinge recursul

declarat de pârâta SC F. SA împotriva Deciziei nr. 213 din 3 noiembrie 2010 a

Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi 18 mai 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-05-07
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1609/2010
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Cluj sub nr. 2964/1285/2007, S.I.F.M. SA în contradictoriu cu SC A. SA a solicitat instanței s
ÎCCJ 2011-03-24
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1304/2011
Ședința publică de la 24 martie 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 30 octombrie 2008, pe rolul Tribunalului Comercial Argeș, reclamanta
ÎCCJ 2011-03-16
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1148/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 2154 din 26 februarie 2010, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis cererea formulată de reclama
ÎCCJ 2009-11-17
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2925/2009
. (4) din Legea nr. 31/1990, reclamanții au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea societății pârâte să suporte cheltuielile ocazionate cu convocarea adunării generale. Pârâții prin întâmpinare pe cale de exce
ÎCCJ 2011-03-01
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 894/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 208/C din 3 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, s-a admis excepția lipsei calității procesuale a reclaman
Sursă