ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2390/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele Prin sentința penală nr. 220 din 23 octombrie 2007 Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a fost recunoscută decizia penală pronunțată în dosarul nr. 436 Hv 2/06a a Tribunalului pentru Cauze penale Viena prin care condamnatul G.S. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare și s-a dispus transferarea persoanei condamnate G.S. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 6 ani închisoare. S-a dedus durata arestării preventive și perioada executată de la 19 mai 2006 la zi.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut, în baza înscrisurilor trimise de Ministerul Federal de Justiție al Republicii Austria, ca stat de condamnare, că cetățeanul român G.S. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută de art. 142 alin. (1) și art. 143 C. pen. austriac, din care a fost dedusă durata arestării preventive începând cu data de 19 mai 2006 până la data de 6 noiembrie 2006. În fapt s-a constatat că la data de 21 noiembrie 2005, numitul G.S. împreună cu o persoană neidentificată care avea asupra sa o armă, prin violentă, au sustras părții vătămate B.W., casieră la B.A.C. SA, sucursala Viena, suma de 17.308,64 Euro.

Instanța a constatat că în cauză este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzute de art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004, fapta pentru care a fost condamnat G.S.

având corespondent în legislația penală română, că susnumita persoană este cetățean român, că hotărârea de condamnare este definitivă și că cel condamnat și-a manifestat consimțământul în vederea transferării sale în România pentru a continua executarea pedepsei, așa cum rezultă din procesul verbal încheiat la Penitenciarul Garsten în data de 4 aprilie 2007. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs persoana transferabilă G.S., care a arătat în procesul verbal încheiat la data de 18 decembrie 2007 în fața Tribunalului regional Steyr, atașat la dosar atât în limba germană, cât și tradus în limba română, că nu mai dorește să fie transferat în România, ci dorește să execute restul pedepsei în Austria, întrucât în anul 2008 are posibilitatea de a face cerere de liberare condiționată conform dreptului austriac.

Recursul declarat nu este întemeiat. Potrivit art. 149 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, în cazul în care Ministerul Justiției din România primește o cerere de transferare din partea unui resortisant român condamnat într-un alt stat, înștiințează despre această cerere autoritatea centrală din statul de condamnare, căreia îi solicită, între altele, declarația privind consimțământul la transferare al persoanei condamnate, iar potrivit art. 142 din aceeași lege, condamnatul trebuie să-și exprime consimțământul la transfer, în mod liber și în deplină cunoștință de cauză asupra consecințelor juridice care decurg din transferarea sa în România.

Analizând actele și lucrările dosarului Curtea constată că la dosar este atașat consimțământul persoanei condamnate G.S. la transfer, consemnat în procesul verbal din 4 aprilie 2007 încheiat la Penitenciarul Garsten din Austria. Având în vedere că Legea nr. 302/2004 nu conține dispoziții referitoare la revocarea acestui consimțământ, Curtea apreciază că, în această situație consimțământul persoanei condamnate la transfer are caracter irevocabil, astfel încât în condițiile în care acesta a fost dat în condiții de deplină legalitate și exprimare liberă, persoana condamnată G.S. nu mai poate reveni asupra acordului său la transferarea în vederea executării pedepsei în România, cererea sa fiind fără relevanță juridică.

Mai mult decât atât, persoana condamnată G.S. cu ocazia exprimării consimțământului , consemnat în procesul verbal din 4 aprilie 2007 încheiat la Penitenciarul Garsten din Austria a declarat că „nu vrea să revoce acordul lui privind preluarea executării penale" și că a luat cunoștință de dispozițiile legale aplicabile în această materie. Față de considerentele ce preced, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de persoana transferabilă G.S. împotriva sentinței penale nr. 220 din 23 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta persoană transferabilă va fi obligată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana transferabilă G.S. împotriva sentinței penale nr. 220 din 23 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta persoană transferabilă G.S. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 iunie 2008.