ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3689/2013

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentin

ța penală nr. 68 din data de 18 februarie 2013, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis sesizarea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

A recunoscut efectele sentin

ței nr. 113/Hv/41/2007 din 09 mai 2007 pronunțată de către Tribunalul pentru Cauze Penale Viena prin care petenta condamnată H.D.I. a fost condamnată la 3 luni închisoare, definitivă prin Decizia nr. 21/Bs/237/07y a Curții de Apel Viena și a sentinței nr. 081/Hv/63/1/lv, pronunțată la data de 21 noiembrie 2011 de Tribunalul pentru Cauze Penale Viena prin care a fost condamnată la 6 ani și 6 luni închisoare, definitivă.

A dispus transferarea persoanei condamnate H.D.I. fost

ă B., în vederea continuării executării pedepselor de 6 ani și 6 luni închisoare și de 3 luni închisoare într-un Penitenciar din România

A computat din pedepsele aplicate durata arest

ării 06 noiembrie 2007-19 noiembrie 2007, pentru pedeapsa de 3 luni închisoare și de la 20 noiembrie 2011 la zi.

A dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei

închisorii.

Pentru a se pronunța astfel, prima instan

ța a reținut, în esență că, prin adresa din 2012 din 11 mai 2012 Ministerul Justiției, D.D.I.C.J. a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu prevederile Legii nr. 302/2004, republicată, cererea formulată de autoritățile judiciare din Republica Austria prin care se solicită transferarea persoanei condamnate H.D.I. într-un penitenciar din România pentru a continua executarea pedepsei cu închisoarea aplicată sus-numitei de către instanțele statului solicitant.

Din documentele transmise de autorit

ățile judiciare austriece, în aplicarea Convenției Europene asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în 1983, rezultă că H.D.I. a fost condamnată, după cum urmează:

ța nr. 113/Hv/41/07/p pronunțată la 09 mai 2007 de Tribunalul pentru Cauze Penale Viena la o pedeapsă de 3 luni închisoare, pentru infracțiunile prevăzute de art. 87 alin. (1), art. 15, art. 269 alin. (1) varianta 3, art. 83 alin. (1), art. 84 alin. (2), cif. 4 C. pen. austriac.

Aceast

ă sentință a rămas definitivă prin Decizia nr. 21/Bs/235/07/y a Curții de Apel Viena.

În fapt, s-a reținut că, fiind sub influența alcoolului și a substanțelor stupefiante, a lovit un polițist în timp ce era percheziționată, ca urmare a participării la o încăierare.

Examin

ând documentele transmise de autoritățile judiciare ale statului solicitant, se constată că este îndeplinită condiția dublei incriminări la care se referă art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004

republicat

ă și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în 1983.

Astfel, fapta comis

ă de persoana condamnată în împrejurările descrise își regăsește incriminarea în prevederile art. 239 alin. (2) C. pen. român.

ța nr. 081/Hv/63/11/v pronunțată la 21 noiembrie 2011 de Tribunalul pentru Cauze Penale Viena la o pedeapsă de 6 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă săvârșită cu intenție, prevăzută de art. 87 alin. (1) și alin. (2) varianta 2 C. pen. austriac. Sentința a rămas definitivă.

În fapt, s-a re

ținut că, la data de 20 noiembrie 2011, în urma altercației pe care a avut-o cu concubinul ei și pe fondul agresiunilor exercitate anterior de victimă asupra persoanei condamnate, aceasta l-a lovit cu cuțitul în stern ulterior leziunea produsă conducând la decesul victimei.

Examin

ând documentele transmise de autoritățile judiciare ale statului solicitant, Curtea constată că este îndeplinită condiția dublei incriminări la care se referă art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în 1983.

Astfel, faptele comise de persoana condamnat

ă în împrejurările descrise își regăsesc incriminarea în prevederile art. 174 C. pen. român.

Din rela

țiile referitoare la lichidarea condamnării transmise de statul solicitant rezultă că persoana condamnată are de executat o pedeapsă de 6 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă ce a început a fi executată la 21 noiembrie 2011 și va fi considerată executată la 20 august 2017, din care a fost dedusă perioada arestului preventiv cuprinsă între 20 noiembrie 2011 și 21 noiembrie 2011.

Persoana condamnat

ă H.D.I. nu și-a manifestat consimțământul pentru a fi transferată în vederea executării acestui rest de pedeapsă într-un penitenciar din România, dar prin decizia cu privire la aplicarea unei interdicții din 05 ianuarie 2012 a Direcției de Poliție Federale Viena acesteia i-a fost aplicată interdicția de a se afla pe teritoriul Republicii Austria pe o durată nelimitată.

Împotriva sentinței penale nr. 68 din data de 18 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, a declarat recurs persoana transferabilă H.D.I. solicitând admiterea acestuia, având în vedere declarația și susținerile sale, respectiv poziția sa procesuală în sensul de a nu fi de acord cu transferarea sa în vederea executării restului de pedeapsă într-un penitenciar din România.

Recursul este nefondat.

Analiz

ând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că nici unul dintre acestea nu este de natură a duce la altă soluție, decât cea pronunțată de instanță, hotărârea fiind legală și temeinică.

Contrar sus

ținerilor apărării persoanei transferabile, instanța de fond a respectat întocmai prevederile legale în această materie.

Astfel, examin

ând documentele transmise de autoritățile judiciare ale statului solicitant, Înalta Curte constată, așa după cum și instanța de fond a reținut, că este îndeplinită condiția dublei incriminări la care se referă art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în 1983.

În această ordine de idei, se constată că, faptele comise de persoana condamnată în împrejurările descrise își regăsesc incriminarea în prevederile art. 239 alin. (2), respectiv art. 174 C. pen. român.

Din rela

țiile referitoare la lichidarea condamnării transmise de statul solicitant rezultă că persoana condamnată are de executat o pedeapsă de 6 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă ce a început a fi executată la 21 noiembrie 2011 și va fi considerată executată la 20 august 2017, din care a fost dedusă perioada arestului preventiv cuprinsă între 20 noiembrie 2011 și 21 noiembrie 2011.

Totodat

ă, prin decizia cu privire la aplicarea unei interdicții din 05 ianuarie 2012 a Direcției de Poliție Federale Viena acesteia i-a fost aplicată interdicția de a se afla pe teritoriul Republicii Austria pe o durată nelimitată.

Fat

ă de această situație, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 3 din Protocolul adițional la Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate conform cărora nu este necesar consimțământul persoanei condamnate la transfer în situația în care s-a dispus o măsură în virtutea căreia persoanei, odată pusă în libertate, nu îi va mai fi permis să rămână pe teritoriul statului de condamnare.

Ca atare, constându-se că au fost respectate toate procedurile legale, fiind

îndeplinite condițiile cerute de lege în această materie și după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Înalta Curte urmează a-l respinge conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) din C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana transferabilă H.D.I. împotriva sentinței penale nr. 68 din data de 18 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă recurenta persoană transferabilă la plata sumei de 520 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 22 noiembrie 2013.