ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3978/2013

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 320 din

22 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-a

admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

S-a dispus

recunoașterea și punerea în executare a sentinței nr. 22 Hv 83/10m din data de 27

mai 2011, pronunțată de Tribunalul Landului Linz, Republica Austria, privind

pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată persoanei condamnate S.L.

S-a dispus transferarea

persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuării executării

pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare.

S-a dedus perioada

executată de la 24 iulie 2010 la zi.

Onorariu avocat

oficiu în sumă de 320 RON se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond, a reținut următoarele:

Prin rezoluția

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, din data de 27 iunie 2013 a fost

sesizată instanța în vederea recunoașterii și punerii în executare a sentinței emisă

de autoritățile judiciare din Republica Austria, în procedura soluționării cererii

de transferare într-un penitenciar din România a persoanei condamnate

S.L. pentru continuarea

executării pedepsei ce i s-a aplicat.

În motivarea rezoluției

s-a arătat că, prin adresa din data de 5 decembrie 2012, Ministerului Justiției,

Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară, prin care a transmis acestei

unități de parchet cererea formulată de Ministerul Justiției din Republica Austria

prin care s-a solicitat transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din

România în vederea continuării executării pedepsei aplicată față de aceasta de către

instanțele de judecată din statul solicitant.

Cererea formulată

de autoritățile austriece a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6

alin. (2) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată

la Strasbourg la 21 martie 1983, respectiv: cererea de transfer transmisă de Ministerul

Justiției ai republicii Austria; copia autentificată a sentinței de condamnare,

copia dispozițiilor legale aplicabile, stadiul executării pedepsei; expunerea faptelor

pe care se întemeiază condamnarea; decizia cu privire la aplicarea interdicției.

Din verificările

efectuate la Ministerul Afacerilor Interne, Direcția Generală de Pașapoarte și Direcția

pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a rezultat că persoana

condamnată este cetățean român, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 3

lit. a) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată

la Strasbourg și art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Din informațiile

și documentele comunicate a rezultat că prin sentința 22 Hv 83/10m din data de 27

mai 2011, pronunțată de Tribunalul Landului Linz, numitul S.L. a fost condamnat

la pedeapsa închisorii de 5 ani și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz

sexual grav, săvârșită împotriva unui minor, fapta fiind săvârșită parțial în formă

consumată, parțial sub formă de tentativă, de constrângere sexuală, precum și de

abuz de autoritate, de răspândire de materiale pornografice și de vătămare corporală,

prevăzută de art. 206

1

, 206

3

cazul 1,207/1, 15, 202/1, 212

alin. (1

1

), cazul 3, 207A/2, 83/1 C. pen. austriac.

Sentința a rămas

definitivă la data de 31 mai 2011.

La data de 18

august 2011 Prefectura Linz, Land a emis o dispoziție de interdicție împotriva lui

S.L. pe o perioadă nelimitată.

A fost îndeplinită

condiția prevăzută de art. 3 lit. b) din Convenția europeană asupra transferării

persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. b) din Legea nr.

302/2004, republicată.

Din situația executării

pedepsei comunicată de autoritățile austriece a rezultat că din durata pedepsei

a fost dedusă perioada arestului preventiv din 24 iulie 2010, ora 03:10, până la

27 mai 2011, ora 09:30, dată la care a început executarea pedepsei, iar încetarea

executării pedepsei va fi finalizată la 24 ianuarie 2016, fiind îndeplinită astfel

condiția prevăzută de art. 3 lit. c) din Convenția europeană asupra transferării

persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. b) din Legea nr.

302/2004, republicată.

Persoana condamnată

se află încarcerată în Penitenciarul Garsten din Republica Austria.

În fapt, s-a reținut

că persoana condamnată, din toamna anului 2007 până la data de 22 iulie 2010, a

întreținut raporturi sexuale cu fiica sa vitregă minoră, împotriva voinței acesteia.

În anul 2007 a

procurat și a postat reprezentări pornografice unor persoane minore.

În perioada 2007-23

iulie 2010 i-a vătămat corporal pe cei trei copii minori.

Examinând materialul

cauzei, s-a constatat că este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzută

de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 3 pct. 1 lit. e)

din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la

Strasbourg, faptele reținute în sarcina persoanei condamnate S.L. au corespondent

în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute

de art. 197 alin. (2) lit. b), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. român;

art. 202 alin. (2), art. 180 alin. (1), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Persoana condamnată

a arătat că nu dorește să fie transferată în România în vederea continuării executării

pedepsei într-un penitenciar din România, însă la data de 18 august 2011 Prefectura

Linz, Land a emis o dispoziție de interdicție împotriva lui S.L. pe o perioadă nelimitată,

situație în care potrivit art. 3 parag. 1 din Protocolul adițional al Convenției

europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, consimțământul

acestuia nu este necesar.

Curtea examinând

actele și lucrările dosarului, a constatat întemeiată sesizarea, în cauză este dovedită

îndeplinirea atât a condiției prevăzute de art. 3 lit. b) din Convenția europeană

asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg cât și cerințele

art. 143 și urm. din Legea nr. 302/2004, modificată, considerente față de care se

va admite sesizarea de față și în consecință, s-a dispus recunoașterea și punerea

în executare a sentinței sentința nr. 22 Hv 83/10m din data de 27 mai 2011, pronunțată

de Tribunalul Landului Linz, Republica Austria, privind pedeapsa de 5 ani și 6 luni

închisoare aplicată persoanei condamnate S.L.

S-a dispus transferarea

într-un penitenciar din România a persoanei condamnate în vederea continuării executării

pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 146

din Legea nr. 302/2004, modificată, s-a dedus integral din pedeapsă perioada deja

executată de persoana condamnată de la 24 iulie 2010 la zi.

Sentința a fost

recurată de condamnatul persoană transferabilă S.L.

Apărătorul desemnat

din oficiu pentru condamnatul persoană transferabilă, oral, în ședința publică,

a pus concluzii de admitere a recursului și în rejudecare, a solicitat respingerea

sesizării parchetului. Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor invocate

de apărătorul desemnat din oficiu, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile

art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că recursul este fondat.

Astfel, prin adresa,

primită de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, la data de

21 noiembrie 2013, Ministerul Justiției Direcția Drept Internațional și Cooperare

Judiciară, în continuarea corespondenței prin care a transmis parchetului cererea

formulată de Ministerul Justiției din Republica Austria, prin care s-a solicitat

transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuării

executării pedepsei aplicată față de aceasta de către instanțele de judecată din

statul solicitant respectiv, Republica Austria, a remis instanței de recurs, un

înscris, provenit de la Ministerul Justiției din Republica Austria, prin care, s-a

comunicat că Ministerul Justiției din Republica Austria, își retrage cererea de

transferare a cetățeanului roman S.L. în vederea continuării executării pedepsei

aplicată acestuia, întrucât Tribunalul Steyr, a decis prin încheierea nr. 18 BE182/13m

din data de 15 octombrie 2013, în conformitate cu dispozițiile art. 133a din Legea

austriacă privind executarea penală, renunțarea provizorie la continuarea executării

pedepsei pe teritoriul Austriei, cu condiția ca deținutul să se întoarcă în România,

plecarea acestuia având loc la data de 24 noiembrie 2013.

Așadar, având

în vedere înscrisul evocat anterior, cererea formulată de Ministerul Justiției din

Republica Austria prin care s-a solicitat transferarea persoanei condamnate într-un

penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei aplicată față

de aceasta de către instanțele de judecată din statul solicitant, se constată că

a rămas fără obiect, condamnatul fiind liberat de către autoritățile judiciare austriece

la data de 24 noiembrie 2013.

Față de cele arătate

mai sus, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta

Curte urmează a admite recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă S.L.,

împotriva sentinței penale nr. 320 din 22 iulie 2013 a Curții de Apel București,

secția a II-a penală.

Va casa sentința

recurată, și rejudecând:

Va respinge sesizarea

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind recunoașterea și punerea

în executare a sentinței nr. 22 Hv 83/10m din data de 27 mai 2011, pronunțată de

Tribunalul Landului Linz, Republica Austria, privind pedeapsa de 5 ani și 6 luni

închisoare aplicată persoanei condamnate S.L.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru recurentul persoană, transferabilă, în sumă de 320 RON,

se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare

ocazionate cu soluționarea recursului declarat de persoană transferabilă, vor rămâne

în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de condamnatul persoană transferabilă S.L., împotriva sentinței penale

nr. 320 din 22 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Casează sentința

recurată, și rejudecând:

Respinge sesizarea

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind recunoașterea și punerea

în executare a sentinței nr. 22 Hv 83/10m din data de 27 mai 2011, pronunțată de

Tribunalul Landului Linz, Republica Austria, privind pedeapsa de 5 ani și 6 luni

închisoare aplicată persoanei condamnate S.L.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru recurentul persoană transferabilă, în sumă de 320 RON,

se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare

ocazionate cu soluționarea recursului declarat de persoană transferabilă, rămân

în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 11 decembrie 2013.