ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3978/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 320 din 22 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. S-a dispus recunoașterea și punerea în executare a sentinței nr. 22 Hv 83/10m din data de 27 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Landului Linz, Republica Austria, privind pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată persoanei condamnate S.L. S-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare. S-a dedus perioada executată de la 24 iulie 2010 la zi.

Onorariu avocat oficiu în sumă de 320 RON se va suporta din fondul Ministerului Justiției. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, a reținut următoarele: Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, din data de 27 iunie 2013 a fost sesizată instanța în vederea recunoașterii și punerii în executare a sentinței emisă de autoritățile judiciare din Republica Austria, în procedura soluționării cererii de transferare într-un penitenciar din România a persoanei condamnate S.L. pentru continuarea executării pedepsei ce i s-a aplicat.

În motivarea rezoluției s-a arătat că, prin adresa din data de 5 decembrie 2012, Ministerului Justiției, Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară, prin care a transmis acestei unități de parchet cererea formulată de Ministerul Justiției din Republica Austria prin care s-a solicitat transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei aplicată față de aceasta de către instanțele de judecată din statul solicitant.

Cererea formulată de autoritățile austriece a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 alin. (2) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, respectiv: cererea de transfer transmisă de Ministerul Justiției ai republicii Austria; copia autentificată a sentinței de condamnare, copia dispozițiilor legale aplicabile, stadiul executării pedepsei; expunerea faptelor pe care se întemeiază condamnarea; decizia cu privire la aplicarea interdicției. Din verificările efectuate la Ministerul Afacerilor Interne, Direcția Generală de Pașapoarte și Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a rezultat că persoana condamnată este cetățean român, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. a) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Din informațiile și documentele comunicate a rezultat că prin sentința 22 Hv 83/10m din data de 27 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Landului Linz, numitul S.L. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 5 ani și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz sexual grav, săvârșită împotriva unui minor, fapta fiind săvârșită parțial în formă consumată, parțial sub formă de tentativă, de constrângere sexuală, precum și de abuz de autoritate, de răspândire de materiale pornografice și de vătămare corporală, prevăzută de art. 206 1 , 206 3 cazul 1,207/1, 15, 202/1, 212 alin. (1 1 ), cazul 3, 207A/2, 83/1 C. pen. austriac. Sentința a rămas definitivă la data de 31 mai 2011. La data de 18 august 2011 Prefectura Linz, Land a emis o dispoziție de interdicție împotriva lui S.L.

pe o perioadă nelimitată. A fost îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. b) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată. Din situația executării pedepsei comunicată de autoritățile austriece a rezultat că din durata pedepsei a fost dedusă perioada arestului preventiv din 24 iulie 2010, ora 03:10, până la 27 mai 2011, ora 09:30, dată la care a început executarea pedepsei, iar încetarea executării pedepsei va fi finalizată la 24 ianuarie 2016, fiind îndeplinită astfel condiția prevăzută de art. 3 lit. c) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Persoana condamnată se află încarcerată în Penitenciarul Garsten din Republica Austria. În fapt, s-a reținut că persoana condamnată, din toamna anului 2007 până la data de 22 iulie 2010, a întreținut raporturi sexuale cu fiica sa vitregă minoră, împotriva voinței acesteia. În anul 2007 a procurat și a postat reprezentări pornografice unor persoane minore. În perioada 2007-23 iulie 2010 i-a vătămat corporal pe cei trei copii minori. Examinând materialul cauzei, s-a constatat că este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzută de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg, faptele reținute în sarcina persoanei condamnate S.L.

au corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 197 alin. (2) lit. b), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. român; art. 202 alin. (2), art. 180 alin. (1), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Persoana condamnată a arătat că nu dorește să fie transferată în România în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România, însă la data de 18 august 2011 Prefectura Linz, Land a emis o dispoziție de interdicție împotriva lui S.L. pe o perioadă nelimitată, situație în care potrivit art. 3 parag. 1 din Protocolul adițional al Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, consimțământul acestuia nu este necesar.

Curtea examinând actele și lucrările dosarului, a constatat întemeiată sesizarea, în cauză este dovedită îndeplinirea atât a condiției prevăzute de art. 3 lit. b) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg cât și cerințele art. 143 și urm. din Legea nr. 302/2004, modificată, considerente față de care se va admite sesizarea de față și în consecință, s-a dispus recunoașterea și punerea în executare a sentinței sentința nr. 22 Hv 83/10m din data de 27 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Landului Linz, Republica Austria, privind pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată persoanei condamnate S.L. S-a dispus transferarea într-un penitenciar din România a persoanei condamnate în vederea continuării executării pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 146 din Legea nr. 302/2004, modificată, s-a dedus integral din pedeapsă perioada deja executată de persoana condamnată de la 24 iulie 2010 la zi. Sentința a fost recurată de condamnatul persoană transferabilă S.L. Apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnatul persoană transferabilă, oral, în ședința publică, a pus concluzii de admitere a recursului și în rejudecare, a solicitat respingerea sesizării parchetului. Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor invocate de apărătorul desemnat din oficiu, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este fondat.

Astfel, prin adresa, primită de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, la data de 21 noiembrie 2013, Ministerul Justiției Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară, în continuarea corespondenței prin care a transmis parchetului cererea formulată de Ministerul Justiției din Republica Austria, prin care s-a solicitat transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei aplicată față de aceasta de către instanțele de judecată din statul solicitant respectiv, Republica Austria, a remis instanței de recurs, un înscris, provenit de la Ministerul Justiției din Republica Austria, prin care, s-a comunicat că Ministerul Justiției din Republica Austria, își retrage cererea de transferare a cetățeanului roman S.L.

în vederea continuării executării pedepsei aplicată acestuia, întrucât Tribunalul Steyr, a decis prin încheierea nr. 18 BE182/13m din data de 15 octombrie 2013, în conformitate cu dispozițiile art. 133a din Legea austriacă privind executarea penală, renunțarea provizorie la continuarea executării pedepsei pe teritoriul Austriei, cu condiția ca deținutul să se întoarcă în România, plecarea acestuia având loc la data de 24 noiembrie 2013. Așadar, având în vedere înscrisul evocat anterior, cererea formulată de Ministerul Justiției din Republica Austria prin care s-a solicitat transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei aplicată față de aceasta de către instanțele de judecată din statul solicitant, se constată că a rămas fără obiect, condamnatul fiind liberat de către autoritățile judiciare austriece la data de 24 noiembrie 2013. Față de cele arătate mai sus, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., Înalta Curte urmează a admite recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă S.L., împotriva sentinței penale nr. 320 din 22 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Va casa sentința recurată, și rejudecând: Va respinge sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind recunoașterea și punerea în executare a sentinței nr. 22 Hv 83/10m din data de 27 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Landului Linz, Republica Austria, privind pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată persoanei condamnate S.L. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul persoană, transferabilă, în sumă de 320 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de persoană transferabilă, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă S.L., împotriva sentinței penale nr. 320 din 22 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Casează sentința recurată, și rejudecând: Respinge sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind recunoașterea și punerea în executare a sentinței nr. 22 Hv 83/10m din data de 27 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Landului Linz, Republica Austria, privind pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată persoanei condamnate S.L. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul persoană transferabilă, în sumă de 320 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de persoană transferabilă, rămân în sarcina statului.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 decembrie 2013.