ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 49/2013

Asupra recursului penal de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 332 din 30 august 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a recunoscut hotărârea din 08 februarie 2011 a Tribunalului de Land Ried im Innkreis în Dosarul nr. 9 Hv 78/10p, modificată prin hotărârea din data de 08 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Linz, în Dosarul nr. 7 Bs 252/11z. S-a dispus transferarea persoanei condamnate S.I.C. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare.

S-a constatat că persoana condamnată a fost deținută începând cu data de 08 septembrie 2010. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile art. 162 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a solicitat recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale din data de 08 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul de Land Ried im Innkreis în Dosarul nr. 9 Hv 78/10p, modificată prin sentința penală din data de 08 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Linz, în Dosarul nr. 7 Bs 252/11z, rămasă definitivă la 08 septembrie 2011, în procedura soluționării cererii de transferare într-un penitenciar din România.

În actul de sesizare s-a reținut că prin adresa din 08 mai 2012, Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară, Serviciul Cooperare Judiciară Internațională în Materie Penală a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 302/2004 republicată, cererea formulată de Ministerul Austriac al Justiției prin care se solicită transferarea persoanei condamnate S.I.C. - deținut în Penitenciarul Ried im Innkreis din Republica Austria, într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată de către instanțele din statul solicitant.

Cererea formulată de autoritățile austriece a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv: copia certificată pentru conformitate de pe hotărârea de condamnare, de pe dispozițiile legale aplicabile, indicarea duratei condamnării deja executate, declarația prin care persoana condamnată a refuzat transferarea într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei, copia hotărârii de pronunțare a interdicției de ședere în Austria pe o perioadă de 10 ani.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut următoarele: În urma verificărilor efectuate, Ministerul Administrației și Internelor - Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, a comunicat prin adresa din 30 mai 2012 că în evidențe a fost identificat numitul S.I.C., cetățean român cu domiciliul în România, iar din adresa comunicată de către Direcția Generală de Pașapoarte a rezultat că numitului S.I.C. i s-a eliberat pașaportul simplu de către Serviciul Public Comunitar, constatându-se astfel îndeplinirea condiției prevăzută de art. 3 lit. a) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Prin sentința penală din 08 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul de Land Ried im Innkreis, în Dosarul nr. 9 Hv 78/10p, numitul S.I.C. a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt grav în mod profesional prin efracție parțial în formă consumată, parțial rămas la tentativă, prev.de art. 127, art. 128 alin. (1) cif.4, art. 129 cif.1 și 2, art. 130 varianta a 4-a, art. 15 alin. (1) C. pen. austriac. Prin sentința penală din data de 08 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Linz, în Dosarul nr. 7 Bs 252/11z a fost modificată sentința penală din data de 08 februarie 2011 și redusă pedeapsa aplicată, numitul S.I.C. urmând să execute 3 ani și 6 luni închisoare.

În fapt, s-a reținut că în perioada 20 aprilie 2010-08 septembrie 2010, susnumitul S.I.C., în complicitate cu alte persoane, prin efracție, a sustras, respectiv a încercat să sustragă bunuri din mai multe localități din Republica Austria. Astfel, persoana condamnată a săvârșit 41 (patruzeci și unu) acte materiale în mai multe localități din Republica Austria. Sentința a rămas definitivă la data de 08 septembrie 2011, astfel că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. b) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată. Referitor la situația executării pedepsei, s-a constatat din examinarea sentinței de condamnare că durata condamnării numitului S.I.C.

se împlinește la 08 martie 2013. În consecință, este îndeplinită condiția prev.de art. 3 lit. c) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, la data primirii cererii, condamnatul având de executat mai mult de 6 luni din pedeapsa aplicată. Examinând materialul cauzei s-a constatat că este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzute de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, faptele reținute în sarcina numitului S.I.C. având corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 208 alin. (1)-(209) alin. (1) lit. a), g), i) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 la 15 ani. Totodată, Curtea a constatat că felul și durata pedepsei sunt compatibile cu legislația română, astfel încât nu este necesară conversia acesteia în raport de dispozițiile art. 157-159 din Legea nr. 302/2004. Așa cum rezultă din procesul verbal din data de 20 septembrie 2011, numitul S.I.C. nu a consimțit la transferarea sa într-un penitenciar din România conform art. 143 lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată, dar prin decizia nr. 1068906/FRB din 02 noiembrie 2011, rămasă definitivă în data de 19 noiembrie 2011, Poliția Federală Linz a dispus față de S.I.C.

măsura interdicției de ședere pe termen de 10 ani pe teritoriul Republicii Austria, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 3 din Protocolul adițional la Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate (conform cărora nu este necesar consimțământul persoanei condamnate la transfer în situația în care s-a dispus o măsură în virtutea căreia persoanei, odată pusă în libertate, nu îi va mai fi permis să rămână pe teritoriul statului de condamnare). În raport de considerentele arătate, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 și de Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în 1983, precum și de Protocolul adițional la această Convenție, Curtea a admis sesizarea, a recunoscut hotărârea de condamnare și a dispus transferarea condamnatului S.I.C.

în vederea continuării executării pedepsei. Împotriva sentinței penale nr. 332 din 30 august 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a declarat recurs persoana transferabilă S.I.C.. La dosarul cauzei a fost transmisă o adresă a Ministerului Federal al Justiției din Austria prin care se arată că nu își mai menține cererea de transfer, având în vedere faptul că Tribunalul Ried im Innkreis a aprobat, prin încheierea din data de 5 noiembrie 2012, eliberarea condiționată a recurentului S.I.C., de la data de 8 ianuarie 2013. În raport de adresa comunicată de autoritățile judiciare austriece, Înalta Curte constată că nu se mai impune transferarea recurentului într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, acesta fiind liberat condiționat începând cu data de 8 ianuarie 2013. În consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă S.I.C., va casa sentința atacată și, rejudecând: Va respinge sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind recunoașterea hotărârii din 08 februarie 2011 a Tribunalului de Land Ried im Innkreis în Dosarul nr. 9 Hv 78/10p, modificată prin hotărârea din data de 08 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Linz, în Dosarul nr. 7 Bs 252/11z precum și a dispoziției de transferare a persoanei condamnate S.I.C. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare. Văzând și dispozițiile art. 16 din Legea nr. 302/2004;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă S.I.C. împotriva sentinței penale nr. 332 din 30 august 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Casează sentința atacată și rejudecând: Respinge sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind recunoașterea hotărârii din 08 februarie 2011 a Tribunalul de Land Ried im Innkreis în Dosarul nr. 9 Hv 78/10p, modificată prin hotărârea din data de 08 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Linz, în Dosarul nr. 7 Bs 252/11z precum și a dispoziției de transferare a persoanei condamnate S.I.C. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 9 ianuarie 2013.