ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2698/2013

Deliberând asupra recursului de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 35 din data de 24 ianuarie 2013, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a recunoscut Sentința nr. 38 Hv 84/11d din 20 iulie 2011 a Tribunalului de Land Salzburg, Austria (prin care numitul B.L., a fost condamnat la 14 luni închisoare, cu suspendarea condiționată parțială privind o parte de 12 luni, pe un termen de încercare de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de furt în mod profesional, prev. de art. 127, 130 varianta 1 C. pen. austriac) și Sentința nr. 15 Hv 20/12m -59 din 22 mai 2012 a Tribunalului de Land St.Polten, Austria (prin care numitul B.L. a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt profesional, parțial în forma consumată, parțial rămas la tentativă, prevăzută de art. 127, 130 varianta 1, art. 15, cu aplicarea art. 29 C. pen. austriac, hotărâre prin care s-a revocat suspendarea parțială de 12 luni închisoare aplicată prin sentința de mai sus a Tribunalului de Land Salzburg și s-a dispus și executarea perioadei de 12 luni închisoare), hotărâri definitive și executorii.

A dedus perioada detenției preventive de la 22 martie 2012 la 22 mai 2012 și perioada executată de la 22 mai 2012 la zi.

A dispus transferul condamnatului B.L. într-un penitenciar din România pentru executarea restului de pedeapsă.

Prin adresa nr. 2500/II/5/2012 din 18 octombrie 2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat, la data de 19 octombrie 2012, Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile art. 162 alin. (4) și art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată, în vederea recunoașterii și punerii în executare a sentințelor nr. 38 Hv 84/11d, a Tribunalului de Land Salzburg și nr. 15 Hv 20 din 12 m-59, definitivă și executorie a Tribunalului de Land St. Polten din data de 22 mai 2012 în cadrul procedurii de soluționare a cererii de transferare într-un penitenciar din România a numitului B.L., formulată de autoritățile judiciare din Austria.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a reținut următoarele:

Prin adresa nr. 73630/2012 din 10 august 2012, Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare judiciară - Serviciul Cooperare judiciară internațională în materie penală a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 302/2004, republicată, cererea formulată de autoritățile judiciare din Republica Austria prin care s-a solicitat transferarea persoanei condamnate B.L., într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei aplicată față de sus-numit de către instanțele de judecată din statul solicitant.

Cererea formulată de autoritățile austriece a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv: copie certificată pentru conformitate de pe hotărârea de condamnare, de pe dispozițiile legale aplicabile, indicarea duratei condamnării deja executate, declarațiile cuprinzând consimțământul la transfer al persoanei condamnate.

Din datele comunicate de Direcția Generală de Pașapoarte și Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administrației și Internelor a rezultat că persoana condamnată, B.L. este cetățean român, fiind îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. a) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg, și art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Din examinarea informațiilor și a documentelor comunicate de statul de condamnare, în aplicarea Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983, a rezultat că:

Prin Sentința nr. 38 Hv 84/11d a Tribunalului de Land Salzburg, numitul B.L. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 14 luni cu suspendarea condiționată a executării pentru 12 luni din pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt în mod profesional prevăzută de art. 127 C. pen. austriac, reținându-se, în fapt, că împreună cu o altă persoană, în data de 21 iunie 2011, au sustras din magazinul P.&C. 17, articole vestimentare în valoare de 1168,30 euro.

Prin Sentința nr. 15 Hv 20/12m -59 definitivă și executorie a Tribunalului de Land St. Polten din data de 22 mai 2012, numitul B.L. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de furt profesional prev. de art. 127, 130, 15 și 29 C. pen. austriac. De asemenea, prin aceeași sentință s-a dispus revocarea suspendării condiționate acordate prin sentința Tribunalului de Land Salzburg, reținându-se, în fapt, că împreună cu o altă persoană, în perioada 17 - 22 martie 2012 au sustras sau au încercat să sustragă, în repetate rânduri, din posesia deținătorilor de drept ai Institutului bancar V.N.M., bunuri mobile, respectiv sume de bani, prin montarea pe fanta bancomatelor a unei benzi de aluminiu cu bandă adezivă.

Având în vedere cele mai sus menționate, curtea de apel a constatat că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. b) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg, și art. 143 lit. b) din Legea nr. 30212004, republicată.

Din situația executării pedepsei comunicată de autoritățile judiciare austriece a rezultat că persoana condamnată B.L. a fost arestată preventiv la data de 22 martie 2012, iar durata executării pedepsei se împlinește la data de 22 septembrie 2015. Din durata executării pedepsei a fost dedusă durata arestării preventive de la 22 martie 2012, ora 19.30, până la 22 mai 2012, ora 12.35, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 pct. 1 lit. c) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată.

De asemenea, curtea de apel a constatat că în cauză este îndeplinită și condiția dublei incriminări, prevăzută de art. 143 lit. e) din Legea nr. 30212004, republicată, și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, faptele care au atras condamnarea sus-numitului având corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și e) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen.

Totodată, rezultă că în cauză sunt îndeplinite și condițiile prevăzute în dispozițiile art. 143 lit. d)) din Legea nr. 30212004, republicată, și art. 3 lit. d) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, în sensul că persoana condamnată și-a manifestat consimțământul în vederea transferării sale într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei aplicate de autoritățile judiciare austriece.

În raport cu lucrările dosarului, curtea a constatat că au fost depuse toate actele prevăzute de art. 154 din Legea nr. 302/2004, republicată, și că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 din aceeași lege, în sensul că la data primirii cererii de transfer, condamnatul mai avea de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei, există consimțământul acestuia la transfer și este îndeplinită condiția dublei incriminări, în sensul că fapta care a atras condamnarea constituie infracțiune și potrivit legii penale române, fiind încadrată la infracțiunile prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e) C. pen., conform certificatului de legislație aplicabilă în cauză.

II. Împotriva acestei decizii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând soluția adoptată sub aspectul legalității, apreciind că în mod greșit instanța de fond a dispus transferarea numitului B.L. doar pentru executarea restului de pedeapsă.

Înalta Curte, analizând hotărârea din perspectiva motivelor invocate și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., apreciază fondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Sentinței penale nr. 35 din data de 24 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind persoana transferabilă B.L., pentru următoarele considerente:

Prima instanță în mod riguros a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, astfel cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 224/2006, respectiv:

- condamnatul B.L. este cetățean român, conform adresei nr. 3538728 din 25 septembrie 2012 a Ministerului Administrației și Internelor - Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date;

- hotărârile de condamnare sunt definitive, conform relațiilor transmise de statul austriac;

- la data primirii cererii de transferare, condamnatul avea de executat o perioadă mai mare de 6 luni din durata pedepsei ce i-a fost aplicată.

- faptele pentru care numitul B.L. a fost condamnat în Austria au corespondent în legislația penală română, fiind vorba despre infracțiunile de furt calificat în formă continuată prevăzute de art. art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen.

- statul de condamnare și statul de executare cooperează în vederea efectuării acestei transferări.

Înalta Curte apreciază că în mod greșit instanța de fond a dispus transferarea persoanei condamnate pentru executarea doar a restului de pedeapsă, în condițiile în care mandatul de executare a pedepsei ce urmează a fi emis conform art 162 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 trebuie să respecte, în ceea ce privește conținutul, dispozițiile art. 420 C. proc. pen., potrivit cărora trebuie făcută mențiunea expresă a pedepsei închisorii ce trebuie executată.

În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că persoana condamnată trebuie transferată pentru întreaga pedeapsă aplicată, urmând a fi dedusă atât perioada arestului preventiv cât și perioada executată din pedeapsă în Austria.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Sentinței penale nr. 35 din data de 24 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, va casa în parte sentința penală și, rejudecând va dispune transferarea persoanei condamnate B.L. într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei rezultante de 3 ani și 6 luni închisoare, va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate, va computa perioada detenției preventive de la 22 martie 2012 la 22 mai 2012 și perioada executată de la 22 mai 2012 la 12 septembrie 2013, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat persoană transferabilă, în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Sentinței penale nr. 35 din data de 24 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Casează în parte sentința penală și, rejudecând:

Dispune transferarea persoanei condamnate B.L. într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei rezultante de 3 ani și 6 luni închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Compută perioada detenției preventive de la 22 martie 2012 la 22 mai 2012 și perioada executată de la 22 mai 2012 la 12 septembrie 2013.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat persoană transferabilă, în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 septembrie 2013.

Procesat de GGC - GV