ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1529/2014

Deliberând

asupra contestației de față:

În

baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința

penală nr. 75 din 1 aprilie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă cererea formulată de

condamnatul P.D., deținut în Penitenciarul Găești pentru aplicarea legii penale

mai favorabile privind pedeapsa de 6 ani și o lună închisoare aplicată prin

Sentința penală nr. 291/2012 a Curtea de Apel București, secția a II-a penală,

definitivă prin nerecurare, ca neîntemeiată.

Pentru

a dispune astfel, prima instanță a reținut că persoana privată de libertate

P.D., în prezent execută în Penitenciarul Găești o pedeapsă de 6 ani și o lună

închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 291 din 11 iulie 2012 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin nerecurare la data de 31

august 2012, consecință a recunoașterii sentințelor penale nr. 3U43 din 28 din

15 mai 2008 a Judecătoriei Murau, definitivă prin nerecurare și nr. 16Hv 39/11

m din 11 august 2011, a Tribunalului de Land pentru cauze penale din Viena,

definitivă prin Decizia penală nr. 23 Bs 344/11y din 20 octombrie 2011

pronunțată de Curtea de Apel Viena.

De

asemenea, s-a recunoscut Sentința penală nr. Hv 39/11m din 11 august 2011

pronunțată de Tribunalul de Land pentru cauze penale din Viena, definitivă prin

Decizia penală nr. 23 Bs 344/11y din 20 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de

Apel Viena, prin care persoana transferabilă P.D. a fost condamnat la o

pedeapsă de 6 ani închisoare pentru furt grav în formă continuată, prev. de

art. 15, 127, 128 alin. (1) cif. 4, 129 cif. 11 și 3, 130 fraza 2, varianta 2

C. pen. austriac și o lună închisoare prin revocarea suspendării condiționate a

pedepsei aplicate de Judecătoria Murau prin hotărârea anterior menționată (o

lună închisoare).

Totodată,

prin Sentința penală nr. 291/F din 11 iulie 2012 Curtea de Apel București,

secția a II-a penală, a admis sesizarea formulată în baza art. 162 alin. (4) și

art. 163 din Legea nr. 302/2004, de Parchetul de pe lângă aceeași instanță,

constatându-se că sunt îndeplinite cerințele legale pentru recunoașterea a două

sentințe penale pronunțate de autoritățile judiciare austriece față de persoana

transferabilă P.D., cetățean român și continuarea executării pedepselor

aplicate într-un penitenciar din România.

Totodată,

a rezultat că pedeapsa de 6 ani și o lună închisoare, stabilită prin

recunoașterea sentințelor penale de condamnate pronunțate de autoritățile

austriece este compusă din pedeapsa de o lună închisoare aplicată pentru

infracțiunea prev. de art. 223 alin. (2) C. pen. austriac, prin Sentința penală

nr. 3U43/05 din 15 mai 2008 a Judecătoriei Murau (pentru care s-a revocat

suspendarea condiționată), având corespondent în aceea de fals în înscrisuri

oficiale C. pen. român, precum și pedeapsa de 3 ani închisoare majorată la 6

ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. Hv 39/11 m din 11 august 2011

pronunțată de Tribunalul de Land pentru cauze penale din Viena, definitivă prin

Decizia penală nr. 23 Bs 344/11y din 20 octombrie 2011 ca Curții de Apel Viena,

pentru infracțiunea de furt grav în formă continuată prev. de art. 15, 127, 128

alin. (1) cif. 4, 129 cif. 1 și 3, 130 fraza 2, varianta 2 C. pen. austriac,

având corespondent în infracțiunile prev.de art. 208 alin. (1), art. 209 alin.

(1) lit. i) cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 288 alin. (1) și art. 293 cu

aplic. art. 33 lit. a) C. pen. român.

Pe

de altă parte, stabilindu-se cu autoritate de lucru judecat și executarea prin

cumul aritmetic a pedepsei de o lună închisoare, a rezultat că nici aceasta nu

poate fi redusă sau înlăturată întrucât conform art. 15 din Legea nr. 187/2012

modificată, pentru punerea în aplicare a Noului C. pen., regimul suspendării

condiționate a executării pedepsei aplicate în baza legii abrogate, inclusiv

revocarea, a fost menținut în continuare în condițiile Codul penal din 1969, în

vigoare la data constatării incidenței dispozițiilor art. 83.

Împotriva

Sentinței penale nr. 75 din 1 aprilie 2014, a Curții de Apel Ploiești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat contestație

condamnatul P.D. care a solicitat admiterea contestației în sensul redozării

pedepsei raportat la legea penală mai favorabilă.

În

conformitate cu dispozițiile art. 5 din noul C. pen., referitoare la aplicarea

legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, în cazul în

care, de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei, au

intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În

privința condamnatului P.D., acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani

închisoare pentru furt grav în formă continuată, prev. de art. 15, 127, 128

alin. (1) cif. 4, 129 cif. 1 și 3, 130 fraza 2, varianta 2 C. pen. austriac și

o lună închisoare prin revocarea suspendării condiționate a pedepsei aplicate

de Judecătoria Murau prin hotărârea anterior menționată (o lună închisoare).

Totodată,

aceste fapte își găsesc corespondența în dispozițiile art. 208 alin. (1), art.

209 alin. (1) lit. i) cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 288 alin. (1) și art.

293 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. român.

De

asemenea, din compararea dispozițiilor art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1)

lit. i) C. pen. român anterior și art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit.

a) și d) Noul C. pen., ce reglementează furtul calificat, săvârșit într-un

mijloc de transport în comun și prin efracție, se constată că limita maximă de

pedeapsă prevăzute în legea penală abrogată s-a modificat, în sensul reducerii

acesteia de la 15 ani închisoare, la 5 ani închisoare.

În

cazul infracțiunii continuate, ambele coduri penale prevăd sancționarea cu

pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită al cărui maxim, în

cazul închisorii, față de prev. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, poate fi

sporit conform art. 36 Noul C. pen., în vigoare la 01 februarie 2014, deci

sporul maxim aplicabil s-a redus de la 5 ani, la 3 ani închisoare.

În

atare situație, se constată că chiar dacă pentru infracțiunea de furt calificat

în formă continuată în a cărei executare se află în prezent, Noul C. pen.

prevede pedeapsa maximă de 5 ani închisoare, iar sporul aplicabil pentru

infracțiunea continuată este de 3 ani, contestația formulată de condamnatul

P.D. nu este fondată, deoarece nu sunt întrunite condițiile cumulativ cerute de

prevederile art. 6 Noul C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile

după judecarea definitivă a cauzei.

Conform

Constituției României, legea penală mai favorabilă retroactivează. În aplicarea

acestui principiu legea nouă nu trebuie să devină sub niciun aspect una

defavorabilă, pentru că legea penală mai favorabilă se apreciază în raport de

situația persoanei acuzată într-o cauză penală sau contravențională, după caz.

Aceasta

întrucât consecință recunoașterii cu autoritate de lucru judecat a

dispozițiilor Sentinței penale nr. Hv 39/11 m din 11 august 2011 pronunțată de

Tribunalul de Land pentru cauze penale din Viena, definitivă prin Decizia

penală nr. 23 Bs 344/11y din 20 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel

Viena, privind adăugarea sporului de 3 ani închisoare, la pedeapsa de 3 ani

închisoare, stabilită pentru furt grav în formă continuată, pedeapsa rezultantă

de 6 ani închisoare stabilită de autoritatea judiciară română, nu depășește

limita maximă legală de 8 ani închisoare, calculată conform art. 36 Noul C.

pen., ce reglementează tratamentul sancționator al infracțiunii continuate.

Ca

atare, Înalta Curte va respinge contestația formulată de condamnatul P.D.

împotriva Sentinței nr. 75 din 1 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel

Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr.

267/42/2014.

În

temeiul art. 275 pct. 2 C. proc. pen., Înalta Curte va obliga condamnatul P.D.

la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondată, contestația formulată de condamnatul P.D. împotriva Sentinței nr.

75 din 1 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și

pentru Cauze cu minori și de Familie, în Dosarul nr. 267/42/2014.

Obligă

contestatorul condamnat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi, 6 mai 2014.

Procesat

de GGC - GV