ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1476/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 325/F din 31 august 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, în baza art. 132 din Legea nr. 302/2004 (republicată) a fost recunoscută sentința penală din 22 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Landului Linz, în Dosarul nr. 25Hv.86/lla, definitivă, prin care numitul I.M.R. - a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare. În temeiul art. 158 și 162 din Legea nr. 302/2004 (republicată) s-a dispus transferarea numitului I.M.R. în România, în vederea continuării executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare într-un penitenciar din România. S-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 13 mai 2011 la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și înregistrată la Curtea de Apel București, secția I penală, sub nr. 5417/2/2012, s-a solicitat recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale din 22 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Landului Linz, în Dosarul nr. 25 Hv 86/11a, rămasă definitivă, privind persoana condamnată I.M.R. - în vederea transferării acestuia într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că, prin adresa nr. 43481/2012 din 15 mai 2012 a Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară, a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București cererea nr. BMJ-4046993/0005-IV 4/2012 formulată la data de 02 mai 2012 de Ministerul Federal al Justiției din Republica Austria, prin care s-a solicitat transferarea numitului I.M.R., într-un penitenciar din România, în vederea executării pedepsei totale de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată de către instanța din statul solicitant. S-a constatat că solicitarea autorităților din Austria este însoțită de documentele prevăzute de art. 6, pct. 2 din Convenția Europeană asupra Transferării persoanelor condamnate și anume: cererea de transfer a susnumitului, copii autentificate ale sentințelor de condamnare, extras al dispozițiilor legale aplicabile în acest caz, informații privind executarea pedepsei.

Numitul I.M.R. a fost condamnat prin sentința penală din 22 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Landului Linz, în Dosarul nr. 25 Hv 86/11a, rămasă definitivă, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt grav calificat prin efracție, prev. de art. 127, art. 128 alin. (2), art. 129 alin. (1) și (2), art. 130 alin. (2) și (4), cu aplic. art. 15 C. pen. austriac și delictul de luare în folosință fără drept a mijloacelor de transport, prev. de art. 136 alin. (1) și (2) C. pen. austriac. Cu privire la starea de fapt, s-a reținut că, în perioada 14 octombrie - 27 decembrie 2010, numitul I.M.R., împreună cu alte persoane, a sustras, prin 16 acte materiale (unele în forma tentativei), prin efracție și în timp de noapte, mai multe bunuri, inclusiv un autovehicul marca „O.

” , valoarea totală a pagubei creată părților vătămate depășind suma de 200.000 euro. S-a constatat că, din evidența stadiului executării pedepsei rezultă că numitul I.M.R. a început executarea la 03 mai 2011 și încetează la data de 31 octombrie 2013, susnumitul fiind încarcerat la Penitenciarul Linz. Instanța de fond a reținut că numitul I.M.R. este cetățean român, hotărârea de condamnare este definitivă, fiind astfel îndeplinite condițiile prev. de art. 3 lit. a), b) din Convenția de la Strasbourg (1983), respectiv art. 143 lit. a), b) din Legea nr. 302/2004 (republicată), iar durata condamnării se împlinește la 31 octombrie 2013, fiind îndeplinită și condiția prev. de art. 3 lit. e) din Convenție și art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004.

S-a constatat că este îndeplinită și condiția dublei incriminări (art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenție și art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004) faptele pentru care susnumitul a fost condamnat având corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor prev. de art. 208 alin. (1) și (4) - 209 alin. (1), lit. a), g) și i) și alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 146 C. pen. Totodată, s-a constatat că este îndeplinită și condiția prev. de art. 143 lit. d) din Legea nr. 302/2004, întrucât numitul I.M.R. și-a dat acordul de a fi transferat într-un penitenciar din România. Împotriva sentinței menționate a declarat recurs condamnatul persoană transferabilă I.M.R., arătând că renunță la transfer, întrucât la data de 3 ianuarie 2013 va fi pus în stare de libertate.

Cauza având ca obiect recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă I.M.R. a fost înregistrată pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 1 februarie 2013. Ca urmare a demersurilor efectuate de instanța de recurs, în vederea îndeplinirii procedurii de citare a recurentului condamnat persoană transferabilă I.M.R. pentru termenul de judecată din 29 aprilie 2013, autoritățile judiciare din Austria au comunicat, conform înscrisurilor aflate la filele 15, 18 și 19 ale dosarului de recurs, că procedura de transfer a condamnatului I.M.R.

a fost închisă, întrucât acesta a fost eliberat din penitenciar la data de 3 ianuarie 2013. Față de înscrisurile menționate, constatând că cererea formulată la data de 02 mai 2012 de Ministerul Federal al Justiției din Republica Austria, prin care s-a solicitat transferarea numitului I.M.R., într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei totale de 2 ani și 6 luni închisoare, a rămas fără obiect, autoritățile judiciare din Austria declarând procedura de transfer închisă, înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă I.M.R. împotriva Sentinței penale nr. 325/F din 31 august 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

Se va casa sentința penală recurată și, în rejudecare, se va respinge sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în vederea recunoașterii și punerii în executare a sentinței penale din data de 22 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Landului Linz, în Dosarul nr. 25Hv.86/11a. În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul condamnat persoană transferabilă, în sumă de 320 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă I.M.R. împotriva sentinței penale nr. 325/F din 31 august 2012 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează sentința penală atacată și, în rejudecare, respinge sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în vederea recunoașterii și punerii în executare a sentinței penale din data de 22 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Landului Linz, în Dosarul nr. 25Hv.86/1 la. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul condamnat persoană transferabilă, în sumă de 320 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 aprilie 2013.