ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1476/2013

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 325/F din 31 august 2012 a Curții de Apel

București, secția I penală, în baza art. 132 din Legea nr. 302/2004

(republicată) a fost recunoscută sentința penală din 22 septembrie 2011,

pronunțată de Tribunalul Landului Linz, în Dosarul nr. 25Hv.86/lla, definitivă,

prin care numitul I.M.R. - a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 158 și 162 din Legea nr. 302/2004

(republicată) s-a dispus transferarea numitului I.M.R. în România, în vederea

continuării executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare într-un

penitenciar din România.

S-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 13 mai 2011

la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a

reținut că, prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București și înregistrată la Curtea de Apel București, secția I penală, sub nr.

5417/2/2012, s-a solicitat recunoașterea și punerea în executare a sentinței

penale din 22 septembrie  2011 pronunțată de Tribunalul Landului Linz, în Dosarul

nr. 25 Hv 86/11a, rămasă definitivă, privind persoana condamnată I.M.R. - în

vederea transferării acestuia într-un penitenciar din România, pentru

continuarea executării pedepsei.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de

fond a reținut că, prin adresa nr. 43481/2012 din 15 mai 2012 a Ministerului

Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară, a transmis

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București cererea nr. BMJ-4046993/0005-IV

4/2012 formulată la data de 02 mai 2012 de Ministerul Federal al Justiției din

Republica Austria, prin care s-a solicitat transferarea numitului I.M.R.,

într-un penitenciar din România, în vederea executării pedepsei totale de 2 ani

și 6 luni închisoare, aplicată de către instanța din statul solicitant.

S-a constatat că solicitarea autorităților din Austria

este însoțită de documentele prevăzute de art. 6, pct. 2 din Convenția

Europeană asupra Transferării persoanelor condamnate și anume: cererea de

transfer a susnumitului, copii autentificate ale sentințelor de condamnare,

extras al dispozițiilor legale aplicabile în acest caz, informații privind

executarea pedepsei.

Numitul I.M.R. a fost condamnat prin sentința penală

din 22 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Landului Linz, în Dosarul nr. 25

Hv 86/11a, rămasă definitivă, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru

comiterea infracțiunii de furt grav calificat prin efracție, prev. de art. 127,

art. 128 alin. (2), art. 129 alin. (1) și (2), art. 130 alin. (2) și (4), cu

aplic. art. 15 C. pen. austriac și delictul de luare în folosință fără drept a

mijloacelor de transport, prev. de art. 136 alin. (1) și (2) C. pen. austriac.

Cu privire la starea de fapt, s-a reținut că, în

perioada 14 octombrie - 27 decembrie 2010, numitul I.M.R., împreună cu alte

persoane, a sustras, prin 16 acte materiale (unele în forma tentativei), prin

efracție și în timp de noapte, mai multe bunuri, inclusiv un autovehicul marca

„O.

”

, valoarea totală a pagubei creată părților vătămate

depășind suma de 200.000 euro.

S-a constatat că, din evidența stadiului executării

pedepsei rezultă că numitul I.M.R. a început executarea la 03 mai 2011 și

încetează la data de 31 octombrie 2013, susnumitul fiind încarcerat la

Penitenciarul Linz.

Instanța de fond a reținut că numitul I.M.R. este

cetățean român, hotărârea de condamnare este definitivă, fiind astfel

îndeplinite condițiile prev. de art. 3 lit. a), b) din Convenția de la

Strasbourg (1983), respectiv art. 143 lit. a), b) din Legea nr. 302/2004

(republicată), iar durata condamnării se împlinește la 31 octombrie 2013, fiind

îndeplinită și condiția prev. de art. 3 lit. e) din Convenție și art. 143 lit. c)

din Legea nr. 302/2004.

S-a constatat că este îndeplinită și condiția dublei

incriminări (art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenție și art. 143 lit. e) din Legea nr.

302/2004) faptele pentru care susnumitul a fost condamnat având corespondent în

legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor

prev. de art. 208 alin. (1) și (4) - 209 alin. (1), lit. a), g) și i) și alin.

(4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 146 C. pen.

Totodată, s-a constatat că este îndeplinită și condiția

prev. de art. 143 lit. d) din Legea nr. 302/2004, întrucât numitul I.M.R. și-a

dat acordul de a fi transferat într-un penitenciar din România.

Împotriva sentinței menționate a declarat recurs

condamnatul persoană transferabilă I.M.R., arătând că renunță la transfer,

întrucât la data de 3 ianuarie 2013 va fi pus în stare de libertate.

Cauza având ca obiect recursul declarat de condamnatul

persoană transferabilă I.M.R. a fost înregistrată pe rolul înaltei Curți de

Casație și Justiție la data de 1 februarie 2013.

Ca urmare a demersurilor efectuate de instanța de

recurs, în vederea îndeplinirii procedurii de citare a recurentului condamnat

persoană transferabilă I.M.R. pentru termenul de judecată din 29 aprilie 2013,

autoritățile judiciare din Austria au comunicat, conform înscrisurilor aflate

la filele 15, 18 și 19 ale dosarului de recurs, că procedura de transfer a

condamnatului I.M.R. a fost închisă, întrucât acesta a fost eliberat din

penitenciar la data de 3 ianuarie 2013.

Față de înscrisurile menționate, constatând că cererea

formulată la data de 02 mai 2012 de Ministerul Federal al Justiției din

Republica Austria, prin care s-a solicitat transferarea numitului I.M.R.,

într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei totale de 2 ani

și 6 luni închisoare, a rămas fără obiect, autoritățile judiciare din Austria

declarând procedura de transfer închisă, înalta Curte de Casație și Justiție,

în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite

recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă I.M.R. împotriva Sentinței

penale nr. 325/F din 31 august 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

Se va casa sentința penală recurată și, în rejudecare,

se va respinge sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în

vederea recunoașterii și punerii în executare a sentinței penale din data de 22

septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Landului Linz, în Dosarul nr.

25Hv.86/11a.

În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (3) C.

proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, din care onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul condamnat persoană transferabilă,

în sumă de 320 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de condamnatul persoană

transferabilă I.M.R. împotriva sentinței penale nr. 325/F din 31 august 2012 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Casează sentința penală atacată și, în rejudecare,

respinge sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în vederea

recunoașterii și punerii în executare a sentinței penale din data de 22

septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Landului Linz, în Dosarul nr.

25Hv.86/1 la.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru

recurentul condamnat persoană transferabilă, în sumă de 320 lei, se va plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 aprilie 2013.