ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3979/2013

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 345/F din 13 august 2013 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a II-a penală, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București.

S-a dispus recunoașterea și punerea în

executare a sentinței nr. 26 Hv 168/11a din 7 februarie 2012 de Tribunalul

Innsbruck, rămasă definitivă prin decizia nr. 6 Bs 179/12t din 16 mai 2012 a

Curții de Apel Innsbruck, Republica Austria privind pedeapsa de 3 ani și 6 luni

închisoare aplicată persoanei condamnate M.C.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate

într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 3

ani și 6 luni închisoare.

S-a dedus detenția de la 27 august 2012

la zi.

Onorariu avocat oficiu în sumă de 320 RON

se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond, a reținut următoarele:

Prin rezoluția Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București, din data de 1 iulie 2013 a fost sesizată instanța în

vederea recunoașterii și punerii în executare a sentinței emisă de autoritățile

judiciare din Republica Austria, în procedura soluționării cererii de

transferare într-un penitenciar din România a persoanei condamnate M.C. pentru

continuarea executării pedepsei ce i s-a aplicat.

În motivarea rezoluției s-a arătat că,

prin adresa din data de 24 aprilie 2013, Ministerului Justiției, Direcția Drept

Internațional și Cooperare Judiciară, prin care a transmis acestei unități de

parchet cererea formulată de Ministerul Justiției din Republica Austria prin

care s-a solicitat transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din

România în vederea continuării executării pedepsei aplicată față de aceasta de

către instanțele de judecată din statul solicitant.

Cererea formulată de autoritățile

austriece a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 alin. (2) din

Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la

Strasbourg la 21 martie 1983, respectiv: copia certificată pentru conformitate

de pe hotărârea de condamnare, de pe dispozițiile legale aplicabile, indicarea

duratei condamnării deja executate, declarația prin care persoana condamnată a

consimțit la transferarea într-un penitenciar din România în vederea executării

pedepsei.

Din verificările efectuate la

Ministerul Afacerilor Interne, Direcția Generală de Pașapoarte și Direcția

pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a rezultat că

persoana condamnată este cetățean român, fiind îndeplinită condiția prevăzută

de art. 3 lit. a) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor

condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004,

republicată.

Din informațiile și documentele

comunicate a rezultat că prin sentința nr. 26 Hv 168/11a din 7 februarie 2012

de Tribunalul Innsbruck, numitul M.C. a fost condamnat la pedeapsa închisorii

de 3 ani și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prevăzută

de art. 127, art. 128 alin. (1), art. 129 cif.1 și 2, art. 130 var. 4 C. pen.

austriac.

Sentința a rămas definitivă prin

decizia nr. 6 Bs 179/12t din 16 mai 2012 a Curții de Apel Innsbruck, fiind

astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. b) din Convenția europeană

asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143

lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Din situația executării pedepsei

comunicată de autoritățile austriece a rezultat că numitul M.C. a fost arestată

preventiv de la 27 august 2011 la 7 februarie 2012 și va fi finalizată

executarea pedepsei la data de 27 februarie 2015, fiind îndeplinită astfel

condiția prevăzută de art. 3 lit. c) din Convenția europeană asupra

transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. b)

din Legea nr. 302/2004, republicată.

Persoana condamnată se află

încarcerată în Penitenciarul Suben din Republica Austria.

În fapt,s-a reținut că persoana

condamnată,singură, ori împreună cu alte persoane, prin efracție, pe timp de

noapte, a sustras mai multe bunuri de la diferite persoane, în perioada 7 din 8

iulie 2011-26 din 27 august 2011, săvârșind mai multe acte materiale.

Examinând materialul cauzei, s-a

constatat că este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzute de art. 143

lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată și art. 3 pct. 1 lit. e) din

Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la

Strasbourg, faptele reținute în sarcina persoanei condamnate M.C. au

corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii

prevăzute de art. 208 alin. (1)-art. 209 alin. (1) lit. i), cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. român.

Persoana condamnată a arătat că

dorește să fie transferată în România în vederea continuării executării

pedepsei într-un penitenciar din România la data de 22 ianuarie 2012, însă prin

hotărârea Direcției Poliției Landului Tirol, persoanei condamnate i s-a aplicat

interdicția de ședere pe teritoriul Republicii Austria pe o durată limitată de

10 ani, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. d) din

Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg

și art. 143 lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată.

În cauză s-a reținut că sunt incidente

dispozițiile art. 3 pct. 1 din Protocolul adițional la Convenția europeană

asupra transferării persoanelor condamnate adoptat la Strasbourg în anul 1997

(act ratificat atât de România, cât și de Republica Austria), astfel că se poate

realiza transferarea susnumitului într-un penitenciar din România și în lipsa

consimțământului.

Curtea examinând actele și lucrările

dosarului, a constatat întemeiată sesizarea, în cauză este dovedită

îndeplinirea atât a condiției prevăzută de art. 3 lit. b) din Convenția

europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg cât

și cerințele art. 143 și urm. din Legea nr. 302/2004, modificată, considerente

față de care s-a admis sesizarea de față și în consecință, s-a dispus

recunoașterea și punerea în executare a sentinței nr. 26 Hv 168/11a din 7

februarie 2012 de Tribunalul Innsbruck, rămasă definitivă prin decizia nr. 6 Bs

179/12t din 16 mai 2012 a Curții de Apel Innsbruck, Republica Austria, privind

pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată persoanei condamnate M.C.

S-a dispus transferarea într-un

penitenciar din România a persoanei condamnate în vederea continuării

executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 146 din Legea nr.

302/2004, modificată, s-a dedus integral din pedeapsă perioada deja executată

de persoana condamnată de la 27 august 2011 la zi.

Sentința a fost recurată de

condamnatul persoană transferabilă M.C.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru

condamnatul persoană transferabilă, oral, în ședința publică a lăsat la

aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.

Examinând hotărârea atacată, atât prin

prisma motivelor invocate de apărătorul desemnat din oficiu, cât și din oficiu,

în conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat.

În cauză, corect s-a reținut că este

îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzute de art. 143 lit. e) din Legea

nr. 302/2004 și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra

transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg, faptele reținute

în sarcina persoanei condamnate își au corespondentul în legislația penală

română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 208

alin. (1)-art. 209 alin. (1) lit. i), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

român.

Totodată, Curtea a constatat, că

persoana transferabilă este cetățean român, că hotărârea este definitivă; că la

data primirii cererii de transferare, condamnatul mai are de executat cel puțin

6 luni din durata pedepsei, precum și că, felul și durata pedepsei sunt

compatibile cu legislația română, astfel încât nu este necesară conversia

acesteia în raport de dispozițiile art. 157-art. 159 din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, se constată că, persoana

condamnată și-a exprimat consimțământul cu privire la transferarea sa în

vederea continuării executării pedepsei aplicate de instanțele austriece

într-un penitenciar din România, însă prin hotărârea Direcției Poliției

Landului Tirol, persoanei condamnate i s-a aplicat interdicția de ședere pe

teritoriul Republicii Austria pe o durată limitată de 10 ani, fiind astfel

îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. d) din Convenția europeană asupra

transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. d)

din Legea nr. 302/2004, republicată.

Totodată, în cauză s-a reținut că sunt

incidente dispozițiile art. 3 pct. 1 din Protocolul adițional la Convenția europeană

asupra transferării persoanelor condamnate adoptat la Strasbourg în anul 1997

(act ratificat atât de România, cât și de Republica Austria), astfel că se

poate realiza transferarea susnumitului într-un penitenciar din România și în

lipsa consimțământului.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 Iit. b) C. proc. pen., va respinge

ca nefondat, recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă M.C., împotriva

sentinței penale nr. 345/F din 13 august 2013 a Curții de Apel București, secția

a II-a penală.

Va obliga recurentul condamnat

persoană transferabilă la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul persoană transferabilă M.C.,împotriva sentinței penale

nr. 345/F din 13 august 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul condamnat persoană

transferabilă la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11

decembrie 2013.