ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4014/2013

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală

nr. 361 din 23 august 2013, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a

admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

A recunoscut Sentința

din 15 ianuarie 2013 pronunțată în dosarul nr. 23 Hv 120/12p a Tribunalului

Landului Linz, Austria, definitivă, prin care numitul A. (fost L.) G. (fiul lui

I. și R.), a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor

prev. de art. 127, 128 alin. (1) cifra 4, art. 129 cifra 1 și 2, art. 130 fraza

4, cu aplicarea art. 15 C. pen. austriac.

A computat perioada

detenției preventive și perioada executată de la 20 noiembrie 2012 la zi.

A dispus transferul

condamnatului într-un penitenciar din România pentru executarea restului de

pedeapsă.

Onorariul pentru

avocat din oficiu, în cuantum de 320 RON, a fost suportat din fondul

Ministerului Justiției.

Cheltuielile

judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Prin adresa nr.

1222/11-5/2013 din 18 iulie 2013, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București a sesizat Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile

art. 162 alin. (4) și art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată, în vederea

recunoașterii și punerii în executare a Sentinței penale din 15 ianuarie 2013,

pronunțată în dosarul nr. 23 Hv 120/12p de Tribunalul Landului Linz, Austria în

cadrul procedurii de soluționare a cererii de transferare într-un penitenciar

din România a numitului A.G., formulată de autoritățile judiciare austriece.

Prin adresa nr.

42416/2013 din data de 20 mai 2013, Ministerul Justiției - Direcția Drept

Internațional și Cooperare Judiciară - Serviciul cooperare judiciară

internațională în materie penală a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel București, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 302/2004,

republicată, cererea formulată de autoritățile judiciare austriece prin care

s-a solicitat transferarea persoanei condamnate A.G., într-un penitenciar din

România, în vederea continuării executării pedepsei aplicată față de susnumit

de către instanțele de judecată din statul solicitant.

Cererea formulată de

autoritățile austriece a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct.

2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată

la Strasbourg în anul 1983, respectiv: copie certificată pentru conformitate de

pe hotărârea definitivă de condamnare, de pe dispozițiile legale aplicabile,

indicarea duratei condamnării deja executate, declarația persoanei condamnate

care nu a fost de acord să fie transferat.

Din datele comunicate

de Direcția Generală de Pașapoarte și Direcția pentru Evidența Persoanelor și

Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administrației și

Internelor a rezultat că persoana condamnată, A. (fost L.) G. este cetățean

român, fiind îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. a) din Convenția

europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg,

și art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Din examinarea

informațiilor și a documentelor comunicate de statul de condamnare, în

aplicarea Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate,

adoptată la Strasbourg în anul 1983, a rezultat că:

Prin Sentința penală

din 15 ianuarie 2013, pronunțată în dosarul nr. 23 Hv 120/12 p de Tribunalul

Landului Linz, Austria, rămasă definitivă, numitul A.G. a fost condamnat la 2

ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 127, 128 alin.

(1) cifra 4, art. 129 cifra 1 și 2, art. 130 fraza 4, cu aplicarea art. 15 C.

pen. austriac.

Totodată, față de

numitul A.G. s-a dispus expulzarea și s-a aplicat prin Decizia nr.

1075702/FrB/13 din data de 08 februarie 2013, emisă de Direcția de Poliție

Federală Linz, rămasă definitivă, interdicția pe o durată de 7 ani de ședere pe

teritoriul Republicii Austria.

În fapt, s-a reținut

că în noaptea din 30 august 2011 spre 31 august 2011 în Ratzersdorf (NO)

împreună cu numiții R.I.P., M.S., I.E. și F.B. au pătruns prin efracție și au

sustras de la administratorii firmei L.U. S.R.L. trei aparate de fotografiat

digitale, precum și bani în numerar în valoare de 3.954,54 euro, prin spargerea

geamului de la birou.

De la administratorii

firmei S.A. S.R.L. au sustras numeroase embleme de verificare tehnică a

autovehiculelor, doua telefoane mobile, opt radiouri de mașină, precum și bani

în numerar în valoare totală de 8.678,25 euro, prin tăierea gardului, forțarea

unei uși de la intrare, tăierea unui seif cu un polizor.

În noaptea de 01

septembrie 2011 spre 02 septembrie 2011 în Unterwagram (NO) în colaborare cu

urmăriții R.I.P. și M.S., I.E., F.B. au sustras de la administratorii firmei T.

bani în numerar, o mașină de cafea, două telefoane mobile, diverse accesorii de

calculator și hardware, precum și un notebook în valoare totală de 29.313 euro,

prin spargerea geamului pivniței precum și spargerea unei casete de bani.

În noaptea de 12

iunie 2012 spre 13 iunie 2012 în Traun/St. Martin în colaborare cu R.I.P.,

precum și cu condamnatul F.C. au pătruns prin forțare unei porți culisante,

precum și prin spargerea unei alte uși și a unui dulap, rămânând la tentativă

pentru că nu au găsit pradă corespunzătoare.

În aceeași noapte,

prin forțarea unei ferestre de la pivniță au pătruns în clădirea firmei de

transport L. de unde au sustras un set de chei tubulare "Gedore" în

valoare de 67 euro, iar de la L. au sustras bunuri și bani prin smulgerea

jaluzelelor din șinele de ghidaj, rămânând la tentativă pentru că s-a declanșat

alarma.

Paguba totală a fost

estimată la 42.012,791 euro.

Având în vedere cele

mai sus menționate, s-a constatat că este îndeplinită condiția prevăzută de

art. 3 lit. b) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor

condamnate, adoptată la Strasbourg, și art. 143 lit. b) din Legea nr. 302/2004,

republicată.

Procedând la

examinarea materialului existent, s-a constatat că în cauză este îndeplinită

condiția dublei incriminări, prevăzută de art. 143 lit. e) din Legea nr.

302/2004, republicată, și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeana asupra

transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983,

faptele care au atras condamnarea susnumitului având corespondent în legislația

penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor prev. de art.

208 alin. (1) și (2), art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Din situația

executării pedepsei, a rezultat că persoana condamnată a fost arestată la data

de 20 noiembrie 2012, și încetează executarea pedepsei la data de 20 noiembrie

2014, susnumitul fiind în prezent încarcerat în Penitenciarul Linz.

Persoana condamnată

nu și-a manifestat consimțământul în vederea transferării sale într-un

penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei aplicate de

autoritățile judiciare austriece, însă în cauză sunt aplicabile dispozițiile

art. 3 alin. (1) din Protocolul adițional la Convenția Europeană asupra

transferării persoanelor condamnate.

Curtea a constatat că

au fost depuse toate actele prevăzute de art. 154 din Legea nr. 302/2004,

republicată, și că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 din

aceeași lege, în sensul că la data primirii cererii de transfer, condamnatul

mai avea de executat mai mult 6 luni din durata pedepsei, și este îndeplinită

condiția dublei incriminări, în sensul că faptele care au atras condamnarea

constituie infracțiune și potrivit legii penale române, fiind încadrată la

infracțiunile prev. de art. 208 alin. (1) și (2), art. 209 alin. (1) lit. a),

g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., conform

certificatului de legislație aplicabilă în cauză.

Împotriva sentinței

penale mai sus menționate, în termenul prevăzut de lege a declarat recurs

persoana transferabilă A. (L.) G.

Apărătorul persoanei

transferabile a pus concluzii de admitere a recursului.

Recursul declarat de

persoana transferabilă este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru

următoarele considerente.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că Sentința penală nr. 361 din 23

august 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, este

legală și temeinică.

Astfel cum în mod

corect a reținut și prima instanță, în cauză este îndeplinită condiția dublei

incriminări, prevăzută de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată,

și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării

persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, faptele care

au atras condamnarea susnumitului având corespondent în legislația penală

română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor prev. de art. 208

alin. (1) și (2), art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

Se constată de

asemenea că este îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. b) din Convenția

europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg,

și art. 143 lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Din situația

executării pedepsei, rezultă că persoana condamnată a fost arestată la data de

20 noiembrie 2012, și încetează executarea pedepsei la data de 20 noiembrie

2014, susnumitul fiind în prezent încarcerat în Penitenciarul Linz.

Persoana condamnată

nu și-a manifestat consimțământul în vederea transferării sale într-un

penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei aplicate de

autoritățile judiciare austriece, însă în cauză sunt aplicabile dispozițiile

art. 3 alin. (1) din Protocolul adițional la Convenția Europeană asupra

transferării persoanelor condamnate.

Înalta Curte constată

că au fost depuse toate actele prevăzute de art. 154 din Legea nr. 302/2004, republicată,

și că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 din aceeași lege, în

sensul că la data primirii cererii de transfer, condamnatul mai avea de

executat mai mult 6 luni din durata pedepsei.

Față de

considerentele mai sus arătate, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de persoana transferabilă A. (L.) G. împotriva Sentinței penale nr.

361 din 23 august 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Va obliga recurenta

persoană transferabilă la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de persoana transferabilă A. (L.) G. împotriva

Sentinței penale nr. 361 din 23 august 2013 a Curții de Apel București, secția

a II-a penală.

Obligă recurenta

persoană transferabilă la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 13 decembrie 2013.

Procesat de GGC - AM