ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2884/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta, S.I.F. Transilvania SA,

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta, SC B.S.E. SA, anularea hotărârii A.G.E.A.

a societății pârâte din 3 decembrie 2002, referitoare la deschiderea unei

reprezentanțe a societății din Oradea și modificarea actului constitutiv, privind

deschiderea acestei reprezentanțe și, totodată, suspendarea, în temeiul art. 132

din Legea nr. 31/1990, republicată, a executării hotărârii atacate, până la

soluționarea irevocabilă a cererii de anulare.

S-a invocat de către reclamantă

nerespectarea dispozițiilor art. 117 pct. 1 și art. 8 din Legea 31/1990,

republicată, art. 107 din O.U.G. nr. 28/2002, cât și ale dispozițiilor art. 109

pct. 2, cu referire la modul de reprezentare al acționarilor.

S-a invocat de pârâtă atât excepția

de prematuritate a acțiunii, întrucât acțiunea a fost formulată anterior

publicării hotărârii A.G.E.A. în Monitorul Oficial, iar pe fond respingerea

cererii ca nefondată.

Prin încheierea din 4 februarie 2002,

Tribunalul Constanța a respins cererea de suspendare, măsură rămasă

irevocabilă, iar, prin sentința civilă nr. 7089 din 7 octombrie 2003, a respins

excepția invocată de pârâtă, iar pe fond și acțiunea.

S-a reținut că pe fond nu operează

excepția de prematuritate a acțiunii, întrucât termenul de 15 zile calculat de

la data publicării în Monitorul Oficial este reglementat ca termen maximal, în

care pot fi atacate în justiție hotărârile A.G.A., iar pe fondul acțiunii că nu

s-au încălcat dispozițiile art. 177 din Legea nr. 31/1990, republicată, și nici

ale art. 109 alin. (2) din O.U.G. nr. 28/2002, ținându-se seama și de

dispozițiile art. 12 din actul constitutiv al societății pârâte.

Apelul declarat de reclamantă a fost

respins de Curtea de Apel Constanța, care, prin decizia civilă nr. 137 din 15

aprilie 2004, a motivat soluția prin aceea că regula cuprinsă în art. 117,

privitoare la convocarea Adunării Generale, s-a coroborat cu dispozițiile art. 111

și art. 113 din Legea nr. 31/1990, republicată, respectiv, ori de câte ori se

ivește una din problemele care sunt de competența Adunării Generale și, în plus,

s-au avut în vedere și clauzele statutare la care face trimitere Legea nr. 31/1990,

republicată.

Susținerile reclamantei, privind

convocatorul și publicarea acestuia, au fost respinse, întrucât convocatorul a

fost publicat atât în Monitorul Oficial, cât și în unul din ziarele de largă

răspândire din localitatea unde are sediul pârâta, fiind trimise înștiințări

privind convocarea.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta, S.I.F. Transilvania SA, care, invocând motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 9 și 10 C. proc. civ., a susținut,

în esență, următoarele:

I. Greșit instanța de apel a judecat

litigiul în ședință publică, încălcându-se astfel dispozițiile art. 131 alin. (6)

din Legea nr. 31/1990, când soluționarea trebuia să aibă loc în Camera de

consiliu (art. 304 pct. 5 C. proc. civ.).

II. În subsidiar, se arată că

trebuia, potrivit art. 117 din Legea nr. 31/1990, republicată, convocarea să

fie făcută de către Consiliul de Administrație și nu de președintele

consiliului, primul fiind organul de conducere colectivă, iar hotărârile

acestuia trebuie să fie luate tot colectiv și nu de o singură persoană, care a

stabilit nelegal atât data convocării, cât și ordinea de zi, ceea ce duce la

nulitatea hotărârii.

De asemenea, consideră recurenta,

motivarea hotărârii privind neobligativitatea unui studiu de fezabilitate

pentru deschiderea unui punct de lucru la Oradea, nefiind prevăzută de lege,

încalcă conținutul Legii nr. 31/1990, republicată, respectiv, art. 1 din acest

act normativ, ceea ce impunea obligația pentru pârâtă, în situația înființării

unei reprezentanțe, ceea ce constituie o modificare a actului constitutiv, să

argumenteze și să dovedească acționarilor că se respectă scopul urmărit la

înființarea societății, cât și oportunitatea deschiderii reprezentanței.

În aceste condiții, recurenta

apreciază că, prin motivarea instanței de apel, a fost încălcat dreptul părții

de a ataca în justiție o hotărâre A.G.A. luată cu nerespectarea legii.

Tot ca aspect de nelegalitate a

hotărârii atacate, se invocă încălcarea dispozițiilor art. 8 alin. (1) din

Legea nr. 31/1990, republicată, care condiționează înființarea unei

reprezentanțe de existența unei clauze corespunzătoare în actul constitutiv al

societății pârâte, ceea ce nu există.

II. În dezvoltarea motivului de

nelegalitate, prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., se susține că

instanța nu s-a pronunțat asupra apărării formulate, și anume, că hotărârea A.G.E.A.

s-a dat cu încălcarea prevederilor art. 99 și 100 din O.U.G. nr. 28/2002.

Se solicită admiterea recursului,

modificarea deciziei atacate, admiterea apelului și anularea hotărârii A.G.E.A.

în litigiu.

Recursul este nefondat.

I. Motivul de recurs, întemeiat pe dispozițiile

art. 304 pct. 5 C. proc. civ., este neîntemeiat, nefiind încălcate nici de

instanța de fond, nici de instanța de apel, dispozițiile art. 131 alin. (6) din

Legea nr. 31/1990, republicată.

Este adevărat că textul invocat

prevede judecarea de către instanța, pe raza teritorială unde societatea își

are sediul, a cererii de anulare a hotărârilor A.G.A., considerate nelegale și

în Camera de consiliu, ceea ce s-a făcut de către instanța de fond și nu se

contestă nici de recurentă.

Calea de atac însă, respectiv, apelul,

reglementată de art. 252 și urm. C. proc. civ., care este legea de drept comun,

nu prevede o asemenea condiție, judecata, în lipsa unei mențiuni exprese, având

loc în ședință publică, chiar dacă se critică o hotărâre luată în Camera de

consiliu, respectându-se pentru aceasta legea specială.

În atare condiții, hotărârea

instanței de apel nu este nulă.

II. Motivele de recurs invocate în

subsidiar, respectiv, art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., sunt, de asemenea,

neîntemeiate.

Se va analiza mai întâi motivul

prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., deși nu se respectă cronologic

numerotarea recursului scris, pentru că este mult mai succint decât cel de al

doilea, justificându-se și un răspuns mai concis.

Din conținutul apelului  rezultă că,

în cadrul motivului de bază invocat, și anume, încălcarea dispozițiilor art. 109

alin. (2) din O.U.G. nr. 28/2002, precum și în dezvoltarea amplă a acestuia cu

diverse argumente, s-a invocat în final, ca o concluzie, dispozițiile art. 99

și 100 din O.U.G. nr. 28/2002.

Potrivit art. 295 alin. (1) C. proc.

civ., instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea

situației de fapt și aplicarea legii, respectiv a dispozițiilor art. 109 din O.U.G.

nr. 28/2002, ceea ce s-a făcut, neexistând nici o obligație legală de a se

răspunde la fiecare argument în parte, care conduce la critica de bază.

Simpla lectură a hotărârii criticate

duce la concluzia că instanța de apel a răspuns, în esență, la apărarea privind

pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 31/1990, republicată,

astfel că urmează să fie respins și acest motiv de recurs.

Din analiza prevederilor art. 117 alin.

(1) și (8) din Legea nr. 31/1990, republicată, se constată că susținerea

recurentei, privind persoana care trebuie să convoace A.G.E.A., cât și

conținutul necorespunzător al convocatorului, nu se regăsește în textul invocat

și nici în probele dosarului.

Astfel, nici unul din cele două

alineate ale art. 117 din Legea nr. 31/1990, republicată, nu prevede convocarea

A.G.E.A. de către consiliul de administrație, „ca organ de conducere, ci se

menționează expres că „administratorul” face convocarea indiferent de ordinea

de zi.

Cele arătate în textul de mai sus,

se completează cu dispozițiile art. 12 din actul constitutiv al pârâtei-intimate,

astfel că, în cauză, procedându-se în sensul legii, convocarea este legală, iar

hotărârea din 3 decembrie 2002 nu este nulă, cum corect s-a reținut de

instanțe.

Argumentul recurentei, în cadrul

acestui motiv de nelegalitate, privind persoana care trebuie să întocmească

ordinea de zi, este, de asemenea, informat de art. 117 pct. 7 din Legea nr. 31/1990,

republicată, care, referindu-se la convocare, care se face de administrator,

privește și întocmirea ordinii de zi, fără nici o specificare că s-ar face de

consiliul de administrație.

Coroborarea art. 117 din Legea nr. 31/1990,

republicată, cu art. 146 din aceeași lege, nu are nici o legătură cu susținerea

din acest motiv de recurs, care vizează persoana abilitată să facă convocarea A.G.E.A.

Art. 1 din Legea nr. 31/1990,

republicată, definește societatea comercială și arată obiectul de activitate al

acesteia, deci, nici o legătură cu obligația unui studiu de fezabilitate care

să fie prezentat pe capitole acționarilor, mai ales că această condiție nu este

impusă nici de art. 8 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 31/1990, republicată, și

nici de art. 3 din actul constitutiv al pârâtei.

Deci, dacă legea nu prevede o

asemenea obligație pentru înființarea unei reprezentanțe, logic, nu s-a

încălcat nici un act normativ.

Concluzia la care ajunge recurenta,

în partea finală a acestui motiv de recurs, nu este deloc aberantă în cauza de

față, deoarece, neîncadrându-se nici o dispoziție legală, care să impună studiu

de fezabilitate pentru înființarea unei reprezentanțe, hotărârea A.G.E.A. este

legală și, într-adevăr, nu are de ce să fie atacată în justiție, iar

dispozițiile art. 131 din Legea nr. 31/1990, republicată, invocate de

recurentă, nu au legătură cu situația de fapt din dosar.

Este surprinzător că se fac de

recurentă afirmații care, pe de o parte, nu au acoperire în probele dosarului,

iar pe de altă parte, sunt contrazise de acestea, așa cum este cazul ultimului

aspect din recurs, cu trimitere la actul constitutiv al societății pârâte, când,

la art. 3, se prevede expres că societatea poate înființa sucursale, filiale

sau reprezentanțe, comerciale, deci, nu sunt contrazise dispozițiile art. 8 lit.

i) din Legea nr. 31/1990, republicată.

În consecință, pentru cele arătate,

urmează a se respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta

S.I.F. Transilvania SA Brașov împotriva deciziei civile nr. 137 COM din 15

aprilie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi, 22 septembrie 2004.