ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2884/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta, S.I.F. Transilvania SA, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta, SC B.S.E. SA, anularea hotărârii A.G.E.A. a societății pârâte din 3 decembrie 2002, referitoare la deschiderea unei reprezentanțe a societății din Oradea și modificarea actului constitutiv, privind deschiderea acestei reprezentanțe și, totodată, suspendarea, în temeiul art. 132 din Legea nr. 31/1990, republicată, a executării hotărârii atacate, până la soluționarea irevocabilă a cererii de anulare. S-a invocat de către reclamantă nerespectarea dispozițiilor art. 117 pct. 1 și art. 8 din Legea 31/1990, republicată, art. 107 din O.U.G.

nr. 28/2002, cât și ale dispozițiilor art. 109 pct. 2, cu referire la modul de reprezentare al acționarilor. S-a invocat de pârâtă atât excepția de prematuritate a acțiunii, întrucât acțiunea a fost formulată anterior publicării hotărârii A.G.E.A. în Monitorul Oficial, iar pe fond respingerea cererii ca nefondată. Prin încheierea din 4 februarie 2002, Tribunalul Constanța a respins cererea de suspendare, măsură rămasă irevocabilă, iar, prin sentința civilă nr. 7089 din 7 octombrie 2003, a respins excepția invocată de pârâtă, iar pe fond și acțiunea. S-a reținut că pe fond nu operează excepția de prematuritate a acțiunii, întrucât termenul de 15 zile calculat de la data publicării în Monitorul Oficial este reglementat ca termen maximal, în care pot fi atacate în justiție hotărârile A.G.A., iar pe fondul acțiunii că nu s-au încălcat dispozițiile art. 177 din Legea nr. 31/1990, republicată, și nici ale art. 109 alin. (2) din O.U.G.

nr. 28/2002, ținându-se seama și de dispozițiile art. 12 din actul constitutiv al societății pârâte. Apelul declarat de reclamantă a fost respins de Curtea de Apel Constanța, care, prin decizia civilă nr. 137 din 15 aprilie 2004, a motivat soluția prin aceea că regula cuprinsă în art. 117, privitoare la convocarea Adunării Generale, s-a coroborat cu dispozițiile art. 111 și art. 113 din Legea nr. 31/1990, republicată, respectiv, ori de câte ori se ivește una din problemele care sunt de competența Adunării Generale și, în plus, s-au avut în vedere și clauzele statutare la care face trimitere Legea nr. 31/1990, republicată. Susținerile reclamantei, privind convocatorul și publicarea acestuia, au fost respinse, întrucât convocatorul a fost publicat atât în Monitorul Oficial, cât și în unul din ziarele de largă răspândire din localitatea unde are sediul pârâta, fiind trimise înștiințări privind convocarea.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, S.I.F. Transilvania SA, care, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 9 și 10 C. proc. civ., a susținut, în esență, următoarele: I. Greșit instanța de apel a judecat litigiul în ședință publică, încălcându-se astfel dispozițiile art. 131 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, când soluționarea trebuia să aibă loc în Camera de consiliu (art. 304 pct. 5 C. proc. civ.). II. În subsidiar, se arată că trebuia, potrivit art. 117 din Legea nr. 31/1990, republicată, convocarea să fie făcută de către Consiliul de Administrație și nu de președintele consiliului, primul fiind organul de conducere colectivă, iar hotărârile acestuia trebuie să fie luate tot colectiv și nu de o singură persoană, care a stabilit nelegal atât data convocării, cât și ordinea de zi, ceea ce duce la nulitatea hotărârii.

De asemenea, consideră recurenta, motivarea hotărârii privind neobligativitatea unui studiu de fezabilitate pentru deschiderea unui punct de lucru la Oradea, nefiind prevăzută de lege, încalcă conținutul Legii nr. 31/1990, republicată, respectiv, art. 1 din acest act normativ, ceea ce impunea obligația pentru pârâtă, în situația înființării unei reprezentanțe, ceea ce constituie o modificare a actului constitutiv, să argumenteze și să dovedească acționarilor că se respectă scopul urmărit la înființarea societății, cât și oportunitatea deschiderii reprezentanței. În aceste condiții, recurenta apreciază că, prin motivarea instanței de apel, a fost încălcat dreptul părții de a ataca în justiție o hotărâre A.G.A.

luată cu nerespectarea legii. Tot ca aspect de nelegalitate a hotărârii atacate, se invocă încălcarea dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, care condiționează înființarea unei reprezentanțe de existența unei clauze corespunzătoare în actul constitutiv al societății pârâte, ceea ce nu există. II. În dezvoltarea motivului de nelegalitate, prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., se susține că instanța nu s-a pronunțat asupra apărării formulate, și anume, că hotărârea A.G.E.A. s-a dat cu încălcarea prevederilor art. 99 și 100 din O.U.G. nr. 28/2002. Se solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului și anularea hotărârii A.G.E.A. în litigiu.

Recursul este nefondat. I. Motivul de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., este neîntemeiat, nefiind încălcate nici de instanța de fond, nici de instanța de apel, dispozițiile art. 131 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, republicată. Este adevărat că textul invocat prevede judecarea de către instanța, pe raza teritorială unde societatea își are sediul, a cererii de anulare a hotărârilor A.G.A., considerate nelegale și în Camera de consiliu, ceea ce s-a făcut de către instanța de fond și nu se contestă nici de recurentă. Calea de atac însă, respectiv, apelul, reglementată de art. 252 și urm. C. proc. civ., care este legea de drept comun, nu prevede o asemenea condiție, judecata, în lipsa unei mențiuni exprese, având loc în ședință publică, chiar dacă se critică o hotărâre luată în Camera de consiliu, respectându-se pentru aceasta legea specială.

În atare condiții, hotărârea instanței de apel nu este nulă. II. Motivele de recurs invocate în subsidiar, respectiv, art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., sunt, de asemenea, neîntemeiate. Se va analiza mai întâi motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., deși nu se respectă cronologic numerotarea recursului scris, pentru că este mult mai succint decât cel de al doilea, justificându-se și un răspuns mai concis. Din conținutul apelului rezultă că, în cadrul motivului de bază invocat, și anume, încălcarea dispozițiilor art. 109 alin. (2) din O.U.G. nr. 28/2002, precum și în dezvoltarea amplă a acestuia cu diverse argumente, s-a invocat în final, ca o concluzie, dispozițiile art. 99 și 100 din O.U.G.

nr. 28/2002. Potrivit art. 295 alin. (1) C. proc. civ., instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii, respectiv a dispozițiilor art. 109 din O.U.G. nr. 28/2002, ceea ce s-a făcut, neexistând nici o obligație legală de a se răspunde la fiecare argument în parte, care conduce la critica de bază. Simpla lectură a hotărârii criticate duce la concluzia că instanța de apel a răspuns, în esență, la apărarea privind pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 31/1990, republicată, astfel că urmează să fie respins și acest motiv de recurs. Din analiza prevederilor art. 117 alin. (1) și (8) din Legea nr. 31/1990, republicată, se constată că susținerea recurentei, privind persoana care trebuie să convoace A.G.E.A., cât și conținutul necorespunzător al convocatorului, nu se regăsește în textul invocat și nici în probele dosarului.

Astfel, nici unul din cele două alineate ale art. 117 din Legea nr. 31/1990, republicată, nu prevede convocarea A.G.E.A. de către consiliul de administrație, „ca organ de conducere, ci se menționează expres că „administratorul” face convocarea indiferent de ordinea de zi. Cele arătate în textul de mai sus, se completează cu dispozițiile art. 12 din actul constitutiv al pârâtei-intimate, astfel că, în cauză, procedându-se în sensul legii, convocarea este legală, iar hotărârea din 3 decembrie 2002 nu este nulă, cum corect s-a reținut de instanțe. Argumentul recurentei, în cadrul acestui motiv de nelegalitate, privind persoana care trebuie să întocmească ordinea de zi, este, de asemenea, informat de art. 117 pct. 7 din Legea nr. 31/1990, republicată, care, referindu-se la convocare, care se face de administrator, privește și întocmirea ordinii de zi, fără nici o specificare că s-ar face de consiliul de administrație.

Coroborarea art. 117 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu art. 146 din aceeași lege, nu are nici o legătură cu susținerea din acest motiv de recurs, care vizează persoana abilitată să facă convocarea A.G.E.A. Art. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, definește societatea comercială și arată obiectul de activitate al acesteia, deci, nici o legătură cu obligația unui studiu de fezabilitate care să fie prezentat pe capitole acționarilor, mai ales că această condiție nu este impusă nici de art. 8 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 31/1990, republicată, și nici de art. 3 din actul constitutiv al pârâtei. Deci, dacă legea nu prevede o asemenea obligație pentru înființarea unei reprezentanțe, logic, nu s-a încălcat nici un act normativ.

Concluzia la care ajunge recurenta, în partea finală a acestui motiv de recurs, nu este deloc aberantă în cauza de față, deoarece, neîncadrându-se nici o dispoziție legală, care să impună studiu de fezabilitate pentru înființarea unei reprezentanțe, hotărârea A.G.E.A. este legală și, într-adevăr, nu are de ce să fie atacată în justiție, iar dispozițiile art. 131 din Legea nr. 31/1990, republicată, invocate de recurentă, nu au legătură cu situația de fapt din dosar. Este surprinzător că se fac de recurentă afirmații care, pe de o parte, nu au acoperire în probele dosarului, iar pe de altă parte, sunt contrazise de acestea, așa cum este cazul ultimului aspect din recurs, cu trimitere la actul constitutiv al societății pârâte, când, la art. 3, se prevede expres că societatea poate înființa sucursale, filiale sau reprezentanțe, comerciale, deci, nu sunt contrazise dispozițiile art. 8 lit. i) din Legea nr. 31/1990, republicată.

În consecință, pentru cele arătate, urmează a se respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.I.F. Transilvania SA Brașov împotriva deciziei civile nr. 137 COM din 15 aprilie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi, 22 septembrie 2004.