ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5122/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 4 octombrie 2004, reclamanta M.P.C. a chemat în judecată pârâții S.S.I.F. M.

SA Oradea și A.G. solicitând anularea A.G.E.A. din 19 martie 2004, a procesului

verbal de ședință din aceiași zi și a actului adițional întocmit în baza acestuia.

În susținerea cererii reclamanta a

arătat că a aflat întâmplător că societatea pârâtă și-a majorat capitalul

social la 4 miliarde lei, fără să fie convocată pentru data de 19 martie 2004

când s-a încheiat procesul verbal prin care s-a hotărât majorarea capitalului

social.

Pârâta a invocat excepția

tardivității formulării cererii, motivat de faptul că a fost publicată în M.

Of. la data de 21 aprilie 2004, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii

motivând că majorarea capitalului social s-a făcut cu respectarea dispozițiilor

art. 112 – 115 din Legea nr. 31/1990, fiind o societate pe acțiuni.

Tribunalul Bihor – Oradea, secția

comercială, prin sentința nr. 122 din 23 februarie 2005 a admis în parte

acțiunea și a anulat hotărârea adunării generale extraordinare a acționarilor

din data de 19 martie 2004 și a actului adițional întocmit pe baza acestuia și

a respins capătul de cerere privind anularea procesului verbal de ședință din aceiași

zi.

Pentru a se pronunța astfel instanța

de fond a reținut că nu s-au respectat dispozițiile art. 117 alin. (4) din

Legea nr. 31/1990, întrucât acțiunile societății fiind nominative, convocarea

adunării generale se putea face numai prin scrisoare recomandată sau scrisoare

simplă condiție nerespectată de pârâte.

S-a înlăturat și excepția

tardivității formulării cererii considerând că dispozițiile art. 117 alin. (4)

din Legea nr. 31/1990 sunt de ordine publică, iar nerespectarea acestora

constituie motiv de nulitate absolută termenul fiind imprescriptibil.

De asemenea s-a reținut că hotărârea

atacată este și contrară legii, fiind dată cu nesocotirea unei hotărâri

judecătorești irevocabile respectiv sentința comercială nr. 2031/2003,

pronunțată de Tribunalul Bihor, prin care s-a dispus radierea mențiunilor

înscrise la R.C. privitor la societatea pârâtă având ca obiect repartizarea

acțiunilor pe acționari urmare retragerii unora.

Ca urmare a radierii acestor

mențiuni capitalul social al pârâtei era de numai 700.000.000 lei, astfel încât

hotărârea A.G.E.A. de majorare de la 2 miliarde la 4 miliarde s-a făcut cu

nesocotirea unei hotărâri judecătorești.

S-a respins capătul de cerere

privind anularea procesului verbal de ședință din 19 martie 2004 reținându-se

că acesta a fost semnat de persoanele autorizate, în condițiile art. 128 alin.

(2) din Legea nr. 31/1990.

Împotriva acestei sentințe a

promovat apel criticile vizând modul eronat în care s-a reținut situația de

fapt și s-a aplicat dispozițiile legale în materie.

Astfel se susține că excepția de

tardivitate a acțiunii în anulare invocată, a fost respinsă prin depășirea

atribuțiilor puterii judecătorești, deoarece în mod eronat instanța de fond a

apreciat că acțiunea în anulare vizează de fapt o nulitate absolută în

condițiile în care legea specială nu distinge între motivele de anulare a unei

hotărâri A.G.A. și condițiile de nulitate absolută.

Pe fondul cauzei apelanta apreciază

că dispozițiile legale de la alin. (4) și (5) ale art. 117 din Legea nr. 31/1990

sunt variante simplificate de convocare la care se poate apela dacă nu sunt

interzise prin actul constitutiv. Ori actul constitutiv stabilește convocarea A.G.E.A.

în 3 variante alternative, ca fiind legal efectuată.

De asemenea se susține că încheierea

vizând prima majorare de capital, a fost atacată cu recurs, care însă a fost

respins prin decizia nr. 587/2003 a Curții de Apel Oradea, situație în care în

mod greșit instanța de fond a reținut că societatea ar avea un capital social

la data majorării lui de 700 milioane și nu 2 miliarde cât era în realitate.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 24 din 5

iulie 2005 a respins apelul, ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

control judiciar a reținut că nu au fost respectate dispozițiile art. 117 alin.

(3) din Legea nr. 31/1990, de la această dispoziție imperativă putându-se

deroga doar în condițiile prevăzute la alin. (4) și (5) din același text.

Așa fiind, prevederea art. 21 din

actul constitutiv încalcă dispoziția imperativă privind publicarea în M. Of.,

situație în care justificat s-a apreciat că este o nulitate absolută dreptul la

acțiune fiind imprescriptibil.

Cu petiția înregistrată la data de

14 iulie 2005 pârâta S.S.I.F. M. SA Oradea a declarat recurs în termen și legal

timbrat criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art.

304 pct. 4 și 9 C. proc. civ.

Astfel se susține că instanța de

apel, în mod nelegal interpretează dispozițiile art. 117 alin. (3), (4), (5) și

(6) din Legea nr. 31/1991 republicată raportat la dispozițiile art. 21 din

actul constitutiv depășind atribuțiile puterii judecătorești.

Cu actul constitutiv la data

efectuării convocării pentru A.G.E.A. din 19 martie 2003, prevedea o singură

modalitate a actului constitutiv respectiv publicarea într-un ziar de largă circulație.

S-a făcut și o interpretare eronată

a dispozițiilor art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

În ce privește excepția

tardivității, recurenta consideră că instanțele au calificat motivele

reclamantei ca fiind motive de nulitate absolută.

Nu s-a avut în vedere nici faptul că

în baza sentinței comerciale nr. 2436 din 4 noiembrie 2003 s-a dispus

înscrierea mențiunilor privind majorarea capitalului social la 2 miliarde și

ulterior la 4 miliarde.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 117 alin. (3) din Legea

nr. 31/1990 convocarea adunării generale va fi publicată în M. Of. și într-unul

din ziarele de largă răspândire din localitate.

Din economia textului precizat

rezultă obligativitatea convocării în cele două modalități, dispoziție

imperativă încălcată de societate, chiar dacă art. 12 alin. (5) din actul

constitutiv nu forma de la data convocării prevedea o singură modalitate de

convocare.

În condițiile în care convocarea nu

s-a făcut potrivit legii, recurenta avea obligația respectării dispozițiilor alin.

(4) întrucât așa cum confirmă și părțile acțiunile societății sunt nominative,

convocarea putând fi făcută prin scrisoare recomandată sau scrisoare simplă.

Față de cele arătate, criticile

formulate nu pot fi primite instanțele reținând corect că în speță convocarea

nu s-a făcut în mod legal, nefiind nici publicată în M. Of. și nici în

condițiile derogării de la această prevedere.

Cum aceste încălcări vizează norme

imperative privitoare la convocarea adunărilor, sunt aplicabile dispozițiile art.

131 alin. (2) ind. 1 din Legea nr. 31/1990, dreptul la acțiune fiind

imprescriptibil.

În contextul dat nu se poate reține

că s-au depășit atribuțiile puterii judecătorești având în vedere că acest

motiv de casare are în vedere situația în care prin hotărârea recurată instanța

intră în atribuțiile autorității legistative sau executive.

Nu se pot reține nici că instanța de

apel și-a atribuit o serie de drepturi procedurale pe care legea nu i le

recunoaște sau a încălcat principii generale ori alte norme juridice, în realitate

procedând la motivarea respingerii excepției tardivității ridicată de

recurentă.

Așa cum a reținut și instanța de

apel, față de viciul de procedură privind convocarea adunării generale atacate

ce atrage nulitatea absolută a acesteia, face de prisos examinarea problemelor

de fond invocate.

În aceste condiții văzând și

dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

S.S.I.F. M. SA Oradea, împotriva deciziei nr. 24 din 5 iulie 2005, pronunțată

de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și contencios administrativ, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 28 octombrie 2005.