ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5122/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 4 octombrie 2004, reclamanta M.P.C. a chemat în judecată pârâții S.S.I.F. M. SA Oradea și A.G. solicitând anularea A.G.E.A. din 19 martie 2004, a procesului verbal de ședință din aceiași zi și a actului adițional întocmit în baza acestuia. În susținerea cererii reclamanta a arătat că a aflat întâmplător că societatea pârâtă și-a majorat capitalul social la 4 miliarde lei, fără să fie convocată pentru data de 19 martie 2004 când s-a încheiat procesul verbal prin care s-a hotărât majorarea capitalului social. Pârâta a invocat excepția tardivității formulării cererii, motivat de faptul că a fost publicată în M. Of.

la data de 21 aprilie 2004, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii motivând că majorarea capitalului social s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 112 – 115 din Legea nr. 31/1990, fiind o societate pe acțiuni. Tribunalul Bihor – Oradea, secția comercială, prin sentința nr. 122 din 23 februarie 2005 a admis în parte acțiunea și a anulat hotărârea adunării generale extraordinare a acționarilor din data de 19 martie 2004 și a actului adițional întocmit pe baza acestuia și a respins capătul de cerere privind anularea procesului verbal de ședință din aceiași zi. Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că nu s-au respectat dispozițiile art. 117 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, întrucât acțiunile societății fiind nominative, convocarea adunării generale se putea face numai prin scrisoare recomandată sau scrisoare simplă condiție nerespectată de pârâte.

S-a înlăturat și excepția tardivității formulării cererii considerând că dispozițiile art. 117 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 sunt de ordine publică, iar nerespectarea acestora constituie motiv de nulitate absolută termenul fiind imprescriptibil. De asemenea s-a reținut că hotărârea atacată este și contrară legii, fiind dată cu nesocotirea unei hotărâri judecătorești irevocabile respectiv sentința comercială nr. 2031/2003, pronunțată de Tribunalul Bihor, prin care s-a dispus radierea mențiunilor înscrise la R.C. privitor la societatea pârâtă având ca obiect repartizarea acțiunilor pe acționari urmare retragerii unora. Ca urmare a radierii acestor mențiuni capitalul social al pârâtei era de numai 700.000.000 lei, astfel încât hotărârea A.G.E.A.

de majorare de la 2 miliarde la 4 miliarde s-a făcut cu nesocotirea unei hotărâri judecătorești. S-a respins capătul de cerere privind anularea procesului verbal de ședință din 19 martie 2004 reținându-se că acesta a fost semnat de persoanele autorizate, în condițiile art. 128 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. Împotriva acestei sentințe a promovat apel criticile vizând modul eronat în care s-a reținut situația de fapt și s-a aplicat dispozițiile legale în materie. Astfel se susține că excepția de tardivitate a acțiunii în anulare invocată, a fost respinsă prin depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, deoarece în mod eronat instanța de fond a apreciat că acțiunea în anulare vizează de fapt o nulitate absolută în condițiile în care legea specială nu distinge între motivele de anulare a unei hotărâri A.G.A.

și condițiile de nulitate absolută. Pe fondul cauzei apelanta apreciază că dispozițiile legale de la alin. (4) și (5) ale art. 117 din Legea nr. 31/1990 sunt variante simplificate de convocare la care se poate apela dacă nu sunt interzise prin actul constitutiv. Ori actul constitutiv stabilește convocarea A.G.E.A. în 3 variante alternative, ca fiind legal efectuată. De asemenea se susține că încheierea vizând prima majorare de capital, a fost atacată cu recurs, care însă a fost respins prin decizia nr. 587/2003 a Curții de Apel Oradea, situație în care în mod greșit instanța de fond a reținut că societatea ar avea un capital social la data majorării lui de 700 milioane și nu 2 miliarde cât era în realitate.

Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 24 din 5 iulie 2005 a respins apelul, ca nefondat. Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut că nu au fost respectate dispozițiile art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, de la această dispoziție imperativă putându-se deroga doar în condițiile prevăzute la alin. (4) și (5) din același text. Așa fiind, prevederea art. 21 din actul constitutiv încalcă dispoziția imperativă privind publicarea în M. Of., situație în care justificat s-a apreciat că este o nulitate absolută dreptul la acțiune fiind imprescriptibil. Cu petiția înregistrată la data de 14 iulie 2005 pârâta S.S.I.F.

M. SA Oradea a declarat recurs în termen și legal timbrat criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ. Astfel se susține că instanța de apel, în mod nelegal interpretează dispozițiile art. 117 alin. (3), (4), (5) și (6) din Legea nr. 31/1991 republicată raportat la dispozițiile art. 21 din actul constitutiv depășind atribuțiile puterii judecătorești. Cu actul constitutiv la data efectuării convocării pentru A.G.E.A. din 19 martie 2003, prevedea o singură modalitate a actului constitutiv respectiv publicarea într-un ziar de largă circulație. S-a făcut și o interpretare eronată a dispozițiilor art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990. În ce privește excepția tardivității, recurenta consideră că instanțele au calificat motivele reclamantei ca fiind motive de nulitate absolută.

Nu s-a avut în vedere nici faptul că în baza sentinței comerciale nr. 2436 din 4 noiembrie 2003 s-a dispus înscrierea mențiunilor privind majorarea capitalului social la 2 miliarde și ulterior la 4 miliarde. Recursul este nefondat. Potrivit art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 convocarea adunării generale va fi publicată în M. Of. și într-unul din ziarele de largă răspândire din localitate. Din economia textului precizat rezultă obligativitatea convocării în cele două modalități, dispoziție imperativă încălcată de societate, chiar dacă art. 12 alin. (5) din actul constitutiv nu forma de la data convocării prevedea o singură modalitate de convocare. În condițiile în care convocarea nu s-a făcut potrivit legii, recurenta avea obligația respectării dispozițiilor alin. (4) întrucât așa cum confirmă și părțile acțiunile societății sunt nominative, convocarea putând fi făcută prin scrisoare recomandată sau scrisoare simplă.

Față de cele arătate, criticile formulate nu pot fi primite instanțele reținând corect că în speță convocarea nu s-a făcut în mod legal, nefiind nici publicată în M. Of. și nici în condițiile derogării de la această prevedere. Cum aceste încălcări vizează norme imperative privitoare la convocarea adunărilor, sunt aplicabile dispozițiile art. 131 alin. (2) ind. 1 din Legea nr. 31/1990, dreptul la acțiune fiind imprescriptibil. În contextul dat nu se poate reține că s-au depășit atribuțiile puterii judecătorești având în vedere că acest motiv de casare are în vedere situația în care prin hotărârea recurată instanța intră în atribuțiile autorității legistative sau executive. Nu se pot reține nici că instanța de apel și-a atribuit o serie de drepturi procedurale pe care legea nu i le recunoaște sau a încălcat principii generale ori alte norme juridice, în realitate procedând la motivarea respingerii excepției tardivității ridicată de recurentă.

Așa cum a reținut și instanța de apel, față de viciul de procedură privind convocarea adunării generale atacate ce atrage nulitatea absolută a acesteia, face de prisos examinarea problemelor de fond invocate. În aceste condiții văzând și dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta S.S.I.F. M. SA Oradea, împotriva deciziei nr. 24 din 5 iulie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 28 octombrie 2005.