ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1973/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 20

iulie 2006 reclamanta SC I. SA a chemat în judecată pârâta SC S.I. SA

solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se dispună anularea

parțială a hotărârii A.G.E.A. din 13 iunie 2006 în ceea ce privește deciziile

luate sub punctele 1 - 6.

În susținerea cererii reclamanta a arătat

că în urma dezbaterilor s-a adoptat hotărârea mai sus arătată unde s-a aprobat

majorarea capitalului social prin liberarea unui număr de 146.000 noi acțiuni

nominative în valoare de 627.800 Ron la prețul de subscriere de 4,3 Ron,

compensarea cu acțiuni nou liberate conform hotărârii a creanței certe, lichide

și exigibile deținute de acționarul SC M.E.T. SA asupra societății pârâte în

sumă de 627.800 Ron la punctul 6 s-a aprobat cu majoritatea voturilor celor

prezenți reprezentând 52,39 % din capitalul social înstrăinarea unor active

aflate în patrimoniul societății.

Cu privire la hotărârile luate la

punctele 1, 2, 6 din Hotărâre, arată că a votat împotrivă. Invocă nulitatea

hotărârii sub aspectul majorării capitalului social prin compensarea unor

creanțe certe, lichide și exigibile deținute de acționarul majoritar, deoarece

a fost privată nelegal de posibilitatea de a lua cunoștință despre situația

financiară concretă și explicită a conversiei datoriilor pârâtei către

acționarul majoritar, întrucât nu a putut avea înainte sau în timpul ședinței

din 13 februarie 2006 reprezentarea exactă a pretinsei creanțe deoarece

convocatorul a fost extrem de lapidar, fiind încălcate dispozițiile art. 117

alin. (7) din Legea nr. 31/1990.

Critică de asemenea hotărârea prin care

s-a dispus compensarea creanței creditorului majoritar cu acțiuni ale

societății pârâte ca fiind sub incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1) din

Legea nr. 31/1990 deoarece acționarul majoritar trebuia să se abțină de la

deliberări privind această operațiune.

De asemenea reclamă încălcarea de către

pârâtă a dispozițiilor imperative ale art. 117 alin. (8) din Legea nr. 31/1990

deoarece convocatorul nu a cuprins textul integral al propunerilor privind modificarea

actului constitutiv.

Tribunalul Bihor, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința nr. 50 din 30 noiembrie 2006 a respins

acțiunea ca nefondată.

În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că

așa cum rezultă din convocatorul emis de către pârâtă reclamantei din data de

15 mai 2006, în calitate de acționar reclamanta a fost convocată cu ordinea de

zi privind majorarea capitalului social prin compensarea unor creanțe certe,

lichide și exigibile deținute de acționarul SC M.E.T. SA propunându-se

majorarea capitalului social cu 856.516 lei echivalentul unui număr de 199.190

acțiuni nou emise, aprobarea înstrăinării unor active aflate în patrimoniul

societății, spații de producție, hale și teren aferent.

În urma difuzării convocatorului reclamanta a

solicitat completarea materialului, iar în urma acestei solicitări pârâta i-a

comunicat actele solicitate.

De asemenea instanța de fond a reținut că materialul

prezentat pentru Adunarea generală are la bază fundamentarea propunerii de

majorare a capitalului social și analiza implicită a situației financiare a

societății de către raportul societății de audit abilitată să facă analiza

activității societății și care nu a fost contestat.

S-a mai arătat că, chiar dacă acționarul a votat

pentru conversia datoriilor societății cu propria creanță, sancțiunea nu este

nulitatea hotărârii respectiv a deliberării, ci, eventual daune pe care le-ar

cauza societății dacă fără votul său nu s-ar fi obținut majoritatea cerută.

Împotriva acestei soluții a promovat apel reclamanta

reluând criticile din acțiunea promovată, apel respins de către Curtea de Apel

Oradea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia

nr. 4 din 19 iunie 2007.

În motivarea soluției instanța de control judiciar a

reținut că nu au fost încălcate dispozițiile art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990

atâta timp cât convocatorul emis de intimată cuprinde în mod clar și explicit

cele două probleme majore ce urmau a face obiectul dezbaterilor, trimiterea din

cuprinsul convocatorului la anexă referindu-se la materialul întocmit de

Consiliul de Administrație al societății, din corespondența purtată solicitând

doar completarea materialului ce vizează obiectul ședinței A.G.E.A. și nu

comunicarea materialului anex.

Referitor la motivele de apel vizând nulitatea

hotărârii sub aspectul majorării capitalului social prin compensarea unor

creanțe deținute de acționarul majoritar, încălcarea obligației de abținere nu

se sancționează cu nulitate.

Referitor la motivul de nulitate constând în faptul

neparticipării cenzorilor la Adunarea generală s-a reținut că aceștia au

această obligație numai când acționarii o cer fără să existe o sancțiune în caz

de neparticipare.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs

reclamanta criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel se susține că s-a făcut o interpretare a

dispozițiilor art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 în privința punctului 6

al hotărârii respectiv înstrăinarea activelor societății având în vedere că

anexa privind spațiile nu i-a fost comunicată, iar Referatul privind vânzarea

prin metoda negocierii directe a unor active ale societății înscris ce nu

acoperă condiția convocării de a fi explicită fiind o expunere de motive ce stă

la baza deciziei de înstrăinare.

De asemenea recurenta consideră că s-a făcut o

interpretare și aplicare greșită a art. 127 alin. (1) din Legea nr. 31/1990,

încălcarea acestei dispoziții atrăgând sancțiunea nulității hotărârii.

Aceiași situație o reprezintă și interpretarea dispozițiilor

art. 163 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 31/1990 apreciind în mod eronat lipsa

unei sancțiuni.

Recursul este nefondat.

Instanțele au făcut o corectă interpretare a

dispozițiilor art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 în privința punctului 6

din A.G.E.A. din 12 iunie 2006, prin care s-a aprobat înstrăinarea unor active

aflate în patrimoniul societății intimate.

Astfel din actele dosarului rezultă că vânzarea unei

părți din activele societății a mai făcut obiectul dezbaterilor în cadrul

A.G.E.A. din 23 aprilie 2004 și reprezintă o continuare a programului de

structurare și redresare a societății, aprobat deja printr-o hotărâre anterioară,

din 25 octombrie 2005.

Convocatorul a fost comunicat recurentei la 15 mai

2006, iar ulterior prin adresa nr. 1314 din 7 iunie 2006, i s-au comunicat și

cele două materiale ce au făcut obiectul ședinței A.G.E.A. din 12-13 iunie

2006.

Din corespondența purtată de părți nu rezultă că s-a

solicitat expres anexa de care face vorbire, convocatorul fiind clar și

explicit, astfel încât evidențierea activelor în lista anexă nu reprezintă o

încălcare a dispozițiilor art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 sau o

vătămare adusă dreptului de vor recurentei.

Referitor la motivul privind interpretarea

dispozițiilor art. 127 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

De vreme ce dreptul de vot al acționarului are o

funcție socială, este justificată interdicția aplicabilă acționarului de a vota

în privința unor probleme în care interesul său personal prevalează.

Din interpretarea gramaticală și sistematică a art. 127

alin. (2) rezultă însă că încălcarea acestei obligații nu constituie un motiv

de anulare a hotărârii adunării generale.

Încălcarea interdicției din art. 127 este sancționată

numai prin răspunderea acționarului pentru daunele aduse societății, dacă fără

votul său nu s-ar fi format majoritatea necesară.

Obligația instituită de dispozițiile art. 163 alin. (4)

lit. c) din Legea nr. 31/1990, abrogate prin Legea nr. 441/2006 nu era

imperativă.

Obligativitatea participării cenzorilor la adunările

generale pentru a da lămuriri acționarilor se impunea numai în condițiile în

care aceștia o cer, fără ca legea să prevadă vreo sancțiune în caz de

neparticipare la dezbateri.

Scopul participării cenzorilor la adunarea generală

era de a da explicațiile și lămuririle necesare acționarilor, atunci când sunt

cerute:

În speță opinia cenzorului a fost exprimată prin

raportul de audit întocmit pentru conversia creanței în acțiuni, prezentat în

cadrul dezbaterilor, scopul vizat de legiuitor fiind suplinit prin acest raport.

În aceste condiții văzând dispozițiile art. 312 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC Î. SA

ORADEA, împotriva deciziei nr. 4/C/2007-A din 19 iunie 2007, pronunțată de

Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 iunie 2008.