ÎCCJ, decizie (scj.ro #83271)

Încălcarea interdicției aplicabilă acționarului de a vota în privința unor probleme în care interesul său personal prevalează. Rațiunea reglementării. Dispoziții legale incidente De vreme ce dreptul de vot al acționarului are o funcție socială, este justificată interdicția aplicabilă acționarului de a vota în privința unor probleme în care interesul său personal prevalează. Din interpretarea gramaticală și sistematică a art.127 alin.(2) rezultă însă că încălcarea acestei obligații nu constituie un motiv de anulare a hotărârii adunării generale. Încălcarea interdicției din art.127 este sancționată numai prin răspunderea acționarului pentru daunele aduse societății, dacă fără votul său nu s-ar fi format majoritatea necesară.

(Înalta Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia nr. 1973 din 5 iunie 2008) Prin acțiunea înregistrată la data de 20 iulie 2006 reclamanta S.C. Î. S.A. a chemat în judecată pârâta S.C. S.I. S.A. solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se dispună anularea parțială a hotărârii A.G.E.A. din 13 iunie 2006 în ceea ce privește deciziile luate sub punctele 1 - 6. Tribunalul Bihor - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal – prin sentința nr.50 din 30 noiembrie 2006 a respins acțiunea ca nefondată. În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că așa cum rezultă din convocatorul emis de către pârâtă reclamantei din data de 15 mai 2006, în calitate de acționar reclamanta a fost convocată cu ordinea de zi privind majorarea capitalului social prin compensarea unor creanțe certe, lichide și exigibile deținute de acționarul S.C.

M.E.T. S.A. propunându-se majorarea capitalului social cu 856.516 lei echivalentul unui număr de 199.190 acțiuni nou emise, aprobarea înstrăinării unor active aflate în patrimoniul societății – spații de producție, hale și teren aferent. În urma difuzării convocatorului reclamanta a solicitat completarea materialului, iar în urma acestei solicitări pârâta i-a comunicat actele solicitate. S-a mai arătat că, chiar dacă acționarul a votat pentru conversia datoriilor societății cu propria creanță, sancțiunea nu este nulitatea hotărârii respectiv a deliberării, ci, eventual daune pe care le-ar cauza societății dacă fără votul său nu s-ar fi obținut majoritatea cerută.

Împotriva acestei soluții a promovat apel reclamanta reluând criticile din acțiunea promovată, apel respins de către Curtea de Apel Oradea – Secția comercială de contencios administrativ și fiscal – prin decizia nr.4 din 19 iunie 2007. Referitor la motivele de apel vizând nulitatea hotărârii sub aspectul majorării capitalului social prin compensarea unor creanțe deținute de acționarul majoritar, încălcarea obligației de abținere nu se sancționează cu nulitate. Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă. (...) De asemenea recurenta consideră că s-a făcut o interpretare și aplicare greșită a art.127 alin.1 din Legea nr.31/1990, încălcarea acestei dispoziții atrăgând sancțiunea nulității hotărârii.

Aceiași situație o reprezintă și interpretarea dispozițiilor art.163 alin.4 lit.c din Legea nr.31/1990 apreciind în mod eronat lipsa unei sancțiuni. Recursul este nefondat. (...) Instanțele au făcut o corectă interpretare a dispozițiilor art.117 alin.7 din Legea nr.31/1990 în privința punctului 6 din A.G.E.A. din 12 iunie 2006, prin care s-a aprobat înstrăinarea unor active aflate în patrimoniul societății intimate. Referitor la motivul privind interpretarea dispozițiilor art.127 alin.1 din Legea nr.31/1990. De vreme ce dreptul de vot al acționarului are o funcție socială, este justificată interdicția aplicabilă acționarului de a vota în privința unor probleme în care interesul său personal prevalează.

Din interpretarea gramaticală și sistematică a art.127 alin.(2) rezultă însă că încălcarea acestei obligații nu constituie un motiv de anulare a hotărârii adunării generale. Încălcarea interdicției din art.127 este sancționată numai prin răspunderea acționarului pentru daunele aduse societății, dacă fără votul său nu s-ar fi format majoritatea necesară. În aceste condiții văzând dispozițiile art.312 Cod procedură civilă Înalta Curte a respins recursul ca nefondat.