ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1213/2010

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 701/Com/2007

Tribunalul Bihor a respins acțiunea formulată de reclamantă, împotriva

pârâtelor, ca inadmisibilă. A respins excepțiile insuficientei timbrării,

lipsei calității procesuale pasive și active și a interesului, invocate de

pârâte, ca nefondate.

Pentru a

se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Relativ

la excepția insuficientei timbrări, aceasta a fost respinsă având în vedere că

reclamanta a timbrat la valoarea capătului de cerere accesoriu așa cum aceasta

a fost indicată conform art. 112 pct. 3 C. proc. civ.

Cât

privește excepția prematurității cererii, aceasta a fost respinsă prin

încheierea din data de 23 noiembrie 2006 având în vedere caracterul

nepatrimonial al capătului de cerere principal, împrejurare față de care prevederile

art. 720

1

C. proc. civ. nu sunt incidente.

De

asemenea au fost respinse excepțiile lipsei calității procesual active și a

interesului invocate de pârâte întrucât nu se poate reține că reclamanta nu

justifică un interes în promovarea litigiului ori că nu este titulară a

dreptului dedus judecății. Pentru aceleași considerente a fost respinsă

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, argumentele pe care

aceasta le invocă în motivarea acestor excepții fiind în realitate aspecte ce

vizează respingerea acțiunii ca inadmisibilă ori ca nefondată.

Cât

privește admisibilitatea acțiunii prima instanță a reținut că potrivit art. 113

lit. f) din Legea nr. 31/1990 actualizată, adunării generale extraordinare îi

revine competența de a hotărî asupra majorării capitalului social, aceasta

putând fi convocată oricând în acest scop. În acest sens, atât anterior

modificărilor aduse prin Legea nr. 441/2006, cât și ulterior după intrarea în

vigoare a acesteia, respectiv după 1 decembrie 2006, convocarea adunării

generale extraordinare se putea face în condițiile prevăzute de art. 117 din

lege de către administratori sau, în prezent de către consiliul de

administrație sau directorat.

Reclamanta

a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei să procedeze la majorarea

capitalului social fără a face dovada vreunui demers pentru convocarea adunării

generale extraordinare în acest scop. Prin urmare, reține prima instanță, prin

cererea sa reclamanta solicită instanței să se substituie voinței societății și

cu eludarea mecanismului instituit de lege să o oblige pe aceasta pe cale

judecătorească să ia o hotărâre ce ține de viața internă a societății, ceea ce

este inadmisibil, arată prima instanță.

De

altfel, prin prevederile art. 119 din Legea nr. 31/1990 modificată, se

reglementează procedura prin care acționarii minoritari pot cere instanței să

autorizeze convocarea adunării generale a acționarilor în situația în care

consiliul de administrație ori directoratul nu o convoacă. Instanței i se dă

posibilitatea de a înlătura un abuz de putere al acționarilor majoritari prin

autorizarea convocării adunării generale de către acționarii ce au formulat

cererea și prin aprobarea ordinii. Deci instanța nicidecum nu are căderea de a

obliga pe acționari să ia anumite hotărâri ori de a stabili ea însăși ordinea

de zi.

Pe de

altă parte, reclamanta s-a prevalat în motivarea acțiunii sale de sentința comercială

nr. 355/Com/2002 a Tribunalului Bihor, prin care, în mod irevocabil s-a

constatat că societatea pârâtă, a dobândit dreptul de proprietate cu titlu de

aport în natură asupra întregului teren înscris în colile funciare indicat în

petitul cererii. În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că bunurile au

fost aduse ca aport în natură conform art. 4.1 din contractul de societate de

către un asociat care în acest mod a dobândit încă de la constituirea

societății cota de participare la capitalul social de 47%.

Pentru

aceste considerente, în temeiul textelor legale invocate, prima instanță a respins

în întregime acțiunea formulată ca inadmisibilă.

Apelul declarat împotriva acestei

sentințe a fost respins ca nefondat prin Deciziei nr. 19 din 26 februarie 2008

a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că apelanta a înțeles

greșit referirea instanței de fond la dispozițiile art. 119 din Legea nr. 31/1990

așa cum era în vigoare la data promovării acțiunii. Prima instanță nu a invocat

dispozițiile legale ca pe o neîndeplinire a unei proceduri prealabile ci pentru

a indica reclamantei apelante calea pe care trebuia să o urmeze în vederea

soluționării cererii sale. S-a mai avut în vedere că doar adunarea generală

extraordinară poate hotărî asupra majorării capitalului social, aceasta în

temeiul art. 119 din Legea nr. 31/1990 poate fi convocată în modalitatea acolo

menționată.

În cazul

în care administratorii nu convoacă adunarea generală, această convocare va

putea fi dispusă de instanță care va desemna și persoana ce o va prezida.

Cum

acțiunea reclamantei apelante nu a vizat însă acest aspect ci a solicitat

instanței să oblige pârâta să majoreze capitalul social deci să se substituie

voinței societare, deși nici text de lege nu prevede așa ceva, în mod corect

instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs reclamanta care a susținut nelegalitatea

hotărârii datorită aplicării și interpretării greșite a legii - art. 119, art. 113

lit. f), art. 210 și 211 din Legea nr. 31/1990, încălcarea art. 3 C. civ cu

raportare la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Analizând

decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge

recursul pentru următoarele considerente:

Instanța

de apel a apreciat, în acord cu prima instanță, că acțiunea reclamantei este

inadmisibilă nu pentru că nu ar exista o dispozițue legală în acest sens, ci

pentru că reclamanta nu a ales calea procedurală prevăzută de lege. Deci nu

poate fi acuzată instanța de denegare de dreptate.

Nu poate

fi reținută nici greșita interpretare sau aplicare a art. 119, art. 113 lit. f),

art. 210 și 211 din Legea nr. 31/1990 în condițiile în care instanța de apel a

apreciat în mod corect că prin prevederile art. 119 din Legea nr. 31/1990

modificată, se reglementează procedura prin care acționarii minoritari pot cere

instanței să autorizeze convocarea adunării generale a acționarilor în situația

în care consiliul de administrație ori directoratul nu o convoacă. Instanței i

se dă posibilitatea de a înlătura un abuz de putere al acționarilor majoritari

prin autorizarea convocării adunării generale de către acționarii ce au

formulat cererea și prin aprobarea ordinii. Deci instanța nicidecum nu are

căderea de a obliga pe acționari să ia anumite hotărâri ori de a stabili ea

însăși ordinea de zi.

Reclamanta

nu a învestit instanța cu o cerere prin care să fie autorizată să convoace o

adunare generală a acționarilor, ci a cerut instanței să oblige societatea să

procedeze la majorarea capitalului social și la dreptului de proprietate asupra

acestor acțiuni căre reclamantă.

Așadar,

în raport de obiectul acțiunii, instanța a făcut o corectă aplicare a legii

atunci când a avut în vedere că, potrivit art. 113 lit. f) numai adunarea

generală extraordinară poate decide în mod valabil majorarea capitalului

social, ce nu poate îmbrăca decât formele prevăzute de art. 210 din Legea

societăților comerciale. Cât privește încălcarea art. 211 din Legea societăților

comerciale se va reține că acest text a fost abrogat prin art. 1 pct. 49 din O.U.G.

nr. 82/2007.

Pentru

aceste considerente, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul

declarat de reclamanta SC D.A.M. SRL - Șelimbăr împotriva Deciziei nr. 19 din

26 februarie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Înalta

Curte va respinge și cererea formulată de intimata pârâtă SC M.T. SA București privind

acordarea cheltuielilor de judecată pentru că nu au fost depuse la dosar

documente originale care să ateste plata onorariului avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamanta SC D.A.M. SRL - Șelimbăr împotriva Deciziei nr.

19 din 26 februarie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge

cererea formulată de intimata pârâtă SC M.T. SA București privind acordarea

cheltuielilor de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședința publică, astăzi 14 aprilie 2010.