ÎCCJ, decizie (scj.ro #82900)

Revocare administrator. Acțiune în constatarea nulității

absolute a hotărârii AGA formulată de administrator. Condiții de admisibilitate

Cuprins

pe materii: Drept afacerilor. Funcționarea societăților

Index

alfabetic: actiune in constatare nulitate absoluta

- hotarare AGA

- exceptia inadmisibilitatii

- revocare administrator

Legea nr. 31/1990, art. 132

alin. (3)-(4)

Constituția României, art. 21

alin. (1)-(2)

Potrivit dispozițiilor art. 132

alin. (4) din Legea nr. 31/1990, membrii consiliului de administrație nu pot

ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție,

insa, in cazul in care administratorul revocat este și acționar al societății,

devin aplicabile dispozițiile art. 132 alin. (3) din aceeași lege, conform

cărora atunci „când se invocă motive de nulitate absolută dreptul la acțiune

este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată de orice persoană

interesată”.

Prin urmare, nu poate fi

îngrădit dreptul acționarului, care a fost revocat din funcția de

administrator, de a ataca hotărârea AGA pentru alte motive decât cele ce

vizează propria revocare, in caz contrar fiind încălcat principiul liberului

acces la justiție, așa cum este el reglementat prin dispozițiile art. 21 alin.

(1) și (2) din Constituția României.

Secția  a II-a

civilă, Decizia nr. 713 din 15 februarie 2012

Prin

sentința civilă nr. 608/CC/2010, Tribunalul Brașov, Secția comercială și de

contencios administrativ, a respins excepția inadmisibilității formulării

acțiunii. A admis acțiunea formulată de reclamantul H.M.E. în contradictoriu cu

pârâta SC I.G. SRL și în consecință a constatat nulitatea absolută a Hotărârii

Generale a acționarilor SC I.G. SRL din data de 25 septembrie 2008. A dispus

radierea mențiunilor efectuate în Registrul Comerțului în baza hotărârii

sus-indicate. A respins cererea de intervenție accesorie formulată de

intervenienta R.R.

Excepția inadmisibilității acțiunii invocate de intervenienta accesorie R.R. a

fost respinsă de prima instanță, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat să se constate nulitatea

absolută a hotărârii A.G.A. a SC I.G. SRL din data de 25 septembrie 2008, prin

care s-a majorat capitalul social al societății pârâte și s-a revocat

reclamantul din funcția de administrator al societății pârâte.

Potrivit art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale:

„Membrii consiliului de administrație… nu pot ataca hotărârea adunării generale

privitoare la revocarea lor din funcție”, iar potrivit art. 132 alin. (3) din

același act normativ: „Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la

acțiune este imprescriptibil iar cererea poate fi formulată de orice persoană

interesată”.

Dispozițiile art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 au în vedere doar

„persoanele interesate” care sunt doar administratori ai unei societăți

comerciale, iar reclamantul este și acționar al societății pârâte, astfel că

cererea lui de constatare a nulității absolute a hotărârii A.G.A. în litigiu

este admisibilă.

Pe fondul cauzei, instanța de fond a apreciat că acțiunea formulată de

reclamantul H.M.E. este întemeiată și a admis-o, reținând următoarele:

Prin Hotărârea A.G.A. a SC I.G. SRL din data de 25 septembrie 2008 s-a majorat

capitalul social al societății pârâte prin aportul în numerar al asociatei

R.R., aceasta devenind astfel asociat majoritar al societății pârâte și s-a

revocat din funcția de administrator asociatul-reclamant H.M.E., acesta fiind

reprezentat în adunarea generală de asociata R.R., conform procurii nr. 387 din

22 martie 2004.

Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut în considerentele deciziei civile

nr. 2084/2010 că reprezentarea reclamantului în ședința A.G.A. din data de 25

septembrie 2008 s-a făcut cu depășirea limitelor mandatului de către

intervenienta R.R., depășire care „are în primul rând un aspect moral dar și

unul de legalitate, deoarece majorarea capitalului social cu scop de a deveni

majoritară în societate și astfel să poată să revoce intimatul din funcția de

administrator, îmbracă forma unei cauze ilicite și imorale”.

În aceste condiții, Hotărârea A.G.A. în litigiu este nulă absolut, pentru

„nerespectarea dispozițiilor legale și ale actului constitutiv în ceea ce

privește convocarea acesteia”, a reținut, de asemenea, Înalta Curte de Casație

și Justiție, în considerentele deciziei sus-indicate.(...)

Față de aceste considerente, prima instanță a respins excepția

inadmisibilității acțiunii și a admis acțiunea formulată de reclamantul H.M.E.

împotriva pârâtei SC I.G. SRL, constatându-se nulitatea absolută a hotărârii

AGA în litigiu și dispunându-se radierea mențiunilor efectuate în Registrul

Comerțului în baza hotărârii AGA în litigiu.

Pentru aceleași considerente și cererea de intervenție accesorie în interesul

pârâtei formulată de intervenienta R.R.a fost respinsă.

Prin decizia nr. 38/AP/2011, Curtea de Apel  Brașov a respins apelul

declarat de pârâtă și de intervenienta R.R. împotriva sentinței mai sus

menționate, pe care a păstrat-o.

Pentru a pronunța această soluție, instanța

de apel a reținut următoarele:

Excepția inadmisibilității a fost în mod

corect soluționată de instanța de fond. În cauza de față, reclamantul nu a

atacat hotărârea AGA a SC I.G. SRL din 25 septembrie 2008 sub aspectul

revocării din funcția de administrator, ci a invocat nulitatea absolută a

hotărârii pentru nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la convocare.

Îngrădirea dreptului acționarului, care a fost revocat din funcția de

administrator, de a ataca hotărârea adunării generale pentru alte motive decât

cele ce vizează propria revocare, înseamnă a da o interpretare de un formalism

excesiv art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, care ar duce la încălcarea

principiului liberului acces la justiție astfel cum este reglementat de art. 21

alin. (1) și (2) din Constituția României.

În privința lipsei calității de asociat a reclamantului, în raport de

dispozițiile art. 226 din Legea nr. 31/1990, rezultă că simpla notificare

adresată de reclamant societății nu face dovada retragerii din societate, fiind

necesară fie o hotărâre generală a asociaților, care să exprime acordul unanim

al asociaților cu privire la acest aspect, fie o hotărâre judecătorească

definitivă și irevocabilă în acest sens. Cum litigiul dintre părți referitor la

retragerea reclamantului din societate nu s-a soluționat încă, fiind suspendat,

rezultă că nu s-a făcut dovada retragerii acestuia din societate.(...)

Împotriva deciziei curții de apel au declarat recurs pârâta SC I.G. SRL și

intervenienta în interesul pârâtei R.R.

Recurentele au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate,

în sensul admiterii apelului formulat împotriva sentinței tribunalului, care să

fie schimbată în sensul respingerii acțiunii introductive de instanță formulate

de reclamantul H.M.E. împotriva pârâtei SC I.G. SRL.

În motivarea recursului lor, recurentele au susținut în esență următoarele:

În ce privește respingerea excepției de inadmisibilitate a acțiunii formulate

de reclamant, ambele instanțe au ignorat faptul că, prin hotărârea atacată,

A.G.A. a hotărât nu numai majorarea capitalului social al SC I.G. SRL, ci și

revocarea din funcția de administrator a reclamantului H.M.E.

Prin urmare, dacă s-ar împărtăși punctul de vedere al instanței potrivit cu

care reclamantul, în calitate de asociat al SC I.G. SRL ar avea posibilitatea

să ceară anularea hotărârii în ceea ce privește majorarea capitalului social,

este discutabilă posibilitatea formulării acțiunii în anulare a hotărârii, în

partea referitoare la revocarea sa din funcția de administrator al societății.

S-a mai arătat că pentru ca reclamantul să poată ataca hotărârea referitoare la

revocarea sa din funcție trebuia să voteze contra în cadrul adunării generale

și să se consemneze ca atare în conținutul procesului verbal de ședință această

opțiune, or, acest lucru nu s-a întâmplat, iar instanța de apel nu și-a motivat

decizia pronunțată sub acest aspect.

Pe de altă parte, recurentele au susținut că cererea reclamantului referitoare

la anularea hotărârii AGA, în ce privește revocarea sa din funcție, nu poate fi

primită și pentru că cererea reclamantului de retragere din societate, adusă la

cunoștință prin Notificarea nr. 23 din 1 aprilie 2009, a fost acceptată de SC

I.G. SRL, comunicându-i-se acest acord printr-o adresă ulterioară.(...)

În ce privește interpretarea art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990,

referitor la modul de convocare a adunării generale, recurentele invocă

jurisprudența Î.C.C.J., în conformitate cu care obligația de convocare „este

înlăturată atunci când sunt întrunite cumulativ două condiții: unanimitatea

acordului acționarilor și totalitatea capitalului social”.

Recurentele au considerat că în cauza dedusă judecății sunt îndeplinite aceste

condiții, în sensul că unul dintre asociați a fost prezent personal, iar

celălalt a fost reprezentat, în baza procurii speciale, autentificată sub nr.

387/2004. Ambii asociați și-au exprimat dreptul la vot, așa încât hotărârea

adoptată s-a luat cu unanimitate de voturi.

Cu privire la depășirea limitelor mandatului dat de reclamant asociatei R.R.,

s-a susținut că majorarea anterioară a capitalului social cu suma de 66.200

lei, adusă prin aport în numerar de reclamant s-a făcut în baza aceluiași

mandat, care a stat la baza exprimării votului pentru majorarea capitalului

social în A.G.A. din 25 septembrie 2008.

În altă ordine de idei, au arătat că așa cum rezultă din cuprinsul mandatului,

mandatara avea dreptul să semneze în numele mandantului și pentru acesta, acte

adiționale la actul constitutiv al SC I.G. SRL, mai puțin actele privitoare la

cesiune de părți sociale, lichidare și dizolvare. Or, actele mandatarei nu

privesc nici cesiunea de părți sociale, nici lichidarea și nici dizolvarea

societății comerciale.

Asupra recursului de față, declarat de

pârâta SC I.G. SRL Brașov și de intervenienta în interesul pârâtei R.R., s-au

constatat următoarele:

(…) Instanța apreciază că motivele de

recurs formulate de cele două recurente pot fi încadrate în prevederile art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Excepția inadmisibilității acțiunii

formulate de reclamant, invocată de pârâtă și intervenientă pe considerentul că

reclamantul nu avea deschisă calea unei acțiuni în anulare a hotărârii AGA,

atât timp cât prin aceasta s-a hotărât nu numai majorarea capitalului social,

dar și revocarea din funcția de administrator a acestuia nu este întemeiată,

întrucât, așa cum judicios a reținut și curtea de apel, reclamantul nu a atacat

hotărârea AGA, în discuție sub aspectul revocării sale din funcția de

administrator, ci a invocat nulitatea absolută a hotărârii pentru nerespectarea

dispozițiilor legale privind convocarea.

Totodată, instanțele au reținut în mod

corect că este adevărat că, potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (4) din Legea

nr. 31/1990, membrii consiliului de administrație nu pot ataca hotărârea

adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție, însă în speță,

reclamantul este și acționar al societății pârâte, astfel încât devin

aplicabile dispozițiile art. 132 alin. (3) din aceeași lege, conform cărora

atunci „când se invocă motive de nulitate absolută dreptul la acțiune este

imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată de orice persoană interesată”,

iar cererea privind constatarea nulității absolute a Hotărârii AGA din 25

septembrie 2008, formulată de reclamant este admisibilă. Prin urmare, se

constată că s-a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 132 din Legea nr.

31/1990 și criticile sub acest aspect vor fi respinse, ca neîntemeiate.

Corect s-a reținut de către instanța de

apel și că îngrădirea dreptului acționarului, care a fost revocat din funcția

de administrator de a ataca hotărârea AGA pentru alte motive decât cele ce

vizează propria revocare ar da o interpretare de un formalism excesiv a art.

132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, ceea ce ar conduce la încălcarea

principiului liberului acces la justiție, așa cum este el reglementat prin

dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2) din Constituția României.

În ce privește susținerea potrivit căreia

ar fi avut loc retragerea reclamantului din societate, se constată că instanța

de apel a reținut judicios că simpla notificare adresată de reclamant

societății nu face dovada retragerii acestuia din societate, nefiind

suficientă, ci fiind necesară fie o hotărâre generală a asociaților, fie o

hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, în acest sens.(...)

Nici susținerile vizând greșita reținere a

depășirii mandatului de către intervenientă nu pot fi primite întrucât Înalta

Curte în considerentele deciziei pronunțate în primul ciclu procesual (nr.

2084/2010) a reținut că a existat mai mult decât o depășire a mandatului și

anume că reprezentarea reclamantului în ședința A.G.A. din data de 25.09.2008

s-a făcut cu depășirea limitelor mandatului de către intervenienta R.R.,

depășire care „are în primul rând un aspect moral dar și unul de legalitate,

deoarece majorarea capitalului social cu scop de a deveni majoritară în

societate și astfel să poată să revoce intimatul din funcția de administrator,

îmbracă forma  unei cauze ilicite și imorale”.

Procesul verbal al ședinței AGA, menționat

de recurente nu schimbă nici el starea de fapt avută în vedere de Înalta Curte

în primul ciclu procesual, întrucât acest înscris a fost semnat de

recurenta-intervenientă atât în nume propriu, cât și ca mandatar al

intimatului-reclamant, în temeiul aceluiași mandat, ale cărui limite au fost

depășite, astfel cum s-a arătat mai sus.(…)

În consecință, față de cele mai sus arătate

și în raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., s-a respins ca nefondat

recursul declarat de pârâta SC I.G. SRL Brașov și de intervenienta în interesul

pârâtei R.R.