ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1572/2012

A

supra

recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3997 din 19

octombrie 2010, pronunțată în dosarul nr. 1441/100/2010 al Tribunalului

Maramureș, a fost admisă excepția privind inadmisibilitatea acțiunii invocată

de pârâta SC P.A. SA Baia Mare în contradictoriu cu reclamantul F.A.G. și a

fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul F.A.G. în contradictoriu cu

pârâta SC P.A. SA.

Examinând

excepția invocată, tribunalul a constatat că aceasta este

întemeiată, pentru următoarele

considerente:

Reclamantul a atacat hotărârile din 22

ianuarie 2010 adoptate de Adunarea generală a SC P.A. SA Baia Mare care vizează

revocarea din funcție a membrilor Consiliului de Administrație, respectiv a

reclamantului și stabilirea componenței Consiliului de Administrație.

Potrivit art. 132 alin. (4) din Legea

nr. 31/1990 „membrii consiliului de administrație, respectiv ai consiliului de

supraveghere, nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la evocarea

lor din funcție.

In consecință, reclamantul, în

calitatea sa de președinte al Consiliului de Administrație, nu poate ataca

hotărârile menționate, acțiunea sa fiind inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

apel reclamantul F.A.G. solicitând anularea hotărârii criticate și trimiterea

cauzei spre rejudecare instanței.

Prin întâmpinarea înregistrată la data

de 30 mai 2011, S.C. P.A.

S.A. Baia Mare a

solicitat respingerea apelului, cu păstrarea în

tot a hotărârii atacate.

Analizând sentința atacată prin prisma

motivelor de apel și a apărărilor formulate, Curtea de Apel a reținut

următoarele:

Principala problemă de drept care a

format obiectul soluției atacate constă în interpretarea și aplicarea

dispozițiilor art. 132 alin. (4) din Legea societăților comerciale nr. 31/1990

republicată și actualizată.(LSC)

Potrivit acestor dispoziții legale membrii

consiliului de administrație, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot

ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție.

Curtea a constatat că prima instanță a

sancționat cu fine de neprimire demersul judiciar al reclamantului pornind de

la calitatea acestuia de administrator și vicepreședinte al CA la societatea

pârâtă reținând în acest sens dispozițiile art. 132 alin. (4) din LSC.

Analizând, însă punctual, deciziile

luate în cadrul hotărârii AGA atacate, Curtea a constatat că, în privința

dispoziției de revocare a reclamantului din calitatea de administrator, se

poate reține că demersul reclamantului poate fi privit ca inadmisibil prin

raportare la prevederile

art. 132 alin. (4)

din LSC numai în ceea ce privește hotărârile de la pct. 1 și 2

(fila 23

dosarul primei instanțe).

In ceea ce privește însă celelalte

puncte ale hotărârii, acestea nu vizează aspecte în legătură cu măsuri privind

revocarea din funcție a administratorului și deci soluția de respingere a

acțiunii în anulare ca inadmisibilă apare ca esențial nelegală, nesocotind și

nereținând că reclamantul a acționat și în calitate de acționar al societății

și pe de altă parte neținându-se seama că acesta a invocat motive de nulitate

absolută a hotărârii ceea ce pune problema existenței calității procesuale

pasive numai prin prisma relevării interesului vătămat prin hotărârea AGA a

cărei anulare se solicită.

Cu privire la primul aspect însă,

Curtea de Apel a reținut, în esență, că acțiunea în anulare a unei hotărâri AGA

poate fi introdusă legal și de persoana administratorului dacă acesta are și

calitate de acționar, textul art. 132 alin. (4) din LSC nefiind un obstacol

pentru antamarea acestui demers.

Curtea de Apel a apreciat că, deși nu

se poate nega că, prin recunoașterea acestei posibilități, ar putea fi

considerată rezolvată problema dreptului de acces la justiție, ca parte

integrantă a celui la un proces echitabil, nerecunoașterea calității procesuale

active în favoarea asociatului - administrator revocat în vederea sesizării

instanței cu o acțiune în nulitate/anulare a AGA, este de natură să ducă la

blocaje în activitatea societății și, în ultimă instanță, la. dizolvarea

acesteia, pe considerentul că unul dintre motivele determinante ale asocierii

ar fi putut fi reprezentat tocmai de dobândirea calității de administrator și

de exercitarea puterii executive, ca garanții ale unui control sporit, cu

privire la întreaga activitate desfășurată de către societate.

S-a apreciat că nu este clar în ce

măsură alternativa despăgubirilor ar fi de natură să acopere și o astfel de

situație, Curtea de Apel apreciind

că

aplicarea acestui text trebuie făcută cu precauție, în lumina principiilor

degajate

din practica CEDO, înclinând spre teza avansată de către reclamant, conform

căreia, atunci când sunt incidente motive de nulitate absolută cu privire la

decizia de revocare, iar administratorul are și calitatea de asociat, trebuie

să i se recunoască posibilitatea de a sesiza instanța pentru constatarea

nulității hotărârii AGA.

Așa fiind, Curtea de Apel a apreciat

că reclamantul are calitate

procesuală

activă pentru a solicita constatarea nulității absolute a deciziei

referitoare

la acest punct de pe ordinea de zi și deci excepția de

inadmisibilitate a acțiunii în anulare sub acest aspect apare nelegală.

Față de cele ce preced, în raport de

dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., corelat cu art. XXII alin. (2)

din Legea nr. 202/2010, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 119 din 9 iunie 2011 a admis

apelul și a desființat în tot sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare primei instanțe.

Împotriva acestei hotărâri, în termen

legal, a declarat recurs intimata SC P.A. SA care a solicitat modificarea în

parte a deciziei recurate în sensul trimiterii spre rejudecare numai a

capetelor de cerere privind revocarea din funcție a membrilor comisiei de

cenzori, stabilirea componenței noii comisii de cenzori, stabilirea

indemnizației nete lunare pentru administratori și cenzori.

In motivarea recursului s-a arătat, în

rezumat, că reclamantul nu poate ataca hotărârea adunării generale privitoare

la revocarea sa din funcție întrucât este membru CA, iar motivarea Curții de

Apel nu subzistă întrucât societatea intimată este o societate pe acțiuni și nu

o societate de persoane.

De asemenea, din

motivarea acțiunii, rezultă că interesul urmărit de

reclamant este unul individual și nu

unul social.

De altfel, s-a arătat că, în cauză,

chestiunea disjungerii acțiunii în anularea hotărârilor AGA nr. 1 și 2 de

celelalte hotărâri adoptate a fost anatamată chiar de Curtea de Apel, deși

ulterior instanța nu s-a mai pronunțat asupra acesteia.

S-au invocat în drept dispozițiile

art. 132 alin. (4) C. proc. civ. și art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recursul a fost legal timbrat.

Intimatul, prin întâmpinare, a

solicitat respingerea recursului.

Analizând decizia pronunțată de

instanța de apel, prin prisma criticilor de nelegalitate invocate de recurentă,

Înalta Curte constată următoarele:

In urma ținerii adunării generale a

acționarilor din data de 22 ianuarie 2010 au fost adoptate șapte hotărâri ale

adunării generale.

Hotărârile adoptate, materializate în

același înscris, au fost atacate în justiție prin aceeași acțiune, astfel că,

în opinia Înaltei Curți, disjungerea nu este posibilă, neexistând un temei

legal pentru această măsură.

Așa fiind, cererea de chemare în

judecată trebuie privită ca un întreg, urmând ca numai odată cu soluționarea

cauzei pe fond să se aprecieze care dintre hotărârile AGA adoptate este

susceptibilă de a fi atacată în justiție și care dintre acestea nu este supusă

unui astfel de control, având în vedere dispozițiile legale aplicabile pentru

fiecare hotărâre în parte.

In consecință, decizia instanței de

apel de desființare a sentinței și de trimitere a cauzei spre rejudecare este

corectă întrucât soluția tribunalului de respingere globală a acțiunii ca

inadmisibilă nu se raportează la faptul că hotărârile adoptate la 22 ianuarie

2010 privesc numai parțial calitatea de membru al Consiliului de Administrație

pe care o deține reclamantul, fiind atacate în justiție și alte decizii

societare.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază

că, în mod judicios, instanța de apel a apreciat că judecata trebuie reluată în

fața tribunalului prin raportare la acțiunea în justiție formulată de

reclamant, care are un caracter unitar, urmând însă ca, odată cu soluționarea

cauzei pe fond, să se stabilească în ce măsură poate fi supusă controlului

judiciar fiecare decizie adoptată în adunarea generală a acționarilor din data

de 22 ianuarie 2010.

Față de considerentele expuse pe larg

mai sus, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

S.G P.A. S.A. BAIA MARE împotriva deciziei civile nr. 119/2011 din 9 iunie

2011, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 21 martie 2012.