ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1572/2012

A supra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3997 din 19 octombrie 2010, pronunțată în dosarul nr. 1441/100/2010 al Tribunalului Maramureș, a fost admisă excepția privind inadmisibilitatea acțiunii invocată de pârâta SC P.A. SA Baia Mare în contradictoriu cu reclamantul F.A.G. și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul F.A.G. în contradictoriu cu pârâta SC P.A. SA. Examinând excepția invocată, tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente: Reclamantul a atacat hotărârile din 22 ianuarie 2010 adoptate de Adunarea generală a SC P.A. SA Baia Mare care vizează revocarea din funcție a membrilor Consiliului de Administrație, respectiv a reclamantului și stabilirea componenței Consiliului de Administrație.

Potrivit art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 „membrii consiliului de administrație, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la evocarea lor din funcție. In consecință, reclamantul, în calitatea sa de președinte al Consiliului de Administrație, nu poate ataca hotărârile menționate, acțiunea sa fiind inadmisibilă. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul F.A.G. solicitând anularea hotărârii criticate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței. Prin întâmpinarea înregistrată la data de 30 mai 2011, S.C. P.A. S.A. Baia Mare a solicitat respingerea apelului, cu păstrarea în tot a hotărârii atacate.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel și a apărărilor formulate, Curtea de Apel a reținut următoarele: Principala problemă de drept care a format obiectul soluției atacate constă în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 132 alin. (4) din Legea societăților comerciale nr. 31/1990 republicată și actualizată.(LSC) Potrivit acestor dispoziții legale membrii consiliului de administrație, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție. Curtea a constatat că prima instanță a sancționat cu fine de neprimire demersul judiciar al reclamantului pornind de la calitatea acestuia de administrator și vicepreședinte al CA la societatea pârâtă reținând în acest sens dispozițiile art. 132 alin. (4) din LSC.

Analizând, însă punctual, deciziile luate în cadrul hotărârii AGA atacate, Curtea a constatat că, în privința dispoziției de revocare a reclamantului din calitatea de administrator, se poate reține că demersul reclamantului poate fi privit ca inadmisibil prin raportare la prevederile art. 132 alin. (4) din LSC numai în ceea ce privește hotărârile de la pct. 1 și 2 (fila 23 dosarul primei instanțe).

In ceea ce privește însă celelalte puncte ale hotărârii, acestea nu vizează aspecte în legătură cu măsuri privind revocarea din funcție a administratorului și deci soluția de respingere a acțiunii în anulare ca inadmisibilă apare ca esențial nelegală, nesocotind și nereținând că reclamantul a acționat și în calitate de acționar al societății și pe de altă parte neținându-se seama că acesta a invocat motive de nulitate absolută a hotărârii ceea ce pune problema existenței calității procesuale pasive numai prin prisma relevării interesului vătămat prin hotărârea AGA a cărei anulare se solicită. Cu privire la primul aspect însă, Curtea de Apel a reținut, în esență, că acțiunea în anulare a unei hotărâri AGA poate fi introdusă legal și de persoana administratorului dacă acesta are și calitate de acționar, textul art. 132 alin. (4) din LSC nefiind un obstacol pentru antamarea acestui demers.

Curtea de Apel a apreciat că, deși nu se poate nega că, prin recunoașterea acestei posibilități, ar putea fi considerată rezolvată problema dreptului de acces la justiție, ca parte integrantă a celui la un proces echitabil, nerecunoașterea calității procesuale active în favoarea asociatului - administrator revocat în vederea sesizării instanței cu o acțiune în nulitate/anulare a AGA, este de natură să ducă la blocaje în activitatea societății și, în ultimă instanță, la. dizolvarea acesteia, pe considerentul că unul dintre motivele determinante ale asocierii ar fi putut fi reprezentat tocmai de dobândirea calității de administrator și de exercitarea puterii executive, ca garanții ale unui control sporit, cu privire la întreaga activitate desfășurată de către societate.

S-a apreciat că nu este clar în ce măsură alternativa despăgubirilor ar fi de natură să acopere și o astfel de situație, Curtea de Apel apreciind că aplicarea acestui text trebuie făcută cu precauție, în lumina principiilor degajate din practica CEDO, înclinând spre teza avansată de către reclamant, conform căreia, atunci când sunt incidente motive de nulitate absolută cu privire la decizia de revocare, iar administratorul are și calitatea de asociat, trebuie să i se recunoască posibilitatea de a sesiza instanța pentru constatarea nulității hotărârii AGA. Așa fiind, Curtea de Apel a apreciat că reclamantul are calitate procesuală activă pentru a solicita constatarea nulității absolute a deciziei referitoare la acest punct de pe ordinea de zi și deci excepția de inadmisibilitate a acțiunii în anulare sub acest aspect apare nelegală.

Față de cele ce preced, în raport de dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., corelat cu art. XXII alin. (2) din Legea nr. 202/2010, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 119 din 9 iunie 2011 a admis apelul și a desființat în tot sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs intimata SC P.A. SA care a solicitat modificarea în parte a deciziei recurate în sensul trimiterii spre rejudecare numai a capetelor de cerere privind revocarea din funcție a membrilor comisiei de cenzori, stabilirea componenței noii comisii de cenzori, stabilirea indemnizației nete lunare pentru administratori și cenzori.

In motivarea recursului s-a arătat, în rezumat, că reclamantul nu poate ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea sa din funcție întrucât este membru CA, iar motivarea Curții de Apel nu subzistă întrucât societatea intimată este o societate pe acțiuni și nu o societate de persoane. De asemenea, din motivarea acțiunii, rezultă că interesul urmărit de reclamant este unul individual și nu unul social. De altfel, s-a arătat că, în cauză, chestiunea disjungerii acțiunii în anularea hotărârilor AGA nr. 1 și 2 de celelalte hotărâri adoptate a fost anatamată chiar de Curtea de Apel, deși ulterior instanța nu s-a mai pronunțat asupra acesteia. S-au invocat în drept dispozițiile art. 132 alin. (4) C. proc.

civ. și art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recursul a fost legal timbrat. Intimatul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului. Analizând decizia pronunțată de instanța de apel, prin prisma criticilor de nelegalitate invocate de recurentă, Înalta Curte constată următoarele: In urma ținerii adunării generale a acționarilor din data de 22 ianuarie 2010 au fost adoptate șapte hotărâri ale adunării generale. Hotărârile adoptate, materializate în același înscris, au fost atacate în justiție prin aceeași acțiune, astfel că, în opinia Înaltei Curți, disjungerea nu este posibilă, neexistând un temei legal pentru această măsură.

Așa fiind, cererea de chemare în judecată trebuie privită ca un întreg, urmând ca numai odată cu soluționarea cauzei pe fond să se aprecieze care dintre hotărârile AGA adoptate este susceptibilă de a fi atacată în justiție și care dintre acestea nu este supusă unui astfel de control, având în vedere dispozițiile legale aplicabile pentru fiecare hotărâre în parte. In consecință, decizia instanței de apel de desființare a sentinței și de trimitere a cauzei spre rejudecare este corectă întrucât soluția tribunalului de respingere globală a acțiunii ca inadmisibilă nu se raportează la faptul că hotărârile adoptate la 22 ianuarie 2010 privesc numai parțial calitatea de membru al Consiliului de Administrație pe care o deține reclamantul, fiind atacate în justiție și alte decizii societare.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că, în mod judicios, instanța de apel a apreciat că judecata trebuie reluată în fața tribunalului prin raportare la acțiunea în justiție formulată de reclamant, care are un caracter unitar, urmând însă ca, odată cu soluționarea cauzei pe fond, să se stabilească în ce măsură poate fi supusă controlului judiciar fiecare decizie adoptată în adunarea generală a acționarilor din data de 22 ianuarie 2010. Față de considerentele expuse pe larg mai sus, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta S.G P.A. S.A. BAIA MARE împotriva deciziei civile nr. 119/2011 din 9 iunie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2012.