ÎCCJ, decizie (scj.ro #82913)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82913) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Acțiune
în anularea unei hotărâri AGA prin care au fost adoptate mai multe decizii.
Disjungere. Condiții de admisibilitate
Cuprins
pe materii: Dreptul afacerilor. Funcționarea societăților
Index
alfabetic: acțiune în anulare
-
hotărâre
AGA
-
revocare
din funcție a membrilor consiliului de administrație
-
calitate
procesuală activă
Legea
nr. 31/1990, art. 132 alin. (4)
În cazul în care prin aceeași acțiune sunt atacate mai multe
hotărâri adoptate în cadrul unei adunări generale a acționarilor, hotărâri
materializate în același înscris, disjungerea nu este posibilă, neexistând un
temei legal pentru această măsură.
Așa fiind, cererea de chemare în judecată trebuie privită ca un
întreg, urmând ca numai odată cu soluționarea cauzei pe fond să se aprecieze
care dintre hotărârile AGA adoptate este susceptibilă de a fi atacată în
justiție și care dintre acestea nu este supusă unui astfel de control, având în
vedere dispozițiile legale aplicabile pentru fiecare hotărâre în parte.
Secția
a II-a civilă,
Decizia nr. 1572
din
21 martie 2012
Prin sentința civilă nr. 3997/2010, pronunțată de Tribunalul
Maramureș, a fost admisă excepția privind inadmisibilitatea acțiunii invocată
de pârâta SC P.A. SA Baia Mare în contradictoriu cu reclamantul F.A.G. și a
fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul F.A.G. în contradictoriu cu
pârâta SC P.A. SA.
Examinând excepția invocată, tribunalul a
constatat că aceasta este
întemeiată, pentru următoarele
considerente:
Reclamantul a atacat hotărârile din 22.01.2010 adoptate de
Adunarea generală a SC P.A. SA Baia Mare care vizează revocarea din funcție a
membrilor Consiliului de Administrație, respectiv a reclamantului și stabilirea
componenței Consiliului de Administrație.
Potrivit art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, „membrii
consiliului de administrație, respectiv ai consiliului de supraveghere nu pot
ataca hotărârea adunării generale privitoare la evocarea lor din funcție.
In consecință, reclamantul, în calitatea sa de președinte al
Consiliului de Administrație, nu poate ataca hotărârile menționate, acțiunea sa
fiind inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul F.A.G.
solicitând anularea hotărârii criticate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței.
Prin întâmpinare, SC P.
A. SA
Baia Mare a solicitat respingerea apelului, cu păstrarea în
tot a
hotărârii atacate.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel și a
apărărilor formulate, Curtea de Apel a reținut următoarele:
Principala problemă de drept care a format obiectul soluției
atacate constă în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 132 alin. (4)
din Legea societăților comerciale nr. 31/1990 republicată și actualizată
(LSC).
Potrivit acestor dispoziții legale, membrii consiliului de
administrație, respectiv ai consiliului de supraveghere nu pot ataca hotărârea
adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție.
Curtea a constatat că prima instanță a sancționat cu fine de
neprimire demersul judiciar al reclamantului pornind de la calitatea acestuia
de administrator și vicepreședinte al CA la societatea pârâtă reținând în acest
sens dispozițiile art. 132 alin. (4) din LSC.
Analizând însă punctual deciziile luate în cadrul hotărârii AGA
atacate, Curtea a constatat că, în privința dispoziției de revocare a
reclamantului din calitatea de administrator, se poate reține că demersul
reclamantului poate fi privit ca inadmisibil prin raportare la prevederile
art. 132 alin. (4) din LSC numai în ceea ce
privește hotărârile de la pct. 1 și 2
.
In ceea ce privește însă celelalte puncte ale hotărârii, acestea
nu vizează aspecte în legătură cu măsuri privind revocarea din funcție a
administratorului și deci soluția de respingere a acțiunii în anulare ca
inadmisibilă apare ca esențial nelegală, nesocotind și nereținând că
reclamantul a acționat și în calitate de acționar al societății și, pe de altă
parte, neținându-se seama că acesta a invocat motive de nulitate absolută a
hotărârii, ceea ce pune problema existenței calității procesuale pasive numai
prin prisma relevării interesului vătămat prin hotărârea AGA a cărei anulare se
solicită.
Cu privire la primul aspect, însă, Curtea de Apel a reținut, în
esență, că acțiunea în anulare a unei hotărâri AGA poate fi introdusă legal și
de persoana administratorului dacă acesta are și calitate de acționar, textul
art. 132 alin. (4) din LSC nefiind un obstacol pentru antamarea acestui demers.
Curtea de Apel a apreciat că, deși nu se poate nega că prin recunoașterea
acestei posibilități ar putea fi considerată rezolvată problema dreptului de
acces la justiție ca parte integrantă a celui la un proces echitabil,
nerecunoașterea calității procesuale active în favoarea asociatului -
administrator revocat în vederea sesizării instanței cu o acțiune în
nulitate/anulare a AGA, este de natură să ducă la blocaje în activitatea
societății și, în ultimă instanță, la dizolvarea acesteia, pe considerentul că
unul dintre motivele determinante ale asocierii ar fi putut fi reprezentat
tocmai de dobândirea calității de administrator și de exercitarea puterii
executive, ca garanții ale unui control sporit, cu privire la întreaga
activitate desfășurată de către societate.
S-a apreciat că nu este clar în ce măsură alternativa
despăgubirilor ar fi de natură să acopere și o astfel de situație, Curtea de
Apel apreciind
că aplicarea acestui text
trebuie făcută cu precauție, în lumina principiilor
degajate din
practica CEDO, înclinând spre teza avansată de către reclamant conform căreia
atunci când sunt incidente motive de nulitate absolută cu privire la decizia de
revocare, iar administratorul are și calitatea de asociat, trebuie să i se
recunoască posibilitatea de a sesiza instanța pentru constatarea nulității
hotărârii AGA.
Așa fiind, Curtea de Apel a apreciat că reclamantul are calitate
procesuală activă pentru a solicita
constatarea nulității absolute a deciziei
referitoare la acest punct de
pe ordinea de zi și, deci, excepția de
inadmisibilitate
a acțiunii în anulare sub acest aspect apare nelegală.
Față de cele ce preced, în raport de dispozițiile art. 297 alin.
(1) C. proc. civ., corelat cu art. XXII alin. (2) din Legea nr. 202/2010,
Curtea de Apel Cluj, Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,
prin decizia civilă nr. 119/2011, a admis apelul și a desființat în tot
sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata SC P.A. SA
care a solicitat modificarea în parte a deciziei recurate în sensul trimiterii
spre rejudecare numai a capetelor de cerere privind revocarea din funcție a
membrilor comisiei de cenzori, stabilirea componenței noii comisii de cenzori,
stabilirea indemnizației nete lunare pentru administratori și cenzori.
In motivarea recursului s-a arătat, în rezumat, că reclamantul
nu poate ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea sa din
funcție întrucât este membru CA, iar motivarea Curții de Apel nu subzistă
întrucât societatea intimată este o societate pe acțiuni, și nu o societate de
persoane.
De asemenea, din motivarea acțiunii rezultă
că interesul urmărit de
reclamant este unul individual,
și nu unul social.
De altfel, s-a arătat că, în cauză, chestiunea disjungerii
acțiunii în anularea hotărârilor AGA nr. 1 și 2 de celelalte hotărâri adoptate
a fost antamată chiar de Curtea de Apel, deși ulterior instanța nu s-a mai
pronunțat asupra acesteia.
S-au invocat în drept dispozițiile art. 132 alin. (4) LSC și
art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimatul,
prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului.
Analizând decizia pronunțată de instanța de apel, prin prisma
criticilor de nelegalitate invocate de recurentă, Înalta Curte a constatat
următoarele:
În urma ținerii adunării generale a acționarilor din data de 22
ianuarie 2010 au fost adoptate șapte hotărâri ale adunării generale.
Hotărârile adoptate, materializate în același înscris, au fost
atacate în justiție prin aceeași acțiune, astfel că, în opinia Înaltei Curți,
disjungerea nu este posibilă, neexistând un temei legal pentru această măsură.
Așa fiind, cererea de chemare în judecată trebuie privită ca un
întreg, urmând ca numai odată cu soluționarea cauzei pe fond să se aprecieze
care dintre hotărârile AGA adoptate este susceptibilă de a fi atacată în
justiție și care dintre acestea nu este supusă unui astfel de control, având în
vedere dispozițiile legale aplicabile pentru fiecare hotărâre în parte.
In consecință, decizia instanței de apel de desființare a
sentinței și de trimitere a cauzei spre rejudecare este corectă întrucât
soluția tribunalului de respingere globală a acțiunii ca inadmisibilă nu se
raportează la faptul că hotărârile adoptate la 22 ianuarie 2010 privesc numai
parțial calitatea de membru al Consiliului de Administrație pe care o deține
reclamantul, fiind atacate în justiție și alte decizii societare.
Prin urmare, Înalta Curte a apreciat că, în mod judicios,
instanța de apel a apreciat că judecata trebuie reluată în fața tribunalului
prin raportare la acțiunea în justiție formulată de reclamant, care are un
caracter unitar, urmând, însă, ca odată cu soluționarea cauzei pe fond să se
stabilească în ce măsură poate fi supusă controlului judiciar fiecare decizie
adoptată în adunarea generală a acționarilor din data de 22 ianuarie 2010.
Față de considerentele expuse pe larg mai sus, Înalta Curte, în
baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat.