ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2831/2010

Asupra recursul de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Maramureș reclamantul I.G., în contradictoriu, cu pârâta SC M.

SA BAIA MARE a solicitat constatarea nulității absolute parțiale

a Hotărârii din 28 martie 2008 adoptată de A.G.O.A. din cadrul SC M.

SA Baia Mare, radierea din Registrul Comerțului a mențiunilor operate

în baza hotărârii A.G.A. atacate.

Prin sentința nr. 3647 din 28 octombrie 2009,

Tribunalul Maramureș, secția comercială, a respins acțiunea

reclamantului I.G., cu cheltuieli de judecată, reținând din probele

administrate, respectiv convocatorul depus la dosarul cauzei, faptul că a

fost menționată ordinea de zi pentru cele două adunări

și că documentele și materialele informative privind ordinea de

zi sunt disponibile, conform legislației în vigoare, pentru toți

acționarii la sediul societății începând cu 10 martie 2008,

situație în care nu poate fi primită apărarea reclamantului

referitoare la nulitatea convocatorului pentru încălcarea

dispozițiilor art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 și art. 135 alin

(1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006. De asemenea, este nefondată

apărarea reclamantului privind nulitatea votului Consiliului de

Administrație având în vedere împrejurarea că din procesul verbal de

validare a voturilor rezultă că fiecare acționar a votat separat

pentru fiecare propunere.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

reclamantul I.G., criticând soluția pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Curtea de Apel Craiova, secția comercială,

prin decizia 20 din 17 februarie 2010, a respins apelul formulat de reclamantul

I.G. cu 1.000 lei, cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a

reținut că nici susținerile „că au fost încălcate

dispozițiile art. 137, 137, 137” și art. 138 din Legea nr. 31/1990,

respectiv că nu s-au ales membrii consiliului prin vot uninominal și

secret, nu pot fi reținute deoarece din procesele verbale depuse în dosar

rezultă că, fiecare acționar inclusiv apelantul a votat separat

pentru fiecare propunere.

Împotriva acestei decizii, în termen legal,

reclamantul I.G. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei

atacate în sensul admiterii apelului și în consecință admiterea

acțiunii.

La termenul de dezbateri în fond, Înalta Curte a luat

în discuție excepția netimbrării recursului, rămânând în

pronunțare asupra acesteia.

Recurentul - reclamant a fost legal citat pentru

termenul din 21 septembrie 2010 cu mențiunea de a depune taxa

judiciară de timbru în valoare de 19,5 lei și 0,30 lei timbru

judiciar, obligație căreia nu s-a conformat.

Ori, prin art. l din Legea nr. 146/1997 privind

taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia

acțiunile și cererile introduse la instanțele

judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute

de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de

persoanele juridice care se plătesc anticipat, sau în mod excepțional,

până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul

termen de judecată.

Potrivit prevederilor art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995

a G.R., art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a

acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa

judiciară de timbru și timbru judiciar, cererea părții se

anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând că recursul nu a fost timbrat

anticipat, că recurentul - reclamant nu s-a conformat obligației de

timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul de

judecată 21 septembrie 2010, respectiv de a depune taxa judiciară de

timbra în valoare de 19,5 lei și 0,30 lei timbru judiciar, când procedura

a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea

legală, personală sau ca obiect, de obligația timbrării,

Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art.

20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din

Normele metodologice de aplicare a legii și să dispună anularea

ca netimbrat a recursului reclamantului I.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGH

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul I.

G. împotriva deciziei nr. 20 din 17 februarie

2010

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția

comercială,

contencios administrativ

și fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 21 septembrie 2010.