ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1012/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

La data de 22 decembrie 2008 reclamantul B.A.L. a

chemat-o în judecată pe pârâta SC A.S. SRL Bârgău solicitând instanței să

constate nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. din 22 noiembrie 2007 și a actului

adițional din 23 noiembrie 2007 și să dispună radierea din Registrul Comerțului

a mențiunilor cuprinse în hotărâre și actul adițional atacat.

A arătat în cererea sa că hotărârea

A.G.A. din 22 noiembrie 2007, de care a luat cunoștință la data de 20 decembrie

2007, este nulă absolut întrucât au fost încălcate dispozițiile art. 117 alin.

(8), art. 195 alin. (1), art. 226 alin. (1), art. 202 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 31/1990, prin convocatorul de participare la această adunare generală

nefiindu-i comunicat proiectul de act adițional care urma să fie aprobat,

convocarea fiind realizată de cei doi administratori ai societății și nu de

către administratorul statutar al acesteia, că pentru cesionarea părților

sociale era necesar acordul unanim al societății nefiind posibilă aplicarea

dispozițiilor art. 193 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 și deoarece cesiunea s-a

realizat către o terță persoană, hotărârea trebuia să îndeplinească cvorumul

legal respectiv 75%, fiind obligatorie respectarea prevederii privind

exercitarea dreptului de preemțiune a celorlalți asociați.

Tribunalul Maramureș secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea

obligându-l pe reclamant la 1.500 lei cheltuieli de judecată, așa cum rezultă

din sentința civilă nr. 1155 din 1 iulie 2008.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța a reținut că Legea nr. 31/1990 nu prevede sancțiunea

nulității absolute, pentru încălcări ale dispozițiilor acestui act normativ, că

niciuna dintre cauzele care atrag nulitatea absolută a actului juridic civil nu

este invocată în cerere, respectiv legea consimțământului, încălcarea regulilor

privind capacitatea civilă, nevalabilitatea obiectului actului juridic civil,

lipsa cauzei, încălcarea ordinii publice, fraudarea legii.

Prin decizia nr. 213 din 6

noiembrie 2008 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis apelul reclamantului, a desființat hotărârea

atacată și a trimis cauza pentru rejudecare primei instanțe.

Rejudecând cauza, Tribunalul

Maramureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins

acțiunea reclamantului, cu obligarea acestuia la cheltuieli de judecată în sumă

de 400 lei, reținând prin sentința nr. 1391 din 13 mai 2009 că, încălcarea art.

117 alin. (8) din Legea nr. 31/1990 nu poate fi invocată deoarece modificarea

actului constitutiv și reactualizarea sa prin act adițional s-a hotărât chiar

în acea adunare generală, că art. 195 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 nu

prevede sancțiunea anulării convocării, că au fost respectate dispozițiile art.

117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 privind inserarea tuturor elementelor

privitoare la modificarea actului constitutiv, precum și cele ale art. 193 alin.

(3) din același act normativ, că este nefondată apărarea reclamantului

referitoare la nerespectarea art. 202 alin. (2), și că invocarea dispozițiilor art.

226 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 este irelevantă atâta vreme cât retragerea

din societate nu îl vizează pe acesta ci, pe un alt asociat.

Apelul declarat de reclamant

a fost respins de către Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 128/2009 din 6 octombrie 2009

conform căreia a fost obligat recurentul să-i plătească intimatei 1.000 lei

cheltuieli de judecată.

Instanța de apel a apreciat

că motivarea primei instanțe, deși concisă și sintetică, răspunde exigențelor

procedurale reținând corect starea de fapt, făcând o analiză a textelor legale

incidente prin raportare la cele patru motive de nulitate invocate de reclamant

și că în condițiile caracterului devolutiv al apelului va suplini orice

omisiune sau imperfecțiune a judecătorului primei instanțe, care însă nu vor

schimba soluția de respingere a apelului deoarece argumentele expuse cu privire

la cele patru motive de nelegalitate a hotărârii A.G.A. nu pot fundamenta

modificarea hotărârii, dispozițiile art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990

nefiind încălcate, convocatorul cuprinzând textul integral al propunerilor, că

adunarea generală a fost convocată legal întrucât administratorul statutar a

demisionat, nefiind încălcate dispozițiile art. 195 alin. (1) din Legea nr. 31/1990,

în această situație convocarea putând să o facă și ceilalți doi asociați care

dețineau împreună 70% din capitalul social; că art. 226 alin. (1) din Legea nr.

31/1990 se referă la retragerea asociatului din societate iar alin. (2) și (3)

nu sunt aplicabile, terțul preluând participația asociatului cedent în schimbul

prețului cesiunii, cesiunea fiind reglementată de art. 202 alin. (1) și (2) din

aceeași lege, astfel că decizia de cesiune a fost adoptată în condiții de

deplină legalitate, fiind cuprinsă pe ordinea de zi; că nerespectarea dreptului

de preemțiune nu vatămă un interes general care să determine nulitatea

hotărârii și că toate argumentele invocate de recurent în susținerea cererii de

chemare în judecată implicit a apelului se circumscriu unor cauze de nulitate

relativă, iar demersul acestuia de a transpune pretinsa vătămare din planul

nulității relative în planul nulității absolute, nu poate fi acceptat.

Împotriva hotărârii

instanței de apel, reclamantul a declarat recurs invocând dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii

atacate, în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinței astfel încât pe

fond să fie admisă acțiunea.

Prin cererea de recurs,

reclamantul a redat cererea introductivă și a susținut în completarea acesteia

că a fost încălcat art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 nefiind comunicat

proiectul actului adițional, convocatorul fiind extrem de vag, fiind propusă

schimbarea noului sediu fără a menționa adresa și nefiind indicată identitatea

persoanei propuse pentru funcția de administrator, fiind astfel încălcate și

dispozițiile art. 117 alin. (6) din același act normativ. De asemenea a arătat

că în mod nelegal au procedat cei doi administratori când l-au convocat,

convocarea realizându-se în altă localitate decât sediul social al societății,

fără ca actul constitutiv să deroge de la dispozițiile art. 195 alin. (1) Legea

nr. 31/1990 și că pentru cesiunea părților sociale ale T.T.L.M. GmbH către A.

Austria, era necesar acordul unanim al asociaților, fără a exista posibilitatea

aplicării art. 193 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 și nefiind realizat cvorumul

legal de 75% din capitalul social pentru cesiunea părților sociale către un

terț și nerespectat dreptul de preemțiune al celorlalți asociați așa cum se

menționează în art. 8 din actul constitutiv cu întrunirea votului de 3/4 din

capitalul social, obligație menționată expres în art. 202 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 31/1990.

Recursul este nefondat.

Conform art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., modificarea hotărârii atacate se poate cere atunci când aceasta

este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită

a legii.

Cu alte cuvinte invocând

acest temei de drept, recurentul a avut în vedere interpretarea greșită a

textelor invocate în recurs dar și calificarea greșită a faptelor în raport de

exigența acestora, motive care față de hotărârile pronunțate de cele două

instanțe, nu pot fi primite întrucât cele două instanțe au soluționat corect

acțiunea reclamantului, interpretând și aplicând corect dispozițiile art. 117 alin.

(1) pct. 7, art. 195 alin. (1), art. 226 alin. (1) și art. 202 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 31/1990.

Curtea constată că instanța

de apel a răspuns tuturor motivelor invocate în susținerea apelului, făcând o

analiză detaliată a situației de fapt pe care a raportat-o temeiului de drept,

reținând corect că exigențele art. 117 alin. (6) și (7) din Legea nr. 31/1990

au fost pe deplin respectate de convocator, că în mod corect instanța de apel a

reținut respectarea art. 195 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 în convocarea

adunării generale de către cei doi asociați în condițiile în care

administratorul a demisionat iar demisia a fost analizată în adunarea generală

din 20 septembrie 2009, când reclamantul a fost prezent și a votat în acest

sens, iar cei doi asociați care au convocat adunarea generală deținând împreună

70% din capitalul social, fiind respectată astfel și condiția cerută de art. 195

alin. (2) din aceeași lege și că nu este interzisă convocarea adunării generale

într-o altă locație decât sediul social, fără a fi vătămat interesul

asociaților.

De asemenea corect a fost

interpretat art. 226 din Legea nr. 31/1990 în sensul că acesta reglementează

retragerea asociaților din societate și nicidecum cesiunea drepturilor, fiind

inaplicabil în speță și tot așa de corect a fost aplicat art. 202 din același

act normativ referitor la transmiterea părților sociale între asociați, hotărârea

A.G.A. fiind aprobată conform alin. (2) al acestui articol care prevede o

reprezentare de 3/4 din capitalul social și nu unanimitate și art. 8 din actul

constitutiv referitor la dreptul de preemțiune, care se aplică retragerii din

societate, nu cesiunii.

În acest context se constată

că hotărârea atacată este la adăpost de orice critică astfel recursul este

nefondat și conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va respinge

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul B.A.L. împotriva deciziei nr. 128/2009 din 6 octombrie 2009 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 martie 2010.