ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2411/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamantele SC L.P. SRL și SC V. SRLcu sediul în orașul Vlahița, județul Harghita, au chemat în judecată pe pârâtele SC A. SRL cu sediul în aceeași localitate și SC F.E.S. SRL cu sediul în Ungaria, orașul Budapesta și au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de cesiune de părți sociale încheiat la data de 8 decembrie 2006, precum și obligarea pârâtelor la cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii se susține că hotărârile adunărilor generale în care s-a stabilit cesiunea de părți sociale din capitalul SC A.A. SRL au fost anulate, iar actul cesiunii nu a respectat dreptul de preemțiune și a fost realizat prin falsificarea ștampilelor de către persoane ce nu aveau calitatea de administrator.

Tribunalul Harghita, prin sentința civilă nr. 881 din 21 martie 2007 a respins acțiunea și a obligat pe reclamante la 2.000 lei cheltuieli de judecată către pârâta SC A. SRL, considerând că cesiunea părților sociale între asociații societății comerciale nu era condiționată de o hotărâre A.G.A. iar dreptul de preemțiune era presupus în condițiile transmiterii părților sociale către terțe persoane și nu către asociați. Curtea de Apel Târgu Mureș, soluționând apelul declarat de reclamante, prin Decizia nr. 60/A din 24 noiembrie 2007, a respins ca nefondată cererea obligând pe apelantele-reclamante la 1.000 lei cheltuieli de judecată. Instanța de fond a reținut, în esență, că nulitatea absolută sancționează nerespectarea unei norme ce ocrotește un interes general iar cesiunea de părți sociale privea transmiterea între asociați a părților sociale, transmitere care s-a făcut în concordanță cu art. 9 din actul constitutiv.

Anularea hotărârii A.G.A. din 12 decembrie 2006 pentru nerespectarea normelor legale privind modul în care aceasta s-a ținut, nu afectează cesiunea, ea nefiind condiționată de aprobare a A.G.A. Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamantele au declarat recurs întemeiat pe art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Recurentele susțin că instanța de apel nu a analizat lipsa calității de administrator al cesionarului. Din extrasul actului constitutiv al SC F.E.S. SRL rezultă că societatea avea doi administratori iar după decesul asociatului B.A. nu rezultă că noul administrator ar fi B.E. Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune. Prin acțiunea introductivă, reclamantele au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de cesiune de părți sociale încheiat între asociații SC A.A.

SRL, în care SC F.E.S. KFT în calitate de cedent transmite părțile sale sociale cesionarului SC A. SRL. Astfel cum judicios au considerat instanțele de fond, în considerația art. 198 din Legea nr. 31/1990 modificată, cesiunea de părți sociale între asociații aceleiași societăți comerciale nu este supusă nici unei condiții de validare de către adunarea generală și nici exercitării unui drept de preemțiune cât timp cesiunea nu avea ca parte o terță persoană. Critica referitoare la lipsa calității de administrator al semnatarului contractului din partea cesionarului atrage o sancțiune cu o altă natură juridică decât aceea cu care instanțele au fost învestite. Lipsa consimțământului uneia din părțile unui contract nu este sancționată cu nulitatea absolută - astfel cum reclamantele au solicitat în acțiune - iar persoanele ce pot evoca sancțiunea nulității relative sunt numai acelea semnatare ale actului juridic supus controlului, succesori sau avânzi-cauză ai acestora.

Instanța de apel, a remarcat neregularitatea procesuală în care s-au aflat reclamantele făcând distincția asupra nulității absolute care ocrotește un interes general și care a format obiectul judecății. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva Deciziei nr. 60/A din 24 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș. În privința cheltuielilor de judecată, în considerarea prevederilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., instanța urmează a constata că onorariul stabilit de avocat este nepotrivit de mare, în raport cu chestiunile de drept evocate în motivele de recurs așa încât îl va reduce la suma de 2.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții SC L.P. SRL - București și SC V. SRL București împotriva Deciziei comerciale nr. 60/A din 24 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenții la 2.000 lei cheltuieli de judecată către intimata SC A. SRL - Vlăhița. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2008.