ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2411/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamantele SC L.P. SRL și SC V. SRLcu

sediul în orașul Vlahița, județul Harghita, au chemat în judecată pe pârâtele SC

A. SRL cu sediul în aceeași localitate și SC F.E.S. SRL cu sediul în Ungaria,

orașul Budapesta și au solicitat constatarea nulității absolute a contractului

de cesiune de părți sociale încheiat la data de 8 decembrie 2006, precum și

obligarea pârâtelor la cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii

se susține că hotărârile adunărilor generale în care s-a stabilit cesiunea de

părți sociale din capitalul SC A.A. SRL au fost anulate, iar actul cesiunii nu

a respectat dreptul de preemțiune și a fost realizat prin falsificarea

ștampilelor de către persoane ce nu aveau calitatea de administrator.

Tribunalul Harghita,

prin sentința civilă nr. 881 din 21 martie 2007 a respins acțiunea și a obligat

pe reclamante la 2.000 lei cheltuieli de judecată către pârâta SC A. SRL,

considerând că cesiunea părților sociale între asociații societății comerciale

nu era condiționată de o hotărâre A.G.A. iar dreptul de preemțiune era presupus

în condițiile transmiterii părților sociale către terțe persoane și nu către

asociați.

Curtea de Apel Târgu

Mureș, soluționând apelul declarat de reclamante, prin Decizia nr. 60/A din 24

noiembrie 2007, a respins ca nefondată cererea obligând pe

apelantele-reclamante la 1.000 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a

reținut, în esență, că nulitatea absolută sancționează nerespectarea unei norme

ce ocrotește un interes general iar cesiunea de părți sociale privea

transmiterea între asociați a părților sociale, transmitere care s-a făcut în

concordanță cu art. 9 din actul constitutiv. Anularea hotărârii A.G.A. din 12

decembrie 2006 pentru nerespectarea normelor legale privind modul în care

aceasta s-a ținut, nu afectează cesiunea, ea nefiind condiționată de aprobare a

A.G.A.

Împotriva deciziei

astfel pronunțate, reclamantele au declarat recurs întemeiat pe art. 304 pct. 8

și 9 C. proc. civ.

Recurentele susțin că

instanța de apel nu a analizat lipsa calității de administrator al cesionarului.

Din extrasul actului constitutiv al SC F.E.S. SRL rezultă că societatea avea

doi administratori iar după decesul asociatului B.A. nu rezultă că noul

administrator ar fi B.E.

Recursul este

nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune.

Prin acțiunea

introductivă, reclamantele au solicitat constatarea nulității absolute a

contractului de cesiune de părți sociale încheiat între asociații SC A.A. SRL,

în care SC F.E.S. KFT în calitate de cedent transmite părțile sale sociale

cesionarului SC A. SRL.

Astfel cum judicios

au considerat instanțele de fond, în considerația art. 198 din Legea nr. 31/1990

modificată, cesiunea de părți sociale între asociații aceleiași societăți

comerciale nu este supusă nici unei condiții de validare de către adunarea

generală și nici exercitării unui drept de preemțiune cât timp cesiunea nu avea

ca parte o terță persoană.

Critica referitoare

la lipsa calității de administrator al semnatarului contractului din partea

cesionarului atrage o sancțiune cu o altă natură juridică decât aceea cu care

instanțele au fost învestite.

Lipsa

consimțământului uneia din părțile unui contract nu este sancționată cu

nulitatea absolută - astfel cum reclamantele au solicitat în acțiune - iar

persoanele ce pot evoca sancțiunea nulității relative sunt numai acelea

semnatare ale actului juridic supus controlului, succesori sau avânzi-cauză ai

acestora.

Instanța de apel, a

remarcat neregularitatea procesuală în care s-au aflat reclamantele făcând

distincția asupra nulității absolute care ocrotește un interes general și care

a format obiectul judecății.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va

respinge ca nefondat recursul declarat împotriva Deciziei nr. 60/A din 24

noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș.

În privința

cheltuielilor de judecată, în considerarea prevederilor art. 274 alin. (3) C.

proc. civ., instanța urmează a constata că onorariul stabilit de avocat este

nepotrivit de mare, în raport cu chestiunile de drept evocate în motivele de

recurs așa încât îl va reduce la suma de 2.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanții SC L.P. SRL

- București

și SC V. SRL

București

împotriva Deciziei comerciale

nr. 60/A din 24 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenții la

2.000 lei cheltuieli de judecată către intimata SC A. SRL - Vlăhița.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 septembrie 2008.