ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3939/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 3 din 15 decembrie 2009, Tribunalul Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamantul M.N. împotriva pârâtei G.A., constatând că aceasta nu are calitate procesuală pasivă, respingând acțiunea aceluiași reclamant împotriva pârâtei SC A.F. SRL Strehaia. Prin acțiune reclamantul a solicitat instanței să dispună anularea Hotărârii A.G.E.A. a SC A.F. SRL nr. 30/2009. În considerentele sentinței, prima instanță a reținut că potrivit art. 132 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, acțiunea în anularea hotărârii adunării generale se soluționează în contradictoriu cu societatea, iar față de aceste dispoziții, pârâta G.A.

nu are calitate procesuală pasivă. Pe fondul cauzei s-a avut în vedere că, mențiunea din convocator referitoare la art. 112 și următoarele din Legea nr. 31/1990 nu pot atrage nulitatea hotărârii adunării generale, ci eventual anularea acesteia, iar reclamantul nu are calitate procesuală pentru a invoca acest motiv întrucât, în conformitate cu prevederile art. 196 din Legea nr. 31/1990, raportat la art. 132 alin. (4), membrii consiliului de administrație nu pot ataca hotărârea privitoare la revocarea lor din funcție. De asemenea, s-a considerat că nici lipsa mențiunii cu privire la faptul dacă adunarea va fi ordinară sau extraordinară nu atrage nulitatea hotărârii și nici pretinsa numerotare falsă a hotărârii nu poate atrage această sancțiune.

Instanța a mai reținut că prevederile art. 192 din Legea nr. 31/1990 nu au fost încălcate în condițiile în care hotărârea s-a luat cu majoritate în adunarea generală, aceeași situație reținându-se și în privința aplicării dispozițiilor art. 8 și 6 din Statutul societății și a dispozițiilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, impunându-se luarea hotărârii în interesul societății. Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței a fost respins, ca nefundat, prin decizia nr. 69 din 15 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, care a reținut că sentința este legală, însă cu o altă motivare.

Astfel, s-a constatat că prima instanță a reținut în mod corect că dispozițiile prevăzute pentru societatea pe acțiuni, în ceea ce privește dreptul de a ataca hotărârea adunării generale se aplică și societăților cu răspundere limitată, iar în consecință devin incidente dispozițiile art. 132 alin. (4) din lege, potrivit cu care, membrii consiliului de administrație nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție. În atare situație, instanța de apel a statuat că acțiunea promovată de către administratorul social, care a fost revocat din funcție este inadmisibilă și se impune a fi respinsă pe cale de consecință conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., fără a mai fi necesară cercetarea criticilor din apel referitoare la nulitatea hotărârii adunării generale, indiferent dacă aceasta vizează nulitatea absolută sau relativă a hotărârii.

S-a concluzionat că legea nu dă asociatului administrator nici posibilitatea invocării încălcării art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, pe calea acțiunii în anularea sau constatarea nulității absolute a hotărârii adunării generale, acestuia fiindu-i permis doar să exercite calea de atac a recursului împotriva încheierii judecătorului delegat prin care se încuviințează înregistrarea în registrul comerțului a mențiunii de modificare a actelor constitutive ale societății în legătură cu hotărârea adunării generale ce se pretinde a fi luată cu încălcarea prevederilor menționate. Împotriva deciziei, reclamantul a declarat recurs prin care a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru soluționarea apelului pe fond, iar, în subsidiar, modificarea deciziei, în sensul admiterii apelului cu consecința schimbării sentinței, admiterii cererii și anulării hotărârii A.G.E.A.

nr. 30/2009. Dezvoltând motivele de recurs‚ reclamantul susține următoarele: - Respingând apelul și menținând soluția pronunțată de prima instanță, în considerarea dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanța de apel a înțeles să soluționeze cauza pe excepția inadmisibilității cererii în anulare, fără ca excepția să fie pusă în discuția părților. Recurentul susține că, prin modul în care a procedat instanța apelului, s-au încălcat normele procedurale și, mai mult, prin limitarea categoriilor de subiecți de drept, titulari ai acțiunii în anulare, dispozițiile art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 s-au avut în vedere doar administratorii terțe persoane, nu și asociații societății respective.

- Pe fondul cauzei, recurentul consideră că hotărârea adunării generale atacată ar fi trebuit să fie adoptată cu votul tuturor asociaților întrucât privește revocarea administratorului asociat ceea ce atrage modificarea actului constitutiv. Se susține că, nefiind în prezența unui administrator ales prin hotărârea adunării asociaților, care poate fi revocat tot prin hotărârea adunării asociaților adoptată cu majoritatea capitalului, revocarea reclamantului (numit administrator prin actul adițional la actul constitutiv) nu se poate realiza decât prin votul tuturor asociaților. Recursul este fondat în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: Potrivit art. 296 teza II C. proc.

civ., apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată. În cauză, instanța de apel a ignorat principiul „non reformatio in peius” consacrat de normele enunțate, în condițiile în care prin sentința ce a făcut obiectul analizei în apel, acțiunea reclamantului a fost soluționată pe fond, iar în apel s-a statuat asupra excepției de inadmisibilitate a acesteia, în raport de prevederile art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990. Pe de altă parte se constată că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 132 alin. (4) din lege, potrivit cu care, membrii consiliului de administrație, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție.

Textul de lege are în vedere acele categorii de persoane care nu sunt și acționari, ci doar mandatari convenționali ori legali ai societății, precum și faptul că în condițiile unui raport de mandat, mandatarul nu-l poate acționa în justiție pe mandant decât în condițiile precis reglementate de lege. În cauza dedusă judecății s-a omis a se avea în vedere și calitatea de asociat a reclamantului, faptul că acesta nu a fost prezent la A.G.A. în care s-a luat hotărârea atacată ceea ce-i atribuie legitimare procesuală activă în exercitarea demersului judiciar. Așa fiind, și sub acest aspect, criticile recurentului apar ca fiind fondate, impunându-se admiterea recursului. În privința criticilor ce vizează fondul cauzei, date fiind considerentele anterioare nu pot face obiectul instanței de recurs.

În consecință, pentru argumentele arătate și luând în considerare dispozițiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., teza 1, Înalta Curte va admite recursul și va casa decizia atacată cu consecința trimiterii cauzei la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de reclamantul M.N., împotriva deciziei Curții de Apel Craiova nr. 69 din 15 aprilie 2010, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 noiembrie 2010.