ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3584/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ, M.N.,

în contradictoriu cu pârâții SC A.F. SRL și G.A., a solicitat instanței ca,

prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea hotărârii AGEA SC A.F. SRL

nr. 30 din 6 iulie 2009.

Prin Sentința nr. 3

din 15 decembrie 2009 Tribunalul Mehedinți, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamantul M.N. împotriva

pârâtei G.A., constatând că aceasta nu are calitate procesuală pasivă,

respingând acțiunea aceluiași reclamant împotriva pârâtei SC A.F. SRL Strehaia.

În pronunțarea

acestei hotărâri, prima instanță a reținut că potrivit art. 132 alin. (5) din

Legea nr. 31/1990, acțiunea în anularea hotărârii adunării generale se

soluționează în contradictoriu cu societatea, iar față de aceste dispoziții,

pârâta G.A. nu are calitate procesuală pasivă. Pe fondul cauzei instanța a avut

în vedere că mențiunea din convocator referitoare la art. 112 și urm. din Legea

nr. 31/1990 nu pot atrage nulitatea hotărârii adunării generale, ci eventual

anularea acesteia, reclamantul neavând calitate procesuală pentru a invoca

acest motiv întrucât, în conformitate cu prevederile art. 196 din Legea nr.

31/1990, raportat la art. 132 alin. (4), membrii consiliului de administrație

nu pot ataca hotărârea privitoare la revocarea lor din funcție.

Instanța a mai

reținut că prevederile art. 192 din Legea nr. 31/1990 nu au fost încălcate în

condițiile în care hotărârea s-a luat cu majoritate în adunarea generală,

aceeași situație reținându-se și în privința aplicării dispozițiilor art. 8 și

art. 6 din Statutul societății și a dispozițiilor art. 195 alin. (3) din Legea

nr. 31/1990, impunându-se luarea hotărârii în interesul societății.

Apelul declarat de

reclamant împotriva sentinței a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 69

din 15 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, instanța de

control judiciar fundamentându-și decizia cu motivarea că acțiunea promovată de

către administratorul social care a fost revocat din funcție este inadmisibilă

și se impune a fi respinsă pe cale de consecință conform art. 137 alin. (1) C.

proc. civ., fără a mai fi necesară cercetarea criticilor din apel referitoare

la nulitatea hotărârii adunării generale, indiferent dacă aceasta vizează

nulitatea absolută sau relativă a hotărârii.

A apreciat instanța

de apel că legea nu dă asociatului administrator nici posibilitatea invocării

încălcării art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, pe calea acțiunii în anularea

sau constatarea nulității absolute a hotărârii adunării generale, acestuia

fiindu-i permis doar să exercite calea de atac a recursului împotriva

încheierii judecătorului delegat prin care se încuviințează înregistrarea în

registrul comerțului a mențiunii de modificare a actelor constitutive ale

societății în legătură cu hotărârea adunării generale ce se pretinde a fi luată

cu încălcarea prevederilor menționate.

Recursul declarat de

reclamant împotriva acestei decizii a fost admis potrivit Deciziei nr. 3939 din

17 noiembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost

casată decizia atacată și trimisă cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea

apelului.

În pronunțarea

acestei decizii Înalta Curte a reținut faptul că instanța de apel a ignorat

principiul "non reformatio in pejus", în condițiile în care prin

sentința ce a făcut obiectul analizei în apel, acțiunea reclamantului a fost

soluționată pe fond, iar în apel s-a statuat asupra excepției de

inadmisibilitate a acesteia, în raport de prevederile art. 132 alin. (4) din

Legea nr. 31/1990, că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit

dispozițiile art. 132 alin. (4) din lege, textul de lege având în vedere acele

categorii de persoane care nu sunt și acționari, ci doar mandatari convenționali

ori legali ai societății. S-a reținut că în speță s-a omis a se avea în vedere

și calitatea de asociat a reclamantului, faptul că acesta nu a fost prezent la

A.G.A. în care s-a luat hotărârea atacată ceea ce-i atribuie acestuia

legitimare procesuală activă.

Curtea de Apel

Craiova, secția a III-a civilă, prin Decizia nr. 169 din 3 noiembrie 2011 a

admis apelul reclamantului, a schimbat sentința apelată și a admis acțiunea

reclamantului astfel cu a fost formulată.

Respectând

îndrumările deciziei de casare, instanța de apel, în rejudecare a apreciat că

sunt fondate criticile apelantului reclamant deoarece hotărârea contestată

privind revocarea administratorului asociat reține, în esență, o modificare a

actului constitutiv și prin urmare, potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2)

din Legea nr. 31/1990 R, pentru adoptarea sa valabilă este necesar votul

tuturor asociaților.

A mai apreciat

instanța și că, față de faptul că apelantul reclamant a fost numit

administrator ulterior încheierii actului constitutiv, printr-un act adițional

la actul constitutiv, nu înseamnă că acesta poate fi revocat oricând de către

societate, pe baza voturilor asociaților ce reprezintă majoritatea de capital

social, întrucât conform art. 77 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 R, asociați ce

reprezintă majoritatea absolută a capitalului social pot să decidă asupra

revocării administratorului, afară de cazul când administratorii au fost numiți

prin actul constitutiv - în speță aflându-se într-o astfel de situație de

excepție.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta SC A.F. SRL solicitând admiterea recursului

și, pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Recurenta-pârâtă își

subsumează global criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304

pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., argumentația adusă în susținere materializându-se

însă într-o prezentare a istoricului cauzei și a considerentelor deciziei

recurate.

Ceea ce poate fi

desprins din cererea de recurs cu titlu de critică de nelegalitate în

accepțiunea art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este pretinsa aplicare și

interpretare greșită de către instanța de apel a dispozițiilor art. 77 din

Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată.

Înalta Curte,

examinând decizia recurată din perspectiva acestei unice critici de pretinsă

nelegalitate, constată că recursul este nefondat.

Aceasta pentru că,

decizia instanței de care, avută în vedere în rejudecare de către instanța de

apel a analizat situația de excepție reglementată de art. 77 din lege, din

perspectiva calității de asociat a reclamantului, instanța de apel făcând

astfel o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 77 din Legea nr.

31/1990, raportat și la situația de fapt reținută.

În considerarea celor

ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de recurenta-pârâtă SC A.F. SRL Strehaia împotriva Deciziei nr. 169

din 3 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a III-a

civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 25 septembrie 2012.

Procesat de GGC - AA