ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3584/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ, M.N., în contradictoriu cu pârâții SC A.F. SRL și G.A., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea hotărârii AGEA SC A.F. SRL nr. 30 din 6 iulie 2009. Prin Sentința nr. 3 din 15 decembrie 2009 Tribunalul Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamantul M.N. împotriva pârâtei G.A., constatând că aceasta nu are calitate procesuală pasivă, respingând acțiunea aceluiași reclamant împotriva pârâtei SC A.F. SRL Strehaia.

În pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut că potrivit art. 132 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, acțiunea în anularea hotărârii adunării generale se soluționează în contradictoriu cu societatea, iar față de aceste dispoziții, pârâta G.A. nu are calitate procesuală pasivă. Pe fondul cauzei instanța a avut în vedere că mențiunea din convocator referitoare la art. 112 și urm. din Legea nr. 31/1990 nu pot atrage nulitatea hotărârii adunării generale, ci eventual anularea acesteia, reclamantul neavând calitate procesuală pentru a invoca acest motiv întrucât, în conformitate cu prevederile art. 196 din Legea nr. 31/1990, raportat la art. 132 alin. (4), membrii consiliului de administrație nu pot ataca hotărârea privitoare la revocarea lor din funcție.

Instanța a mai reținut că prevederile art. 192 din Legea nr. 31/1990 nu au fost încălcate în condițiile în care hotărârea s-a luat cu majoritate în adunarea generală, aceeași situație reținându-se și în privința aplicării dispozițiilor art. 8 și art. 6 din Statutul societății și a dispozițiilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, impunându-se luarea hotărârii în interesul societății. Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 69 din 15 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, instanța de control judiciar fundamentându-și decizia cu motivarea că acțiunea promovată de către administratorul social care a fost revocat din funcție este inadmisibilă și se impune a fi respinsă pe cale de consecință conform art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., fără a mai fi necesară cercetarea criticilor din apel referitoare la nulitatea hotărârii adunării generale, indiferent dacă aceasta vizează nulitatea absolută sau relativă a hotărârii. A apreciat instanța de apel că legea nu dă asociatului administrator nici posibilitatea invocării încălcării art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, pe calea acțiunii în anularea sau constatarea nulității absolute a hotărârii adunării generale, acestuia fiindu-i permis doar să exercite calea de atac a recursului împotriva încheierii judecătorului delegat prin care se încuviințează înregistrarea în registrul comerțului a mențiunii de modificare a actelor constitutive ale societății în legătură cu hotărârea adunării generale ce se pretinde a fi luată cu încălcarea prevederilor menționate.

Recursul declarat de reclamant împotriva acestei decizii a fost admis potrivit Deciziei nr. 3939 din 17 noiembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost casată decizia atacată și trimisă cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. În pronunțarea acestei decizii Înalta Curte a reținut faptul că instanța de apel a ignorat principiul "non reformatio in pejus", în condițiile în care prin sentința ce a făcut obiectul analizei în apel, acțiunea reclamantului a fost soluționată pe fond, iar în apel s-a statuat asupra excepției de inadmisibilitate a acesteia, în raport de prevederile art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 132 alin. (4) din lege, textul de lege având în vedere acele categorii de persoane care nu sunt și acționari, ci doar mandatari convenționali ori legali ai societății.

S-a reținut că în speță s-a omis a se avea în vedere și calitatea de asociat a reclamantului, faptul că acesta nu a fost prezent la A.G.A. în care s-a luat hotărârea atacată ceea ce-i atribuie acestuia legitimare procesuală activă. Curtea de Apel Craiova, secția a III-a civilă, prin Decizia nr. 169 din 3 noiembrie 2011 a admis apelul reclamantului, a schimbat sentința apelată și a admis acțiunea reclamantului astfel cu a fost formulată. Respectând îndrumările deciziei de casare, instanța de apel, în rejudecare a apreciat că sunt fondate criticile apelantului reclamant deoarece hotărârea contestată privind revocarea administratorului asociat reține, în esență, o modificare a actului constitutiv și prin urmare, potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 R, pentru adoptarea sa valabilă este necesar votul tuturor asociaților.

A mai apreciat instanța și că, față de faptul că apelantul reclamant a fost numit administrator ulterior încheierii actului constitutiv, printr-un act adițional la actul constitutiv, nu înseamnă că acesta poate fi revocat oricând de către societate, pe baza voturilor asociaților ce reprezintă majoritatea de capital social, întrucât conform art. 77 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 R, asociați ce reprezintă majoritatea absolută a capitalului social pot să decidă asupra revocării administratorului, afară de cazul când administratorii au fost numiți prin actul constitutiv - în speță aflându-se într-o astfel de situație de excepție. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC A.F. SRL solicitând admiterea recursului și, pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Recurenta-pârâtă își subsumează global criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., argumentația adusă în susținere materializându-se însă într-o prezentare a istoricului cauzei și a considerentelor deciziei recurate. Ceea ce poate fi desprins din cererea de recurs cu titlu de critică de nelegalitate în accepțiunea art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este pretinsa aplicare și interpretare greșită de către instanța de apel a dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată. Înalta Curte, examinând decizia recurată din perspectiva acestei unice critici de pretinsă nelegalitate, constată că recursul este nefondat.

Aceasta pentru că, decizia instanței de care, avută în vedere în rejudecare de către instanța de apel a analizat situația de excepție reglementată de art. 77 din lege, din perspectiva calității de asociat a reclamantului, instanța de apel făcând astfel o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 31/1990, raportat și la situația de fapt reținută. În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă SC A.F. SRL Strehaia împotriva Deciziei nr. 169 din 3 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a III-a civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 25 septembrie 2012. Procesat de GGC - AA