ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2042/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 5 din 18 martie 2009, Tribunalul Olt

a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta I.R.S.

SA prin SC D.A.B. SA, în contradictoriu cu pârâții SC S.M.R. SA Balș,

SC M.R.I.I. SA, A.V.A.S. București, I.J., M.V. și S.A.

Prin acțiune, reclamanta a

solicitat anularea hotărârii A.G.A. nr. 1 din 14 august 2008 a SC S.M.R.

SA, autorizarea de a convoca din nou A.G.O.A. având aceeași ordine de zi

și obligarea acționarilor SC M.R.I.I. SA și A.V.A.S. de a

proceda, la ședința respectivă, la aplicarea metodei votului

cumulativ în ceea ce privește alegerea unui nou Consiliu de

Administrație, format din 5 membri.

În considerentele sentinței s-a

reținut că reclamanta, în calitate de acționar semnificativ la

societatea SC S.M.R. SA Balș – a solicitat convocarea A.G.O.A. și

A.G.E.A. care să aibă drept puncte ale ordinii de zi, obligativitatea

desemnării Consiliului de Administrație format din 5 membri, prin

metoda votului cumulativ, revocarea actualului Consiliu de Administrație

format din 3 membri și alegerea unui nou Consiliu de Administrație

format din 5 membri.

S-a mai reținut că

până la data de 21 decembrie 2007, Consiliul de Administrație al

societății era format din 5 membri, iar prin hotărârea A.G.O.A.

din data de 21 decembrie 2007 s-a stabilit ca numărul membrilor să

fie de 3, hotărârea fiind atacată în instanță, fiind în

curs de soluționare.

Instanța a constatat că la

data la care s-a ținut adunarea generală a societății – 14

mai 2008 – actul constitutiv al societății nu permitea alegerea unui

Consiliu de Administrație format din 5 membri, hotărârea fiind

conformă dispozițiilor cuprinse în actul constitutiv așa cum

acesta a fost modificat prin Hotărârea A.G.E.A nr. 1 din 21 decembrie 2007

(act în vigoare).

În consecință, prima

instanță a apreciat că hotărârea ce face obiectul

anulării este legală, fiind luată cu respectarea

dispozițiilor din actul constitutiv dar și cu cele ale Legii nr. 31/1990

(art. 132), motivele invocate de reclamantă neputând atrage nulitatea

hotărârii.

Cu privire la cel de-al doilea petit

s-a constatat că este neîntemeiat întrucât hotărârea atacată

este tocmai rezultatul demersului inițiat de reclamantă în baza art. 110

alin. (3) din Legea nr. 31/1990, iar celălalt petit – fiind subsecvent

primului petit nu poate fi impus de instanță fără a se

înfrânge voința internă a acționarilor.

Cu privire la modul de vot în cadrul

adunării generale s-a considerat că nerespectarea prevederilor Legii nr.

297/2004 atrage sancțiuni specifice de care reclamanta poate uza în

satisfacerea interesului său.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 257 din 24

noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

comercială.

În considerentele deciziei s-a

reținut că la data de 14 mai 2008, actul constitutiv al

societății conținea clauza modificată în sensul

hotărârii din 21 decembrie 2007care prevedea compunerea Consiliului de

Administrație din 5 membri și chiar dacă la data

soluționării apelului hotărârea A.G.E.A. menționată

este anulată prin decizia nr. 17 din 26 ianuarie 2007 pronunțată

de Curtea de Apel Craiova, aflându-se în recurs pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, nu produce efecte juridice nefiind

irevocabilă.

Instanța a mai constatat

că toate criticile referitoare la votul abuziv din A.G.E.A. exced cadrului

procesual câtă vreme hotărârea A.G.E.A. din 14 mai 2008 nu a fost

atacată, iar în ce privește autorizarea reclamantei de a convoca

adunarea generală s-a apreciat că dispozițiile art. 119 alin.

(3) din Legea nr. 31/1990 devin incidente numai atunci când – în prealabil –

aceasta ar fi solicitat Consiliului de Administrație convocarea

adunării generale și aceasta nu ar fi dat curs solicitării, ceea

ce nu este cazul în speță.

Împotriva deciziei, reclamanta a

formulat recurs prin care a invocat motivele de nelegalitate reglementate de art.

304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., susținând următoarele:

Instanța de apel s-a aflat în

confuzie cu privire la actul juridic dedus judecății și asupra

temeiurilor de drept invocate, ignorând faptul că – în mod nepermis –

aceiași acționari au participat și au votat abuziv în A.G.E.A. SC

S.M.R. SA Balș din aceeași dată (14 mai 2008), respingând

inclusiv modificarea art. 15 din actul constitutiv în sensul ca – administrarea

societății să se facă de un Consiliu de Administrație

format din 8 membri aleși prin metoda votului cumulativ.

Recurenta consideră că

acționarii prezenți la A.G.E.A. din 14 mai 2008 și-au exprimat

votul în mod abuziv, contrar prevederilor art. 235 din Legea nr. 297/2004,

îngrădind nepermis drepturile și interesele legitime ale

acționarului minoritar.

Deși s-a reținut

legătura indisolubilă dintre cele două ședințe și

respectiv dintre hotărârile adoptate în cadrul acestora, analiza

efectuată de instanța de apel s-a limitat la a reține caracterul

obligatoriu al hotărârii A.G.E.A. prin care în mod abuziv s-a respins

solicitarea sa de modificare a numărului de membri ai consiliului de

administrație și introducerea votului cumulativ în alegerea

administratorilor societății.

Se consideră că instanța

apelului trebuia să cenzureze încălcarea evidentă de către

hotărârea A.G.O.A. din 14 mai 2008 a prevederilor art. 235 din Legea nr. 297/2004,

iar instanța trebuia să trateze împreună ambele hotărâri

A.G.E.A. și A.G.O.A. din 14 mai 2008, dată fiind legătura

indisolubilă dintre ele.

De asemenea, recurenta arată

că nu s-a cerut instanței să se pronunțe asupra

legalității A.G.E.A., ci doar să aibă în vedere culpa

și abuzul celorlalți acționari, probele relevând neechivoc

conduita lor abuzivă.

Relația hotărârii

adunării generale atacate cu celelalte hotărâri și

implicațiile sale prin prisma hotărârii A.G.E.A. și A.G.O.A. din

21 decembrie 2007 a fost reținută eronat în considerentele deciziei,

fiind vorba de două litigii.

Alăturarea petitelor 2 și

3 ale cererii introductive la primul capăt de cerere reprezenta singura

modalitate eficientă pentru a asigura respectarea prevederilor legale,

astfel că s-a reținut greșit că ar viza aspecte de

oportunitate în ce privește voința socială exprimată de

A.G.A.

Intimatele au depus întâmpinări

prin care au solicitat respingerea recursului.

Analizând decizia atacată prin

prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că recursul este

nefondat.

În cauză, actul dedus

judecății este dat de hotărârea A.G.O.A. SC S.M.R. SA din data

de 14 august 2008, adunarea fiind convocată la cererea reclamantei, în

calitate de acționar, care a solicitat ca ordinea de zi să aibă

două puncte: stipularea expresă a obligativității

desemnării consiliului de administrație, format din 5 membri, prin

metoda votului cumulativ (respectiv revocarea actualului consiliului de

administrație format din 3 membri) și alegerea prin metoda votului

cumulativ a unui nou consiliu de administrație format din 5 membri.

Ambele instanțe s-au raportat

strict la acest act ce a format obiectul analizei, iar faptul că nu

și-au extins analiza și asupra aspectelor de nelegalitate invocate

împotriva hotărârii A.G.E.A. din aceeași dată nu poate constitui

o eventuală nelegalitate a deciziei care să poată atrage

incidența prevederilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ. întrucât

hotărârea A.G.E.A. nu a făcut obiectul acțiunii deduse

judecății, iar instanța avea obligația de a respecta

principiul disponibilității părții ce guvernează

procesul civil.

Chiar dacă între cele două

hotărâri există o legătură indisolubilă, în mod corect

s-a reținut că, atâta timp cât hotărârea A.G.E.A. din data de 14

august 2008 nu a fost atacată, instanța nefiind sesizată cu un

asemenea petit, nu poate face obiectul cenzurii instanței.

De altfel, reclamanta încearcă

să-și acopere inacțiunea de a fi atacat această

hotărâre prin determinarea instanței de a analiza legalitatea

hotărârii A.G.O.A. prin prisma unei nelegalități a hotărârii

A.G.E.A. ce nu a fost atacată și care este în vigoare și

obligatorie pentru toți acționarii.

Nici critica ce vizează o

pretinsă încălcare a prevederilor art. 235 din Legea nr. 297/2004 nu

poate fi primită din ambele perspective invocate de recurentă.

Așa cum s-a arătat

anterior, instanțele nu puteau analiza incidența prevederilor art. 235,

modul în care acestea au fost sau nu respectate, în cadrul A.G.E.A. câtă

vreme nu au fost sesizate cu analizarea legalității respectivei

hotărâri, excedând cadrului procesual.

Pe de altă parte, așa cum

corect s-a reținut prin decizia instanței de apel, s-ar fi pus

problema aplicării dispozițiilor art. 235 în situația în care

adunarea generală extraordinară ar fi hotărât aprobarea

problemelor aflate pe ordinea de zi ce vizau modificarea actului constitutiv

ori, prin hotărârea A.G.O.A. atacată acționarii au avut în

vedere actul constitutiv al societății – în vigoare la data

adunării – precum și dispozițiile Legii nr. 31/1990 incidente.

În ceea ce privește

relația dintre hotărârile A.G.E.A. și A.G.O.A. din data de 21

decembrie 2007, contrar celor susținute de recurentă, instanța

apelului a dat – în mod corect – eficiență prevederilor art. 132 pct.

10 din Legea nr. 31/1990 câtă vreme cauzele ce au avut drept obiect

anularea acestuia nu au fost soluționate în mod irevocabil, și care

nu au un rol precumpănitor față de prezentul demers judiciar al

reclamantei.

Justificarea reclamantei în sensul

căreia, alăturarea petitelor 2 și 3 ale cererii la primul

capăt de cerere ar fi reprezentat singura modalitate eficientă pentru

a asigura respectarea prevederile art. 235 din Legea nr. 297/2004 nu este de

natură a acorda legitimitate acestor solicitări întrucât o

eventuală nouă autorizare a reclamantei de a convoca adunarea

generală ordinară cu aceiași ordine de zi ca și aceea a celei

din 14 mai 2008 ar trebui să aibă la bază un refuz al

consiliului de administrație de a convoca adunarea

[

art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990].

Pe de altă parte,

instanțele nu pot să se substituie voinței sociale prin

constrângerea acționarilor de a acționa conform solicitărilor

reclamantei într-un anumit mod, respectiv acela de a-i obliga să procedeze

la aplicarea unei metode anume în alegerea consiliului de administrație.

Constatând că nu se

verifică motivele de recurs invocate de recurentă, instanța va

menține hotărârea instanței de apel ca fiind conformă cu

prevederile legale analizate, motiv pentru care va respinge recursul ca

nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta I.R.S. SA București împotriva deciziei nr. 257 din 24 noiembrie

2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 iunie 2010.