ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2042/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 5 din 18 martie 2009, Tribunalul Olt a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta I.R.S. SA prin SC D.A.B. SA, în contradictoriu cu pârâții SC S.M.R. SA Balș, SC M.R.I.I. SA, A.V.A.S. București, I.J., M.V. și S.A. Prin acțiune, reclamanta a solicitat anularea hotărârii A.G.A. nr. 1 din 14 august 2008 a SC S.M.R. SA, autorizarea de a convoca din nou A.G.O.A. având aceeași ordine de zi și obligarea acționarilor SC M.R.I.I. SA și A.V.A.S. de a proceda, la ședința respectivă, la aplicarea metodei votului cumulativ în ceea ce privește alegerea unui nou Consiliu de Administrație, format din 5 membri.

În considerentele sentinței s-a reținut că reclamanta, în calitate de acționar semnificativ la societatea SC S.M.R. SA Balș – a solicitat convocarea A.G.O.A. și A.G.E.A. care să aibă drept puncte ale ordinii de zi, obligativitatea desemnării Consiliului de Administrație format din 5 membri, prin metoda votului cumulativ, revocarea actualului Consiliu de Administrație format din 3 membri și alegerea unui nou Consiliu de Administrație format din 5 membri. S-a mai reținut că până la data de 21 decembrie 2007, Consiliul de Administrație al societății era format din 5 membri, iar prin hotărârea A.G.O.A. din data de 21 decembrie 2007 s-a stabilit ca numărul membrilor să fie de 3, hotărârea fiind atacată în instanță, fiind în curs de soluționare.

Instanța a constatat că la data la care s-a ținut adunarea generală a societății – 14 mai 2008 – actul constitutiv al societății nu permitea alegerea unui Consiliu de Administrație format din 5 membri, hotărârea fiind conformă dispozițiilor cuprinse în actul constitutiv așa cum acesta a fost modificat prin Hotărârea A.G.E.A nr. 1 din 21 decembrie 2007 (act în vigoare). În consecință, prima instanță a apreciat că hotărârea ce face obiectul anulării este legală, fiind luată cu respectarea dispozițiilor din actul constitutiv dar și cu cele ale Legii nr. 31/1990 (art. 132), motivele invocate de reclamantă neputând atrage nulitatea hotărârii.

Cu privire la cel de-al doilea petit s-a constatat că este neîntemeiat întrucât hotărârea atacată este tocmai rezultatul demersului inițiat de reclamantă în baza art. 110 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, iar celălalt petit – fiind subsecvent primului petit nu poate fi impus de instanță fără a se înfrânge voința internă a acționarilor. Cu privire la modul de vot în cadrul adunării generale s-a considerat că nerespectarea prevederilor Legii nr. 297/2004 atrage sancțiuni specifice de care reclamanta poate uza în satisfacerea interesului său. Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 257 din 24 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială.

În considerentele deciziei s-a reținut că la data de 14 mai 2008, actul constitutiv al societății conținea clauza modificată în sensul hotărârii din 21 decembrie 2007care prevedea compunerea Consiliului de Administrație din 5 membri și chiar dacă la data soluționării apelului hotărârea A.G.E.A. menționată este anulată prin decizia nr. 17 din 26 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, aflându-se în recurs pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu produce efecte juridice nefiind irevocabilă. Instanța a mai constatat că toate criticile referitoare la votul abuziv din A.G.E.A. exced cadrului procesual câtă vreme hotărârea A.G.E.A.

din 14 mai 2008 nu a fost atacată, iar în ce privește autorizarea reclamantei de a convoca adunarea generală s-a apreciat că dispozițiile art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 devin incidente numai atunci când – în prealabil – aceasta ar fi solicitat Consiliului de Administrație convocarea adunării generale și aceasta nu ar fi dat curs solicitării, ceea ce nu este cazul în speță. Împotriva deciziei, reclamanta a formulat recurs prin care a invocat motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., susținând următoarele: Instanța de apel s-a aflat în confuzie cu privire la actul juridic dedus judecății și asupra temeiurilor de drept invocate, ignorând faptul că – în mod nepermis – aceiași acționari au participat și au votat abuziv în A.G.E.A.

SC S.M.R. SA Balș din aceeași dată (14 mai 2008), respingând inclusiv modificarea art. 15 din actul constitutiv în sensul ca – administrarea societății să se facă de un Consiliu de Administrație format din 8 membri aleși prin metoda votului cumulativ. Recurenta consideră că acționarii prezenți la A.G.E.A. din 14 mai 2008 și-au exprimat votul în mod abuziv, contrar prevederilor art. 235 din Legea nr. 297/2004, îngrădind nepermis drepturile și interesele legitime ale acționarului minoritar. Deși s-a reținut legătura indisolubilă dintre cele două ședințe și respectiv dintre hotărârile adoptate în cadrul acestora, analiza efectuată de instanța de apel s-a limitat la a reține caracterul obligatoriu al hotărârii A.G.E.A.

prin care în mod abuziv s-a respins solicitarea sa de modificare a numărului de membri ai consiliului de administrație și introducerea votului cumulativ în alegerea administratorilor societății. Se consideră că instanța apelului trebuia să cenzureze încălcarea evidentă de către hotărârea A.G.O.A. din 14 mai 2008 a prevederilor art. 235 din Legea nr. 297/2004, iar instanța trebuia să trateze împreună ambele hotărâri A.G.E.A. și A.G.O.A. din 14 mai 2008, dată fiind legătura indisolubilă dintre ele. De asemenea, recurenta arată că nu s-a cerut instanței să se pronunțe asupra legalității A.G.E.A., ci doar să aibă în vedere culpa și abuzul celorlalți acționari, probele relevând neechivoc conduita lor abuzivă.

Relația hotărârii adunării generale atacate cu celelalte hotărâri și implicațiile sale prin prisma hotărârii A.G.E.A. și A.G.O.A. din 21 decembrie 2007 a fost reținută eronat în considerentele deciziei, fiind vorba de două litigii. Alăturarea petitelor 2 și 3 ale cererii introductive la primul capăt de cerere reprezenta singura modalitate eficientă pentru a asigura respectarea prevederilor legale, astfel că s-a reținut greșit că ar viza aspecte de oportunitate în ce privește voința socială exprimată de A.G.A. Intimatele au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului. Analizând decizia atacată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

În cauză, actul dedus judecății este dat de hotărârea A.G.O.A. SC S.M.R. SA din data de 14 august 2008, adunarea fiind convocată la cererea reclamantei, în calitate de acționar, care a solicitat ca ordinea de zi să aibă două puncte: stipularea expresă a obligativității desemnării consiliului de administrație, format din 5 membri, prin metoda votului cumulativ (respectiv revocarea actualului consiliului de administrație format din 3 membri) și alegerea prin metoda votului cumulativ a unui nou consiliu de administrație format din 5 membri. Ambele instanțe s-au raportat strict la acest act ce a format obiectul analizei, iar faptul că nu și-au extins analiza și asupra aspectelor de nelegalitate invocate împotriva hotărârii A.G.E.A.

din aceeași dată nu poate constitui o eventuală nelegalitate a deciziei care să poată atrage incidența prevederilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ. întrucât hotărârea A.G.E.A. nu a făcut obiectul acțiunii deduse judecății, iar instanța avea obligația de a respecta principiul disponibilității părții ce guvernează procesul civil. Chiar dacă între cele două hotărâri există o legătură indisolubilă, în mod corect s-a reținut că, atâta timp cât hotărârea A.G.E.A. din data de 14 august 2008 nu a fost atacată, instanța nefiind sesizată cu un asemenea petit, nu poate face obiectul cenzurii instanței. De altfel, reclamanta încearcă să-și acopere inacțiunea de a fi atacat această hotărâre prin determinarea instanței de a analiza legalitatea hotărârii A.G.O.A.

prin prisma unei nelegalități a hotărârii A.G.E.A. ce nu a fost atacată și care este în vigoare și obligatorie pentru toți acționarii. Nici critica ce vizează o pretinsă încălcare a prevederilor art. 235 din Legea nr. 297/2004 nu poate fi primită din ambele perspective invocate de recurentă. Așa cum s-a arătat anterior, instanțele nu puteau analiza incidența prevederilor art. 235, modul în care acestea au fost sau nu respectate, în cadrul A.G.E.A. câtă vreme nu au fost sesizate cu analizarea legalității respectivei hotărâri, excedând cadrului procesual. Pe de altă parte, așa cum corect s-a reținut prin decizia instanței de apel, s-ar fi pus problema aplicării dispozițiilor art. 235 în situația în care adunarea generală extraordinară ar fi hotărât aprobarea problemelor aflate pe ordinea de zi ce vizau modificarea actului constitutiv ori, prin hotărârea A.G.O.A.

atacată acționarii au avut în vedere actul constitutiv al societății – în vigoare la data adunării – precum și dispozițiile Legii nr. 31/1990 incidente. În ceea ce privește relația dintre hotărârile A.G.E.A. și A.G.O.A. din data de 21 decembrie 2007, contrar celor susținute de recurentă, instanța apelului a dat – în mod corect – eficiență prevederilor art. 132 pct. 10 din Legea nr. 31/1990 câtă vreme cauzele ce au avut drept obiect anularea acestuia nu au fost soluționate în mod irevocabil, și care nu au un rol precumpănitor față de prezentul demers judiciar al reclamantei.

Justificarea reclamantei în sensul căreia, alăturarea petitelor 2 și 3 ale cererii la primul capăt de cerere ar fi reprezentat singura modalitate eficientă pentru a asigura respectarea prevederile art. 235 din Legea nr. 297/2004 nu este de natură a acorda legitimitate acestor solicitări întrucât o eventuală nouă autorizare a reclamantei de a convoca adunarea generală ordinară cu aceiași ordine de zi ca și aceea a celei din 14 mai 2008 ar trebui să aibă la bază un refuz al consiliului de administrație de a convoca adunarea [ art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990]. Pe de altă parte, instanțele nu pot să se substituie voinței sociale prin constrângerea acționarilor de a acționa conform solicitărilor reclamantei într-un anumit mod, respectiv acela de a-i obliga să procedeze la aplicarea unei metode anume în alegerea consiliului de administrație.

Constatând că nu se verifică motivele de recurs invocate de recurentă, instanța va menține hotărârea instanței de apel ca fiind conformă cu prevederile legale analizate, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta I.R.S. SA București împotriva deciziei nr. 257 din 24 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2010.