ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3233/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 32/ CC din 18 noiembrie 2009 dată în camera de consiliu, Tribunalul Iași, secția comercială, a respins excepția tardivității acțiunii invocată de pârâtă prin întâmpinare, a admis cererea în anulare formulată de reclamantă, dispune anularea Hotărârii nr. 3 din 22 mai 2005 ale Adunării Generale a Asociaților societății pârâte, cu 3.012 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei și dispune a se face mențiune în Registrul Comerțului și a se publica în M. Of. al României partea a IV-a prezenta hotărâre de la momentul rămânerii irevocabile. Reține instanța, pentru a decide astfel, că prevederile art. 196 cu referire la art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 republicată, când se invocă motive de nulitate absolută dreptul la acțiune este imprescriptibil, astfel încât excepția tardivității introducerii acțiunii invocată este neîntemeiată.

Pe fond s-a reținut că prin hotărârea nr. 3 din 22 mai 2005 s-a decis modificarea art. 6 pct. 6.2 din contractul de societate, ipoteză în care numirea administratorului unic prin hotărârea sus menționată reprezintă o modificare a actului constitutiv și poate fi decisă numai cu unanimitate de voturi, respectiv prin votul asociatei I.C. și nu cu unanimitate prin votul ambelor asociate - C.A. și I.C. - tribunalul a constatat că această hotărâre a fost adoptată cu majoritatea absolută de voturi și nu cu unanimitate, situație în care nu a fost valabil exprimată voința socială, motiv pentru care hotărâre nr. 3 din 22 mai 2005 este lovită de nulitate absolută. Împotriva sentinței nr. nr. 32/ CC din 18 noiembrie 2009 dată în camera de consiliu de Tribunalul Iași - Secția comercială, pârâta SC A. SRL prin administrator I.C.

a formulat apel. În susținerea apelului său apelanta reproșează instanței de apel nemotivarea în fapt și în drept cu privire la apărarea invocată prin întâmpinare și neexaminare a probelor administrate în cauză. A precizat apelanta că societatea nu a fost niciodată administrată de un consiliu de administrație, iar reclamanta intimată, participantă la AGA din 22 mai 2005, nu a făcut referire la existența unui consiliu de administrație și la completarea lui cu un nou membru ca urmare a revocării sale: Or, obiecțiunile formulate, consemnate în registrul de ședință, nu face referire la nerespectarea unanimității de voturi și la revocarea administratorului I.C.

Dispozițiile art. 15 din statutul societății sunt lipsite de eficacitate ca urmare a modificării statutului și contractul de societate în anul 2000. S-a invocat și greșita aplicare a prevederilor art. 196 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 potrivit cărora dispozițiile prevăzute de lege pentru societățile pe acțiuni nu se aplică și societăților cu răspundere limitată. De asemenea, apelanta invocă excepțiile lipsei interesului legitim în promovarea cererii, lipsa dovezii prejudiciului suferit prin adoptarea A.G.A. nr. 3/2005 și exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale. Intimata depune întâmpinare prin care solicită respingerea excepțiilor invocate, iar pe fondul cauzei solicită respingerea apelului ca nefondat.

Se depune la dosarul cauzei încheierea nr. 881 din 17 august 2000 dată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului prin care s-a efectuat cererea de mențiuni formulată de C.A. Prin decizia nr. 36 din 10 mai 2010 Curtea de Apel Iași, secția comercială, a respins apelul formulat de SC A. SRL prin reprezentantul său legal cu obligarea intimatei la 5.000 lei cheltuieli de judecată. S-a reținut că reclamanta a fost revocată din funcția de administrator prin hotărârea A.G.A. nr. 2/2005, când pârâta avea, potrivit dispozițiilor statutare, posibilitatea completării locului rămas vacant, sau opțiunea modificării statutului în sensul prevederii în cuprinsul acestuia a compunerii consiliului de administrație dintr-un singur administrator.

În cauză pârâta a înțeles să opteze pentru modificarea statutului în sensul administrării societății de către un administrator unic, însă hotărârea nu a fost luată cu unanimitate de voturi, conform art. 11 din statutul societății, ci doar cu votul numitei I.C. care a fost desemnată administrator unic, fapt pentru care, pârâta a adoptat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor statutare, ipoteză sancționată cu nulitatea ei absolută, cum corect a apreciat tribunalul. De asemenea, s-a mai reținut, în esență, că dispozițiile art. 196 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 invocată de apelantă nu sunt aplicabile în speță și nu înlătură obligația acesteia de a-și respecta propriul statut.

Referitor la excepțiile invocate s-a apreciat că acestea sunt neîntemeiate, reținându-se în considerente că reclamanta - în calitate de asociat - este îndreptățită să atace hotărârile societății, interesul său fiind ocrotit de prevederile art. 132 alin. (2) din legea societăților comerciale, la care face trimitere art. 196 din aceeași lege, fără a mai fi ținută să facă dovada prejudiciului, sens în care chiar apelanta recunoaște că intimata a votat împotriva respectivei hotărâri și a formulat obiecțiuni, în cauză cerințele legii fiind îndeplinite; exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale invocată de apelantă a fost respinsă ca neîntemeiată având în vedere că hotărârea adoptată s-a făcut cu încălcarea legii, ceea ce a condus la nulitatea absolută a acesteia.

S-a respins și critica apelantei vizând nemotivarea în fapt și în drept a sentinței tribunalului, întrucât așa cum s-a statuat în jurisprudența CEDO, obligația instanțelor de a motiva hotărârea nu trebuie înțeleasă în sensul de a răspunde detaliat fiecărui argument. Împotriva deciziei pronunțate în apel, pârâta a declarat recurs, invocând ca temei de drept pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. Recurenta arată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, a dispozițiilor art. 15 din statutul societății, articol care a fost modificat prin art. V din actul adițional și articolele 6.2 și 8.2 din contractul de societate - ambele fiind autentificate în anul 2000. Potrivit articolului articolul V din actul adițional și art. 6.2.

din contractul societății administrarea societății este încredințată doamnei C.A. și doamnei I.C., cu drepturi egale și depline, iar art. 8.2 din contractul societății conține voința unanimă a celor două asociate de modificare a statutului societății, prin urmare art. 15 din statutul societății a fost modificat cu voința ambelor asociate, fapt dovedit cu încheierea judecătorului delegat nr. 881 din 31 august 2000, depus la dosarul cauzei. În continuare, recurenta susține că hotărârea a fost pronunțată cu interpretarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor 11 din statut privind nerespectarea votului unanim în adoptarea hotărârii AGA nr. 3 de modificare a art. 6.2 din contractul de societate, în argumentarea căreia arată că prin această hotărâre nu a fost desemnat un administrator unic, cum greșit au reținut instanțele anterioare, ci recurenta alături de C.A.

sunt administratori ai societății din anul 2000, aspect dovedit cu actul adițional la contractul de societate autentificat sub nr. 2133 din 7 august 2000, contractul de societate autentificat sub nr. 2134 din 7 august 2000, încheierea nr. 881 din 31 august 2000 pronunțată de judecătorul delegat pe lângă Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad, precum și certificatele constatatoare eliberate de același oficiu.

O altă critică formulată de recurentă - de altfel sunt aceleași critici pe care le-a formulat și în apel - vizează greșita aplicarea a legii, conform principiului norma specială exclude norma generală, în sensul că regula generală privind alegerea membrilor consiliului de administrație pe locurile devenite vacante este aplicabilă numai societăților pe acțiuni, și nu poate fi extinsă la societatea cu răspundere limitată, conform dispozițiilor art. 196 alin. (4) din legea societăților comerciale, iar instanța de judecată nu poate interveni în voința statutară a asociaților. În opinia recurentei dacă hotărârea nr. 2 din 22 mai 2005 ar fi privit numai revocarea reclamantei din funcția de administrator, modificarea art. 6.2 din contract și art. V din actul adițional în sensul reducerii numărului de administratori s-ar fi produs implicit.

În consecință, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, admiterea apelului declarat împotriva sentinței tribunalului și pe fond respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată, conform decontului depus la dosarul cauzei. Recursul este fondat, potrivit considerentelor ce se vor arata în continuare: Prin decizia nr. 1626 din 03 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, în Dosarul nr. 5788/99/2005 s-a admis recursul declarat de pârâta SC A. SRL Iași împotriva deciziei nr. 83 din 11 septembrie 2006 a Curții de Apel Iași, secția comercială, pe care o schimbă în sensul că s-a admis și apelul declarat de aceeași parte împotriva sentinței nr. 4 din 23 februarie 2006 a Tribunalului Iași, secția comercială, pe care o schimbă, în tot, în sensul că respinge acțiunea reclamantei C.A.

ca inadmisibilă, având ca obiect anularea hotărârilor nr. 2 din 22 mai 2005 și nr. 3 din 22 mai 2005 ale societății pârâte. Prin decizia menționată instanța supremă a dezlegat problema de drept privitoare la inadmisibilitatea acțiunii reclamantei prin care a solicitat anularea hotărârii AGA de revocare a sa din funcția de administrator al societății pârâte. În prezenta speță, reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute tot a Hotărârilor AGA nr. 2 și 3 din 22 mai 2005, renunțând la judecata cu privire la hotărârea nr. 2, motivat de nerespectarea condițiilor legale referitoare la numărul de voturi necesar pentru exprimarea valabilă a voinței sociale. Prin ședința din 22 mai 2005 adunarea generală a adoptat două hotărâri: hotărârea AGA nr. 2 prin care C.A.

a fost schimbată din funcția de administrator și hotărârea nr. 3 care a avut drept consecință modificarea art. 6.2 din contractul de societate sub raportul numărului de administratori, hotărâri ce au constituit obiectul Dosarului nr. 2364/45/2006 - soluționat irevocabil prin decizia nr. 1626 din 03 mai 2007 a Înaltei Curții de Casație și Justiție în sensul constatării că acțiunea reclamantei este inadmisibilă.

Deși nu se poate reține autoritatea de lucru judecat, hotărârea dată în acțiunea în anulare a acelorași hotărâri AGA fiind dată pe excepția de inadmisibilitate iar nu pe fond, se reține că acțiunea în cauza pendinte în constatarea nulității absolute a acelorași hotărâri AGA este de asemenea inadmisibilă față de faptul că efectele nulității indiferent de natura ei relativă sau absolută sunt aceleași, iar cu privire la acestea prin hotărâre irevocabilă s-a constatat inadmisibilitatea promovării unei acțiuni în nulitate cu privire la cele două hotărâri AGA în raport de prevederile art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990. Pentru considerentele mai sus arătate, în baza art. 312 C. proc. civ. va admite recursul declarat de pârâta SC A. SRL Iași împotriva deciziei nr. 36 din 10 mai 2010 a Curții de Apel Iași, secția comercială, și va modifica decizia atacată în sensul că admite apelul formulat de pârâta SC A. SRL IAȘI împotriva sentinței.

32 din 18 noiembrie 2009 a Tribunalului Iași, secția comercială, pe care o schimbă în tot și respinge acțiunea reclamantei C.A. ca inadmisibilă. Având în vedere că apărătorul recurentei a solicitat cheltuieli de judecată în recurs conform actelor justificative depuse la dosarul cauzei - fila 22 dosar recurs - Înalta Curte urmează să oblige partea adversă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5355, în temeiul art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC ANY SRL IAȘI împotriva deciziei nr. 36 din 10 mai 2010 a Curții de Apel Iași, secția comercială. Modifică decizia atacată în sensul că admite apelul formulat de pârâta S.C. A. SRL Iași împotriva sentinței. 32 din 18 noiembrie 2009 A Tribunalului Iași, secția comercială, pe care o schimbă în tot și respinge acțiunea reclamantei C.A. ca inadmisibilă. Obligă intimata reclamantă C.A. să plătească recurentei suma de 5.355 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2010.