ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 936/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 936/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Prin sentința nr. 7346 din 21 septembrie 2006
Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins cererea de suspendare
a judecății formulată de reclamanta SC I.O.C. LTD Galați, a admis excepția
lipsei calității procesuale pasive a pârâtului T.D.F. și a respins acțiunea
reclamantei pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtului.
Reclamanta a investit
instanța cu o acțiune în excluderea pârâtului T.D.F. din cadrul SC I.E. SRL București.
Pentru a hotărî astfel
instanța a reținut că hotărârile luate de A.G.E.A. din 14 aprilie 2006 sunt
obligatorii pentru toți asociații, iar până la anularea în mod irevocabil a
hotărârii menționate, efectele acesteia nu pot fi înlăturate.
S-a mai avut în vedere că
prin hotărârea A.G.E.A. s-au adus modificări actului constitutiv al societății,
pârâtul pierzându-și calitatea de asociat și pe cea de administrator a
societății.
Apelul declarat de
reclamantă împotriva sentinței a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 17
din 15 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.
În considerentele deciziei
această instanță a reținut că este nefondată critica prin care s-a susținut
greșita soluționare a cererii ce s-a întemeiat pe dispozițiile art. 244 alin.
(1) C. proc. civ., întrucât hotărârea A.G.E.A. din 14 aprilie este obligatorie
pentru toți asociații, iar efectul lor nu a fost suspendat conform art. 131 alin.
(5), art. 132 alin. (1)1 și art. 143 din Legea nr. 31/1990.
În consecință, s-a reținut
că până la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești prin care să fie
anulate hotărârile A.G.E.A. luate în 14 aprilie 2006, efectele acesteia nu pot
fi înlăturate.
Împotriva acestei decizii a
declarat recurs reclamanta, care a invocat motivul de nelegalitate reglementat
de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea căruia susține următoarele:
Ambele instanțe au făcut o
greșită aplicare a prevederilor art. 131 alin. (5), art. 132 alin. (1)1 și art.
143 din Legea nr. 31/1990.
Recurenta consideră că
dispozițiile art. 131 alin. (5) sunt inaplicabile speței, ele referindu-se la
condițiile ce trebuiesc îndeplinite de hotărârea adunării generale pentru a fi
opozabile terților ori, în cauză reclamanta are calitatea de asociat al SC I.E.
SRL București.
Ceea ce nu a observat
instanța de apel, susține recurenta, este tocmai obiectul dosarului nr. 28168/3/2006
aflat pe rolul Tribunalului București – acela de anulare a hotărârii A.G.A. din
14 aprilie 2006 - ceea ce ar fi impus admiterea cererii sale de suspendare a
prezentei cauze conform art. 244 alin. (1) C. proc. civ. pentru a se da
eficiență dispozițiilor sancționatorii privind excluderea administratorului
care a comis frauda în daune societății conform art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990,
dispoziții care ar rămâne fără aplicabilitate.
La termenul din 15 mai 2007,
Înalta Curte a constatat îndeplinite prevederile art. 244 alin. (1) C. proc.
civ. și a dispus suspendarea judecării recursului până la rămânerea irevocabilă
a sentinței nr. 2377 din 22 februarie 2007 a Tribunalului București, pronunțată
în dosarul nr. 28168/3/2006, sentință prin care s-a constatat nulitatea
absolută a hotărârilor A.G.E.A. din 14 aprilie 2006 din cadrul SC I.E. SRL.
Cauza a fost repusă pe rol
la data de 22 septembrie 2009, urmare a soluționării irevocabile a cererii
privind nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A. din 14 aprilie 2006.
Recursul este fondat pentru
următoarele considerente:
Demersul juridic al
reclamantei are drept obiect excluderea din societatea SC I.E. SRL a pârâtului
– asociat în cadrul acesteia – pentru motivul prevăzut de art. 222 lit. d) din
Legea nr. 31/1990.
Reclamanta nu a obținut
satisfacție în instanțele anterioare care au avut în vedere situația generată
de hotărârea A.G.E.A. din 14 aprilie 2006 prin care pârâtul și-a pierdut atât
calitatea de asociat în cadrul societății, cât și pe aceea de administrator,
considerând că în atare condiție acesta nu are calitate procesuală pasivă.
În această fază procesuală
se constată însă, că sentința comercială nr. 2377 din 22 februarie 2007
pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 28168/3/2006
prin care s-a constatat nulitatea absolută a hotărârilor A.G.E.A. din 14
aprilie 2006 a devenit irevocabilă decizia nr. 3672 din 4 decembrie 2008 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a anulat ca netimbrat recursul
declarat împotriva deciziei instanței de apel, prin care a fost respins apelul
promovat împotriva sentinței.
În atare situație, Înalta
Curte, constată că pârâtul are calitatea de asociat în cadrul societății
pârâte, și implicit, calitate procesuală pasivă.
Cum instanțele anterioare au
soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, în cauză devin
incidente prevederile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite
recursul conform considerentelor expuse și va casa atât decizia atacată, cât și
sentința cu consecința trimiterii cauzei spre soluționare instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
reclamanta SC I.O.C. LTD Galați împotriva deciziei comerciale nr. 17 din 15
ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca fondat.
Casează decizia recurată și
sentința comercială nr. 7346 din 21 septembrie 2006 a Tribunalului București, secția
a VI-a comercială și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 9 martie 2010.