ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3576/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București în data de 06 iunie 2011, sub nr. 5252/2/2011, societatea comercială SC O.T. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C.N.A. ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună în principal; - anularea Deciziei nr. 376 din 19 mai 2011 a C.N.A. ca netemeinică și nelegală, și pe cale de consecință, - exonerarea de plata amenzii în cuantum de 100.000 lei, și/ sau a eventualelor majorări de întârziere iar in subsidiar; - reducerea cuantumului sancțiunii amenzii, la minimul special prevăzut lege,respectiv la 5000 lei; - precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, societatea reclamantă a arătat în esență că: La data de 19 mai 2011, C.N.A s-a întrunit în ședința publică și a analizat raportul de monitorizare întocmit de Direcția de Monitorizare cu privire la mesajele politice difuzate atât pe banda tip N.A., cât și în cadrul mai multor emisiuni transmise în perioada de 08 aprilie-12 mai 2011, de către societate. Potrivit deciziei în cauză, C.N.A. a susținut că SC O.T. S.R.L a difuzat mesaje pe care pârâtul a înțeles în mod eronat să le califice ca fiind mesaje cu caracter politic. Urmare a acestei greșite calificări, C.N.A, a considerat că în cazul de față s-au încălcat dispozițiile art. 139 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de Reglementare a conținutului audiovizual și a dispus sancționarea societății cu amendă în cuantum de 100.000 de lei.

În ceea ce privește nelegalitatea deciziei atacate, s-a susținut că, pentru pretinsa faptă comisă, reclamanta nu a fost somată conform dispozițiilor art. 91 alin. (1) și (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2004, arătând că, Raportul de monitorizare nu face referire la nici o somație. S-a mai arătat că, în Raportul de monitorizare nu se face referire la nicio somație. Prin Sentința nr. 6695 din 14 noiembrie 2011, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamanta SC O.T. SRL, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele. Prin Decizia nr. 376 din 19 mai 2011, C.N.A. a sancționat SC. O.T. SRL cu sancțiunea amenzii în cuantum de 100.000 lei, pentru încălcarea prevederilor art. 139 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual.

A mai reținut Curtea că în perioada 8 aprilie -12 mai 2011, atât pe banda tip N.A., cât și în cadrul mai multor ediții ale emisiunii postului O.T.V. a continuat să difuzeze în mod repetat mesaje politice în afara campaniei electorale, deși în repetate rânduri reclamanta a fost sancționată pentru încălcarea dispozițiilor legale privind publicitatea politică. Astfel, în edițiile emisiunii din 8 aprilie 2011 și până pe data de 12 mai 2011, au fost difuzate, sub forma unor informații de tip N.A., mesaje cu privire la întâlnirile ce vor avea loc între conducerea P.P. cu membrii și simpatizanții acestuia în mai multe orașe din țară. A apreciat Curtea că potrivit dispozițiilor art. 139 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, publicitatea pozitivă sau negativă în legătură cu partidele politice, oameni politici, mesaje politice este interzisă, cu excepția perioadelor de campanie electorală.

Astfel din analiza conținutului raportului de monitorizare și a înregistrărilor difuzate, în mod judicios autoritatea publică pârâtă a reținut incidența dispozițiilor legale mai sus citate. În ceea ce privește critica de nelegalitate a deciziei atacate constând în inexistența somației, și deci încălcarea de către autoritatea pârâtă a prevederilor art. 91 alin (1) și alin. (2) din Legea nr. 504 /2004, Curtea a constatat că, aceasta este neîntemeiată, întrucât, potrivit art. 93 alin (3) din această lege, în cazul în care radiodifuzorul sau distribuitorul încalcă din nou aceleași prevederi și anume art. 139, se aplică o amendă contravențională de la 5.000 lei, la 100.000 lei.

A reținut Curtea că din actele cauzei rezultă că, reclamanta nu este la prima abatere de acest fel, anterior emiterii acestei decizii, primind alte 4 sancțiuni, pentru aceeași faptă, respectiv în anul 2010, fiind sancționată cu o somație publică, și o amendă în cuantum de 5.000 lei, iar în anul 2011 cu alte trei amenzi, în cuantum total de 160.000 lei. În ceea ce privește netemeinicia deciziei atacate, societatea reclamantă, a susținut în esență că, P.P. nu există din punctul de vedere al legislației partidelor politice și în consecință, mesajul referitor la acest partid nu poate fi considerat ca fiind unul politic.

Curtea a constatat însă că, premisa de la care a plecat reclamanta este una greșită, întrucât sancțiunea a fost aplicată pentru transmiterea unor mesaje cu caracter politic, iar nu în legătură cu un partid politic, ceea ce este cu totul altceva și care face, ca aceste masaje difuzate în afara perioadelor de campanie electorală și în condițiile arătate, să fie interzisă. În ceea ce privește solicitarea subsidiară de reindividualizare a sancțiunii aplicate, prin reducerea cuantumului amenzii stabilite, Curtea a reținut că o astfel de cerere nu poate fi primită în condițiile în care, societate reclamantă se află la a cincea abatere de acest fel, perseverând în comiterea unor astfel de fapte, dovedind că, dimpotrivă, sancțiunile aplicate anterior și în mod gradual, nu și-au atins scopul, așa încât, și din această perspectivă acțiunea este neîntemeiată.

Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs SC O.T. SRL invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea căii de atac recurenta-reclamantă nu prezintă argumente juridice noi în combaterea sentinței atacate ci, practic reiterează argumentele invocate prin cererea de chemare în judecată. Recursul este nefondat în considerarea următoarelor argumente. Recurenta motivează „chestiunea" nelegalității deciziei plecând de la o premisă greșită, și anume aceea că pentru fapta săvârșită nu a fost somată conform dispozițiilor art. 91 alin. (1) si alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2004, cu modificările și completările ulterioare, arătând că în Raportul de monitorizare nu se face referire la nicio somație.

Invocarea de către recurentă a faptului că în raportul de monitorizare nu este menționată existența unei somații pentru încălcarea dispozițiilor art. 139 din Codul audiovizualului, nu poate fi primită. Raportul de monitorizare reprezintă un document prin care sunt transcrise în format tipărit emisiunile monitorizate și nicio dispoziție legală nu prevede obligația de a menționa în respectivul document sancțiunile primite anterior, pe o perioadă de cel mult un an, ci, potrivit art. 144 alin. (3) din Codul audiovizualului, doar obligația de a avea în vedere la individualizarea sancțiunii aplicate și pe cele primite anterior, pe o perioadă de cel mult un an, și modul în care furnizorul de servicii s-a raportat la acestea.

Sub aspectul nelegalității deciziei atacate invocată de recurentă, se reține că nu este întemeiată, întrucât potrivit art. 93 alin. (3) din Legea audiovizualului în cazul în care radiodifuzorul sau distribuitorul de servicii încalcă din nou aceleași prevederi, și anume art. 139, se aplică o amendă contravențională de la 5.000 lei la 100.000 lei. Or, recurenta nu este la prima abatere privind publicitatea politică, întrucât anterior emiterii deciziei contestate, societatea a mai fost sancționată, în anul 2010, cu o somație publică și o amendă în cuantum total de 5.000 lei, iar în anul 2011, până la emiterea deciziei contestate, cu alte 3 amenzi în cuantum total de 160.000 lei.

Așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, pentru încălcarea dispozițiilor privind publicitatea politică prin Decizia nr. 936 din 23 septembrie 2010, recurenta a fost sancționată în temeiul art. 91 alin. (2) din Legea audiovizualului, în sensul că a fost somată să intre în legalitate cu privire la respectarea condițiilor de difuzare a publicității politice.

Ulterior, în temeiul art. 91 alin. (3) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, prin Deciziile nr. 1081 din 28 octombrie 2010, 14 din 11 ianuarie 2011, 183 din 01 februarie 2011 și 260 din 29 martie 2011, sancțiunea amenzii a fost aplicată progresiv recurentei începând cu 5.000 lei (Decizia nr. 1081 din 28 octombrie 2010), 10.000 lei (Decizia nr. 14 din 11 ianuarie 2011), 50.000 lei (Decizia nr. 183 din 01 februarie 2011) și 100.000 (Decizia nr. 260 din 29 martie 2011). În ceea ce privește netemeinicia deciziei atacate, în mod corect a reținut instanța de fond că sancțiunea a fost aplicată pentru transmiterea unor mesaje cu caracter politic, iar nu în legătură cu un partid politic.

În ceea ce privește solicitarea de reindividualizare a sancțiunii aplicate, prin reducerea cuantumului amnezii stabilite, se reține că aceasta nu poate fi primită, în condițiile în care recurenta se află la a cincea abatere de acest fel, dovedind că dimpotrivă, sancțiunile aplicate anterior nu și-au atins scopul. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC O.T. SRL împotriva sentinței nr. 6695 din 14 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2013.