ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3576/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București în data de 06 iunie 2011, sub nr. 5252/2/2011, societatea

comercială SC O.T. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C.N.A. ca prin

hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună în principal;

- anularea Deciziei nr.

376 din 19 mai 2011 a C.N.A. ca netemeinică și nelegală, și pe cale de

consecință,

- exonerarea de plata

amenzii în cuantum de 100.000 lei, și/ sau a eventualelor majorări de

întârziere iar in subsidiar;

- reducerea

cuantumului sancțiunii amenzii, la minimul special prevăzut lege,respectiv la

5000 lei;

- precum și obligarea

la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea

acțiunii, societatea reclamantă a arătat în esență că:

La data de 19 mai

2011, C.N.A s-a întrunit în ședința publică și a analizat raportul de

monitorizare întocmit de Direcția de Monitorizare cu privire la mesajele

politice difuzate atât pe banda tip N.A., cât și în cadrul mai multor emisiuni

transmise în perioada de 08 aprilie-12 mai 2011, de către societate.

Potrivit deciziei în

cauză, C.N.A. a susținut că SC O.T. S.R.L a difuzat mesaje pe care pârâtul a

înțeles în mod eronat să le califice ca fiind mesaje cu caracter politic.

Urmare a acestei greșite calificări, C.N.A, a considerat că în cazul de față

s-au încălcat dispozițiile art. 139 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de

Reglementare a conținutului audiovizual și a dispus sancționarea societății cu

amendă în cuantum de 100.000 de lei.

În ceea ce privește

nelegalitatea deciziei atacate, s-a susținut că, pentru pretinsa faptă comisă,

reclamanta nu a fost somată conform dispozițiilor art. 91 alin. (1) și (2) din

Legea audiovizualului nr. 504/2004, arătând că, Raportul de monitorizare nu

face referire la nici o somație.

S-a mai arătat că, în

Raportul de monitorizare nu se face referire la nicio somație.

Prin Sentința nr. 6695

din 14 noiembrie 2011, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de

reclamanta SC O.T. SRL, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele.

Prin Decizia nr. 376

din 19 mai 2011, C.N.A. a sancționat SC. O.T. SRL cu sancțiunea amenzii în

cuantum de 100.000 lei, pentru încălcarea prevederilor art. 139 din Decizia nr.

220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual.

A mai reținut Curtea

că în perioada 8 aprilie -12 mai 2011, atât pe banda tip N.A., cât și în cadrul

mai multor ediții ale emisiunii postului O.T.V. a continuat să difuzeze în mod

repetat mesaje politice în afara campaniei electorale, deși în repetate rânduri

reclamanta a fost sancționată pentru încălcarea dispozițiilor legale privind

publicitatea politică.

Astfel, în edițiile

emisiunii din 8 aprilie 2011 și până pe data de 12 mai 2011, au fost difuzate,

sub forma unor informații de tip N.A., mesaje cu privire la întâlnirile ce vor

avea loc între conducerea P.P. cu membrii și simpatizanții acestuia în mai

multe orașe din țară.

A apreciat Curtea că

potrivit dispozițiilor art. 139 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de

reglementare a conținutului audiovizual, publicitatea pozitivă sau negativă în

legătură cu partidele politice, oameni politici, mesaje politice este

interzisă, cu excepția perioadelor de campanie electorală.

Astfel din analiza

conținutului raportului de monitorizare și a înregistrărilor difuzate, în mod

judicios autoritatea publică pârâtă a reținut incidența dispozițiilor legale

mai sus citate.

În ceea ce privește

critica de nelegalitate a deciziei atacate constând în inexistența somației, și

deci încălcarea de către autoritatea pârâtă a prevederilor art. 91 alin (1) și alin.

(2) din Legea nr. 504 /2004, Curtea a constatat că, aceasta este neîntemeiată,

întrucât, potrivit art. 93 alin (3) din această lege, în cazul în care

radiodifuzorul sau distribuitorul încalcă din nou aceleași prevederi și anume art.

139, se aplică o amendă contravențională de la 5.000 lei, la 100.000 lei.

A reținut Curtea că

din actele cauzei rezultă că, reclamanta nu este la prima abatere de acest fel,

anterior emiterii acestei decizii, primind alte 4 sancțiuni, pentru aceeași

faptă, respectiv în anul 2010, fiind sancționată cu o somație publică, și o

amendă în cuantum de 5.000 lei, iar în anul 2011 cu alte trei amenzi, în

cuantum total de 160.000 lei.

În ceea ce privește

netemeinicia deciziei atacate, societatea reclamantă, a susținut în esență că,

P.P. nu există din punctul de vedere al legislației partidelor politice și în

consecință, mesajul referitor la acest partid nu poate fi considerat ca fiind

unul politic.

Curtea a constatat

însă că, premisa de la care a plecat reclamanta este una greșită, întrucât

sancțiunea a fost aplicată pentru transmiterea unor mesaje cu caracter politic,

iar nu în legătură cu un partid politic, ceea ce este cu totul altceva și care

face, ca aceste masaje difuzate în afara perioadelor de campanie electorală și

în condițiile arătate, să fie interzisă.

În ceea ce privește

solicitarea subsidiară de reindividualizare a sancțiunii aplicate, prin

reducerea cuantumului amenzii stabilite, Curtea a reținut că o astfel de cerere

nu poate fi primită în condițiile în care, societate reclamantă se află la a

cincea abatere de acest fel, perseverând în comiterea unor astfel de fapte,

dovedind că, dimpotrivă, sancțiunile aplicate anterior și în mod gradual, nu

și-au atins scopul, așa încât, și din această perspectivă acțiunea este

neîntemeiată.

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs SC O.T. SRL invocând

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac recurenta-reclamantă nu prezintă argumente juridice noi în combaterea

sentinței atacate ci, practic reiterează argumentele invocate prin cererea de

chemare în judecată.

Recursul este

nefondat în considerarea următoarelor argumente.

Recurenta motivează

„chestiunea" nelegalității deciziei plecând de la o premisă greșită, și

anume aceea că pentru fapta săvârșită nu a fost somată conform dispozițiilor art.

91 alin. (1) si alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2004, cu

modificările și completările ulterioare, arătând că în Raportul de monitorizare

nu se face referire la nicio somație.

Invocarea de către

recurentă a faptului că în raportul de monitorizare nu este menționată

existența unei somații pentru încălcarea dispozițiilor art. 139 din Codul

audiovizualului, nu poate fi primită.

Raportul de

monitorizare reprezintă un document prin care sunt transcrise în format tipărit

emisiunile monitorizate și nicio dispoziție legală nu prevede obligația de a

menționa în respectivul document sancțiunile primite anterior, pe o perioadă de

cel mult un an, ci, potrivit art. 144 alin. (3) din Codul audiovizualului, doar

obligația de a avea în vedere la individualizarea sancțiunii aplicate și pe

cele primite anterior, pe o perioadă de cel mult un an, și modul în care

furnizorul de servicii s-a raportat la acestea.

Sub aspectul

nelegalității deciziei atacate invocată de recurentă, se reține că nu este

întemeiată, întrucât potrivit art. 93 alin. (3) din Legea audiovizualului în

cazul în care radiodifuzorul sau distribuitorul de servicii încalcă din nou

aceleași prevederi, și anume art. 139, se aplică o amendă contravențională de

la 5.000 lei la 100.000 lei.

Or, recurenta nu este

la prima abatere privind publicitatea politică, întrucât anterior emiterii

deciziei contestate, societatea a mai fost sancționată, în anul 2010, cu o

somație publică și o amendă în cuantum total de 5.000 lei, iar în anul 2011,

până la emiterea deciziei contestate, cu alte 3 amenzi în cuantum total de

160.000 lei.

Așa cum în mod corect

a reținut și instanța de fond, pentru încălcarea dispozițiilor privind

publicitatea politică prin Decizia nr. 936 din 23 septembrie 2010, recurenta a

fost sancționată în temeiul art. 91 alin. (2) din Legea audiovizualului, în

sensul că a fost somată să intre în legalitate cu privire la respectarea

condițiilor de difuzare a publicității politice.

Ulterior, în temeiul art.

91 alin. (3) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, prin Deciziile nr. 1081

din 28 octombrie 2010, 14 din 11 ianuarie 2011, 183 din 01 februarie 2011 și

260 din 29 martie 2011, sancțiunea amenzii a fost aplicată progresiv recurentei

începând cu 5.000 lei (Decizia nr.  1081 din 28 octombrie 2010), 10.000 lei

(Decizia nr. 14 din 11 ianuarie 2011), 50.000 lei (Decizia nr. 183 din 01

februarie 2011) și 100.000 (Decizia nr. 260 din 29 martie 2011).

În ceea ce privește

netemeinicia deciziei atacate, în mod corect a reținut instanța de fond că

sancțiunea a fost aplicată pentru transmiterea unor mesaje cu caracter politic,

iar nu în legătură cu un partid politic.

În ceea ce privește

solicitarea de reindividualizare a sancțiunii aplicate, prin reducerea

cuantumului amnezii stabilite, se reține că aceasta nu poate fi primită, în

condițiile în care recurenta se află la a cincea abatere de acest fel, dovedind

că dimpotrivă, sancțiunile aplicate anterior nu și-au atins scopul.

Pentru considerentele

arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca

nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC O.T. SRL împotriva sentinței nr. 6695 din 14

noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 martie 2013.