ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3543/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin acțiunea formulată reclamanta SC O.T. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, a formulat contestație împotriva deciziei nr. 767 din 23 iulie 2009, comunicată reclamantului prin adresa din 28 iulie 2009, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei contestate și pe cale de consecință, exonerarea societății de la plata sumei de 5.000 RON cu titlu de amendă și de la obligația de a transmite în următoarele 24 de ore de la comunicare textul indicat de Consiliul Național al Audiovizualului și plata cheltuielilor de judecată aferente.

În motivarea soluției s-a arătat că nu sunt întrunite condițiile de existență ale contravenției sancționate de art. 27 alin. 1 din Legea audiovizualului, informațiile prezentate neavând caracter publicitar. Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. 2.Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 3057 din 23 iunie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei,ca neîntemeiata. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin decizia Consiliului Național al Audiovizualului nr. 767 din 23 iulie 2009 contestatoarea a fost sancționată cu amendă în cuantum de 5.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 27 alin. (1) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare.

În sarcina reclamantei s-a reținut faptul că postul de televiziune O., ce aparține acesteia, a difuzat, în mod repetat și la diferite ore, în zilele de 24 și 25 iunie 2009, informații referitoare la E., afișate pe crawl. Analizând raportul și vizionând înregistrările, s-a constatat ca radiodifuzorul nu a respectat condițiile prevăzute de Legea audiovizualului privind difuzarea grupată și separată de alte programe a publicității.

A fost apreciat că succesiunea de anunțuri difuzate sub formă de text în partea de jos a ecranului (pe crawl), încadrate de radiodifuzor ca „știri", au avut un evident caracter de promovare a E., întrucât în conținutul lor au fost prezentate informații cu privire la serviciile acesteia, clienții cărora le sunt adresate, unitățile bancare unde se pot obține informații etc. Astfel, având în vedere modul de redactare a acestor informații, a fost depășit cadrul de informare a publicului telespectator, anunțurile constituind, fără a fi încadrate ca atare de către radiodifuzor, o promovare a imaginii și serviciilor oferite de E.. Prin modalitatea în care au fost prezentate publicului telespectator "știrile" referitoare la această bancă a fost depășit cadrul unei informări de interes general, informare care trebuia să fie făcută și să prezinte faptele într-o manieră obiectivă, fără a avea un caracter de promovare a acestei instituții bancare.

Atât timp cât printr-o informație sunt promovate bunuri sau servicii și este prezentată modalitatea prin care se pot obține acestea, respectiva informație are caracter comercial și constituie publicitate. Faptul că informațiile referitoare la E. au fost difuzate și de alte posturi de televiziune, respectiv A. și R., nu poate constitui un argument în stabilirea caracterului informativ. Ori, potrivit obiectului specific de activitate, E. desfășoară și activitatea unei bănci comerciale obișnuite, contabilitatea acesteia realizându-se distinct pe operațiuni efectuate în numele și în contul statului și pe operațiuni desfășurate în nume și în cont propriu. Afirmația potrivit căreia nu există o altă bancă cu produse similare pe piață, nefiind afectat în nici un fel mediul concurențial nu reflectă corect situația de fapt și, oricum, nu constituie un „argument" în justificarea încălcării legii.

3. Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta SC O.T. SRL București a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivele de recurs se arată că în art. 1 din Cap. I din Legea nr. 504/2002 se explică pe larg înțelesul unor termeni și expresii pentru care, la pct. 17 și sensul „publicității televizate” care reprezintă „orice formă de mesaj difuzat fie în schimbul unei plăți fie al unei contraprestații sau este difuzat în scopuri de autopromovare, în legătură cu activitatea comercială, ramură de activitate, meserie ori profesie, pentru a promova furnizarea de bunuri și servicii, inclusiv bunuri imobiliare, drepturi și obligații”. Informațiile postate pe crawl de recurentă nu au avut caracter publicitar pentru că nu s-a primit în schimb o plată sau o contraprestație, ci a avut rol exclusiv de informare, știrile fiind preluate de la agenția „M.” și care au fost difuzate și de alte televiziuni.

În lipsa caracterului oneros nu se poate vorbi de publicitate. În ceea ce privește netemeinicia acestei decizii de sancționare a fost invocat faptul că prin informațiile postate s-a adus la cunoștința publicului televiziunii toate informațiile de interes general existente deja pe piață și care privesc mediul de afaceri românesc. În sensul Legii audiovizualului, comunicarea comercială audiovizuală se bazează tot pe caracterul oneros al acesteia. În cazul în care informațiile preluate ar fi considerate publicitate nu se impune sancționarea în temeiul art. 90 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 504/2002 deoarece prevederile art. 27 alin. (1) coroborat cu pct. 27 al art. 1 cap.1, privind „publicitatea prin ecran protejat” din Legea nr. 504/2002 permit difuzarea de publicitate televizată de tipul afișare pe crawl.

Au fost invocate prevederile art. 90 alin. (3) și (4) din Legea nr. 504/2002 dar și jurisprudența CEDO cu privire la protejarea libertăților de exprimare, la dreptul opiniei publice de a fi informată cu privire la treburile publice. S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și anularea deciziei nr. 767 din 23 iulie 2009 emisă de Consiliul Național al Audiovizualului ca nelegală și netemeinică. Consiliul Național al Audiovizualului a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4.Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Prin decizia nr. 767 din 23 iulie 2009 a Consiliului Național al Audiovizualului, contestată în fața instanței de fond, recurenta a fost sancționată cu o amendă de 5.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 - Legea audiovizualului. S-a reținut că încălcarea acestor prevederi s-a produs prin difuzarea, în zilele de 24 iunie 2009-25 iunie 2009, pe crawl a unor informații referitoare la E. încadrate la rubrica „Știri”. Soluția instanței de fond de respingere a acțiunii în anulare este criticată de recurentă dar criticile sunt nefondate.

Potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 „Publicitatea televizată și teleshopingul se difuzează grupat trebuie să fie ușor de identificat și trebuie să fie separate de alte părți ale serviciului de programe fără a aduce atingere utilizării de noi tehnici publicitare, se asigură o separare prin mijloace optice și/sau acustice și/sau spațiale în publicitatea televizată și teleshoping și, respectiv, celelalte părți ale programelor”. Recurentei i s-a reproșat faptul că nu au fost respectate tocmai aceste dispoziții care se referă la difuzarea grupată și separată de alte programe deoarece a prezentat ca „știri” informații despre serviciile băncii E., clienții acestora, unitățile bancare unde se pot obține informații și s-a depășit cadrul unei știri de interes general.

Recurenta invocă faptul că știrile au fost difuzate fără vreo plată sau contraprestație, însă prin cele prezentate s-a difuzat un mesaj în legătură cu activitatea comercială a unei persoane juridice, în vederea promovării serviciilor oferite de aceasta care constituie tot publicitate. Nu prezintă relevanță faptul că aceleași știri au fost prezentate și de alte televiziuni pentru că există răspunderea fiecărui radiodifuzor pentru conținutul programelor transmise. Nici susținerile recurentei legate de faptul că E. oferă servicii și produse bancare doar companiilor românești și prin promovarea acestora nu este afectată concurența, nu sunt fondate deoarece legea a permis publicitatea pentru bunuri și servicii indiferent de furnizor sau beneficiar numai în anumite condiții, ce nu au fost respectate în cauză.

În cazul recurentei nu a fost respectat art. 27 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 pentru că prezentarea informațiilor pe crawl nu reprezintă o partajare a ecranului, ci conținutul editorial este înserat pe o bandă pe care curg informații de interes public. Condițiile prevăzute de lege sunt îndeplinite numai atunci se separă publicitatea de celelalte părți ale programelor prin mijloace optice și/sau acustice, or, în cauză nu a existat o asemenea separare. Prin sancțiunea aplicată nu s-a adus atingere libertății de exprimare sau dreptului opiniei publice de a fi informată cu privire la treburile publice deoarece și aceste drepturi se exercită în conformitate cu legea, iar în cauză informațiile furnizate nu au fost de interes public ci au vizat activitatea unei persoane juridice bancare, a serviciilor pe care aceasta le prestează, iar sancțiunea a vizat modul în care acestea au fost prezentate, cu încălcarea regulilor privind publicitatea televizată.

Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC O.T. SRL București, împotriva sentinței civile nr. 3057 din 23 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 iunie 2011.