ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3543/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

formulată reclamanta SC O.T. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul

Național al Audiovizualului, a formulat contestație împotriva deciziei nr. 767

din 23 iulie 2009, comunicată reclamantului prin adresa din 28 iulie 2009,

solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea

deciziei contestate și pe cale de consecință, exonerarea societății de la plata

sumei de 5.000 RON cu titlu de amendă și de la obligația de a transmite în

următoarele 24 de ore de la comunicare textul indicat de Consiliul Național al

Audiovizualului și plata cheltuielilor de judecată aferente.

În motivarea soluției

s-a arătat că nu sunt întrunite condițiile de existență ale contravenției

sancționate de art. 27 alin. 1 din Legea audiovizualului, informațiile

prezentate neavând caracter publicitar.

Prin întâmpinare

pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

2.Soluția instanței

de fond

Prin sentința civilă

nr. 3057 din 23 iunie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei,ca

neîntemeiata.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că prin decizia Consiliului Național

al Audiovizualului nr. 767 din 23 iulie 2009 contestatoarea a fost sancționată

cu amendă în cuantum de 5.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 27 alin.

(1) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările

ulterioare.

În sarcina reclamantei

s-a reținut faptul că postul de televiziune O., ce aparține acesteia, a difuzat,

în mod repetat și la diferite ore, în zilele de 24 și 25 iunie 2009, informații

referitoare la E., afișate pe crawl.

Analizând raportul și

vizionând înregistrările, s-a constatat ca radiodifuzorul nu a respectat condițiile

prevăzute de Legea audiovizualului privind difuzarea grupată și separată de alte

programe a publicității.

A fost apreciat că succesiunea

de anunțuri difuzate sub formă de text în partea de jos a ecranului (pe crawl),

încadrate de radiodifuzor ca „știri", au avut un evident caracter de promovare

a E., întrucât în conținutul lor au fost prezentate informații cu privire la serviciile

acesteia, clienții cărora le sunt adresate, unitățile bancare unde se pot obține

informații etc.

Astfel, având în vedere

modul de redactare a acestor informații, a fost depășit cadrul de informare a publicului

telespectator, anunțurile constituind, fără a fi încadrate ca atare de către radiodifuzor,

o promovare a imaginii și serviciilor oferite de E..

Prin modalitatea în care

au fost prezentate publicului telespectator "știrile" referitoare la această

bancă a fost depășit cadrul unei informări de interes general, informare care trebuia

să fie făcută și să prezinte faptele într-o manieră obiectivă, fără a avea un caracter

de promovare a acestei instituții bancare.

Atât timp cât printr-o

informație sunt promovate bunuri sau servicii și este prezentată modalitatea prin

care se pot obține acestea, respectiva informație are caracter comercial și constituie

publicitate.

Faptul că informațiile

referitoare la E. au fost difuzate și de alte posturi de televiziune, respectiv

A. și R., nu poate constitui un argument în stabilirea caracterului informativ.

Ori, potrivit obiectului

specific de activitate, E. desfășoară și activitatea unei bănci comerciale obișnuite,

contabilitatea acesteia realizându-se distinct pe operațiuni efectuate în numele

și în contul statului și pe operațiuni desfășurate în nume și în cont propriu.

Afirmația potrivit căreia

nu există o altă bancă cu produse similare pe piață, nefiind afectat în nici un

fel mediul concurențial nu reflectă corect situația de fapt și, oricum, nu constituie

un „argument" în justificarea încălcării legii.

Împotriva hotărârii instanței

de fond reclamanta SC O.T. SRL București a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În motivele de recurs

se arată că în art. 1 din Cap. I din Legea nr. 504/2002 se explică pe larg înțelesul

unor termeni și expresii pentru care, la pct. 17 și sensul „publicității televizate”

care reprezintă „orice formă de mesaj difuzat fie în schimbul unei plăți fie al

unei contraprestații sau este difuzat în scopuri de autopromovare, în legătură cu

activitatea comercială, ramură de activitate, meserie ori profesie, pentru a promova

furnizarea de bunuri și servicii, inclusiv bunuri imobiliare, drepturi și obligații”.

Informațiile postate pe

crawl de recurentă nu au avut caracter publicitar pentru că nu s-a primit în schimb

o plată sau o contraprestație, ci a avut rol exclusiv de informare, știrile fiind

preluate de la agenția „M.” și care au fost difuzate și de alte televiziuni.

În lipsa caracterului

oneros nu se poate vorbi de publicitate.

În ceea ce privește netemeinicia

acestei decizii de sancționare a fost invocat faptul că prin informațiile postate

s-a adus la cunoștința publicului televiziunii toate informațiile de interes general

existente deja pe piață și care privesc mediul de afaceri românesc.

În sensul Legii audiovizualului,

comunicarea comercială audiovizuală se bazează tot pe caracterul oneros al acesteia.

În cazul în care informațiile

preluate ar fi considerate publicitate nu se impune sancționarea în temeiul

art. 90 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 504/2002 deoarece prevederile art. 27

alin. (1) coroborat cu pct. 27 al art. 1 cap.1, privind „publicitatea prin ecran

protejat” din Legea nr. 504/2002 permit difuzarea de publicitate televizată de tipul

afișare pe crawl.

Au fost invocate prevederile

art. 90 alin. (3) și (4) din Legea nr. 504/2002 dar și jurisprudența CEDO cu privire

la protejarea libertăților de exprimare, la dreptul opiniei publice de a fi informată

cu privire la treburile publice.

S-a solicitat admiterea

recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost

formulată și anularea deciziei nr. 767 din 23 iulie 2009 emisă de Consiliul Național

al Audiovizualului ca nelegală și netemeinică.

Consiliul Național al

Audiovizualului a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului, ca

nefondat.

4.Soluția instanței de

recurs

După examinarea motivelor

de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și

Justiție va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr. 767 din

23 iulie 2009 a Consiliului Național al Audiovizualului, contestată în fața instanței

de fond, recurenta a fost sancționată cu o amendă de 5.000 RON pentru încălcarea

prevederilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 - Legea audiovizualului.

S-a reținut că încălcarea

acestor prevederi s-a produs prin difuzarea, în zilele de 24 iunie 2009-25 iunie

2009, pe crawl a unor informații referitoare la E. încadrate la rubrica „Știri”.

Soluția instanței de fond

de respingere a acțiunii în anulare este criticată de recurentă dar criticile sunt

nefondate.

Potrivit art. 27

alin. (1) din Legea nr. 504/2002 „Publicitatea televizată și teleshopingul se difuzează

grupat trebuie să fie ușor de identificat și trebuie să fie separate de alte părți

ale serviciului de programe fără a aduce atingere utilizării de noi tehnici publicitare,

se asigură o separare prin mijloace optice și/sau acustice și/sau spațiale în publicitatea

televizată și teleshoping și, respectiv, celelalte părți ale programelor”.

Recurentei i s-a reproșat

faptul că nu au fost respectate tocmai aceste dispoziții care se referă la difuzarea

grupată și separată de alte programe deoarece a prezentat ca „știri” informații

despre serviciile băncii E., clienții acestora, unitățile bancare unde se pot obține

informații și s-a depășit cadrul unei știri de interes general.

Recurenta invocă faptul

că știrile au fost difuzate fără vreo plată sau contraprestație, însă prin cele

prezentate s-a difuzat un mesaj în legătură cu activitatea comercială a unei persoane

juridice, în vederea promovării serviciilor oferite de aceasta care constituie tot

publicitate.

Nu prezintă relevanță

faptul că aceleași știri au fost prezentate și de alte televiziuni pentru că există

răspunderea fiecărui radiodifuzor pentru conținutul programelor transmise.

Nici susținerile recurentei

legate de faptul că E. oferă servicii și produse bancare doar companiilor românești

și prin promovarea acestora nu este afectată concurența, nu sunt fondate deoarece

legea a permis publicitatea pentru bunuri și servicii indiferent de furnizor sau

beneficiar numai în anumite condiții, ce nu au fost respectate în cauză.

În cazul recurentei nu

a fost respectat art. 27 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 pentru că prezentarea

informațiilor pe crawl nu reprezintă o partajare a ecranului, ci conținutul editorial

este înserat pe o bandă pe care curg informații de interes public.

Condițiile prevăzute de

lege sunt îndeplinite numai atunci se separă publicitatea de celelalte părți ale

programelor prin mijloace optice și/sau acustice, or, în cauză nu a existat o asemenea

separare.

Prin sancțiunea aplicată

nu s-a adus atingere libertății de exprimare sau dreptului opiniei publice de a

fi informată cu privire la treburile publice deoarece și aceste drepturi se exercită

în conformitate cu legea, iar în cauză informațiile furnizate nu au fost de interes

public ci au vizat activitatea unei persoane juridice bancare, a serviciilor pe

care aceasta le prestează, iar sancțiunea a vizat modul în care acestea au fost

prezentate, cu încălcarea regulilor privind publicitatea televizată.

Apreciind că soluția instanței

de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la

art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC O.T. SRL București,

împotriva sentinței civile nr. 3057 din 23 iunie 2010 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 iunie

2011.