ÎCCJ, decizie (scj.ro #84851)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84851) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Publicitate
televizată. Prezentarea informațiilor pe crawl. Nerespectarea
condițiilor de difuzare.
Legea
nr. 504/2002, art. 27 alin. (1)
Cuprins pe materii: Drept administrativ
Indice alfabetic: Audiovizual
Amendă
Crawl
CNA
Contravenție
Conținut editorial
Decizie
Publicitate televizată
Program de televiziune
Televiziune
Teleshoping
Oferirea
de către o televiziune a unor informații prin care sunt promovate
bunuri sau servicii, cu prezentarea modului în care acestea pot fi
obținute, constituie publicitate fiind, din acest motiv, supusă
condițiilor de difuzare stipulate în art. 27 alin. (1) din Legea nr.
504/2002, potrivit cărora publicitatea trebuie să fie ușor de
identificat și să fie separată de celelalte părți ale
programelor prin mijloace optice și/sau acustice.
Faptul
că informațiile au fost prezentate într-o succesiune de anunțuri
difuzate sub formă de text în partea de jos a ecranului (pe crawl) nu
constituie o conformare cu aceste dispoziții legale, întrucât prezentarea
informațiilor pe crawl nu reprezintă o partajare a ecranului,
conținutul editorial fiind înserat pe o bandă pe care curg
informații de interes public.
Decizia
nr. 3543 din 17 iunie 2011
Prin
acțiunea formulată reclamanta XTV, în contradictoriu cu pârâtul
Consiliul Național al Audiovizualului, a formulat contestație
împotriva deciziei nr.7x7/23.07.2009, comunicată reclamantului prin adresa
nr.11312/28.07.2009, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va
pronunța să se dispună anularea deciziei contestate și pe
cale de consecință, exonerarea societății de la plata sumei
de 5000 lei cu titlu de amendă și de la obligația de a transmite
în următoarele 24 de ore de la comunicare textul indicat de CNA și
plata cheltuielilor de judecată aferente.
În motivarea
soluției s-a arătat că nu sunt întrunite condițiile de
existență ale contravenției sancționate de art.27 alin.,1
din Legea audiovizualului, informațiile prezentate neavând caracter
publicitar.
Prin
întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin
sentința civilă nr.3057 din 23 iunie 2010 Curtea de Apel
București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și
fiscal a respins acțiunea reclamantei,ca neîntemeiata.
Pentru a pronunța această
soluție instanța de fond a reținut că prin decizia CNA
nr.7x7 din 23.07.2009 contestatoarea a fost sancționată cu
amendă în cuantum de 5.000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 27
alin. (1) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și
completările ulterioare.
În sarcina reclamantei s-a reținut
faptul că postul de televiziune X, ce aparține acesteia, a difuzat,
în mod repetat și la diferite ore, în zilele de 24 și 25 iunie 2009,
informații referitoare la Z -bank, afișate pe crawl.
Analizând raportul și vizionând
înregistrările, s-a constatat ca radiodifuzorul nu a respectat
condițiile prevăzute de Legea audiovizualului privind difuzarea
grupată și separată de alte programe a publicității.
A fost apreciat că succesiunea de anunțuri difuzate
sub formă de text în partea de jos a ecranului (pe crawl), încadrate de
radiodifuzor ca „știri", au avut un evident caracter de promovare a Z
-bank, întrucât în conținutul lor au fost prezentate informații cu
privire la serviciile acesteia, clienții cărora le sunt adresate, unitățile
bancare unde se pot obține informații etc.
Astfel, având în vedere modul de redactare
a acestor informații, a fost depășit cadrul de informare a
publicului telespectator, anunțurile constituind, fără a fi
încadrate ca atare de către radiodifuzor, o promovare a imaginii și
serviciilor oferite de Z- bank.
Prin modalitatea în care au fost prezentate
publicului telespectator "știrile" referitoare la această
bancă a fost depășit cadrul unei informări de interes
general, informare care trebuia să fie făcută și să
prezinte faptele într-o manieră obiectivă, fără a avea un
caracter de promovare a acestei instituții bancare.
Atât timp cât printr-o informație sunt promovate bunuri sau
servicii și este prezentată modalitatea prin care se pot obține
acestea, respectiva informație are caracter comercial și constituie
publicitate.
Faptul că informațiile referitoare la Z- bank au fost difuzate și de alte posturi de televiziune, nu poate constitui un
argument în stabilirea caracterului informativ.
Ori, potrivit obiectului specific de
activitate, Z-bank desfășoară și activitatea unei
bănci comerciale obișnuite, contabilitatea acesteia realizându-se
distinct pe operațiuni efectuate în numele și în contul statului
și pe operațiuni desfășurate în nume și în cont
propriu.
Afirmația potrivit căreia nu există o altă
bancă cu produse similare pe piață, nefiind afectat în nici un
fel mediul concurențial nu reflectă corect situația de fapt
și, oricum, nu constituie un „argument" în justificarea încălcării
legii.
Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta X TV
București a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
În motivele de recurs se arată că în art.1 din Cap.I
din Legea nr.504/2002 se explică pe larg înțelesul unor termeni
și expresii pentru care, la pct.17 și sensul „publicității
televizate” care reprezintă „orice formă de mesaj difuzat fie în
schimbul unei plăți fie al unei contraprestații sau este
difuzat în scopuri de autopromovare, în legătură cu activitatea
comercială, ramură de activitate, meserie ori profesie, pentru a
promova furnizarea de bunuri și servicii, inclusiv bunuri imobiliare,
drepturi și obligații”.
Informațiile postate pe crawl de recurentă nu au avut
caracter publicitar pentru că nu s-a primit în schimb o plată sau o
contraprestație, ci a avut rol exclusiv de informare, știrile fiind
preluate de la agenția de presă „N” și care au fost difuzate
și de alte televiziuni.
În lipsa caracterului oneros nu se poate vorbi de publicitate.
În ceea ce privește netemeinicia acestei decizii de
sancționare a fost invocat faptul că prin informațiile postate
s-a adus la cunoștința publicului televiziunii toate
informațiile de interes general existente deja pe piață și
care privesc mediul de afaceri românesc.
În sensul legii audiovizualului, comunicarea comercială
audiovizuală se bazează tot pe caracterul oneros al acesteia.
În cazul în care informațiile preluate ar fi considerate
publicitate nu se impune sancționarea în temeiul art.90 alin.1 lit.j din
Legea nr.504/2002 deoarece prevederile art.27 alin.1 coroborat cu pct.27 al
art.1 cap.1, privind „publicitatea prin ecran protejat” din Legea nr.504/200 2
permit difuzarea de publicitate televizată de tipul afișare pe crawl.
Au fost invocate prevederile art.90 alin.3 și 4 din Legea
nr.504/2002 dar și jurisprudența CEDO cu privire la protejarea
libertăților de exprimare, la dreptul opiniei publice de a fi
informată cu privire la treburile publice.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței
în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și
anularea Deciziei nr.767 din 23 iulie 2009 emisă de Consiliul
Național al Audiovizualului ca nelegală și netemeinică.
Consiliul Național al Audiovizualului a formulat
întâmpinare și a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor
legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și
Justiție va respinge recursul declarat pentru următoarele
considerente:
Prin Decizia nr.7x7 din 23 iulie 2009 a Consiliului Național al Audiovizualului, contestată în fața instanței de
fond, recurenta a fost sancționată cu o amendă de 5000 lei
pentru încălcarea prevederilor art.27 alin.1 din Legea nr.504/2002 –
legea audiovizualului.
S-a reținut că încălcarea acestor prevederi s-a
produs prin difuzarea, în zilele de 24 iunie 2009 – 25 iunie 2009, pe crawl a
unor informații referitoare la Z-bank încadrate la rubrica „Știri”.
Soluția instanței de fond de respingere a acțiunii
în anulare este criticată de recurentă dar criticile sunt nefondate.
Potrivit art.27 alin.1 din Legea nr.504/2002 „Publicitatea
televizată și teleshopingul se difuzează grupat trebuie să
fie ușor de identificat și trebuie să fie separate de alte
părți ale serviciului de programe fără a aduce atingere
utilizării de noi tehnici publicitare, se asigură o separare prin
mijloace optice și/sau acustice și/sau spațiale în publicitatea
televizată și teleshoping și, respectiv, celelalte
părți ale programelor”.
Recurentei i s-a reproșat faptul că nu au fost
respectate tocmai aceste dispoziții care se referă la difuzarea
grupată și separată de alte programe deoarece a prezentat ca
„știri” informații despre serviciile băncii Z-bank,
clienții acestora, unitățile bancare unde se pot obține
informații și s-a depășit cadrul unei știri de
interes general.
Recurenta invocă faptul că știrile au fost
difuzate fără vreo plată sau contraprestație, însă
prin cele prezentate s-a difuzat un mesaj în legătură cu
activitatea comercială a unei persoane juridice, în vederea
promovării serviciilor oferite de aceasta care constituie tot publicitate.
Nu prezintă relevanță faptul că
aceleași știri au fost prezentate și de alte televiziuni pentru
că există răspunderea fiecărui radiodifuzor pentru
conținutul programelor transmise.
Nici susținerile recurentei legate de faptul că Z-bank
oferă servicii și produse bancare doar companiilor românești
și prin promovarea acestora nu este afectată concurența, nu sunt
fondate deoarece legea a permis publicitatea pentru bunuri și servicii
indiferent de furnizor sau beneficiar numai în anumite condiții, ce nu au
fost respectate în cauză.
În cazul recurentei nu a fost respectat art.27 alin.1 din Legea
nr.504/2002 pentru că prezentarea informațiilor pe crawl nu
reprezintă o partajare a ecranului, ci conținutul editorial este
înserat pe o bandă pe care curg informații de interes public.
Condițiile prevăzute de lege sunt îndeplinite numai
atunci se separă publicitatea de celelalte părți ale programelor
prin mijloace optice și/sau acustice, or, în cauză nu a existat o
asemenea separare.
Prin sancțiunea aplicată nu s-a adus atingere
libertății de exprimare sau dreptului opiniei publice de a fi
informată cu privire la treburile publice deoarece și aceste drepturi
se exercită în conformitate cu legea, iar în cauză
informațiile furnizate nu au fost de interes public ci au vizat
activitatea unei persoane juridice bancare, a serviciilor pe care aceasta le
prestează, iar sancțiunea a vizat modul în care acestea au fost
prezentate, cu încălcarea regulilor privind publicitatea televizată.
Recursul a fost respins ca nefondat.