ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, decizie (scj.ro #84851)

CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84851) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Publicitate

televizată. Prezentarea informațiilor pe crawl. Nerespectarea

condițiilor de difuzare.

Legea

nr. 504/2002, art. 27 alin. (1)

Cuprins pe materii: Drept administrativ

Indice alfabetic: Audiovizual

Amendă

Crawl

CNA

Contravenție

Conținut editorial

Decizie

Publicitate televizată

Program de televiziune

Televiziune

Teleshoping

Oferirea

de către o televiziune a unor informații prin care sunt promovate

bunuri sau servicii, cu prezentarea modului în care acestea pot fi

obținute, constituie publicitate fiind, din acest motiv, supusă

condițiilor de difuzare stipulate în art. 27 alin. (1) din Legea nr.

504/2002, potrivit cărora publicitatea trebuie să fie ușor de

identificat și să fie separată de celelalte părți ale

programelor prin mijloace optice și/sau acustice.

Faptul

că informațiile au fost prezentate într-o succesiune de anunțuri

difuzate sub formă de text în partea de jos a ecranului (pe crawl) nu

constituie o conformare cu aceste dispoziții legale, întrucât  prezentarea

informațiilor pe crawl nu reprezintă o partajare a ecranului,

conținutul editorial fiind înserat pe o bandă pe care curg

informații de interes public.

Decizia

nr. 3543 din 17 iunie 2011

Prin

acțiunea formulată reclamanta XTV, în contradictoriu cu pârâtul

Consiliul Național al Audiovizualului, a formulat contestație

împotriva deciziei nr.7x7/23.07.2009, comunicată reclamantului prin adresa

nr.11312/28.07.2009, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se dispună anularea deciziei contestate și pe

cale de consecință, exonerarea societății de la plata sumei

de 5000 lei cu titlu de amendă și de la obligația de a transmite

în următoarele 24 de ore de la comunicare textul indicat de CNA și

plata cheltuielilor de judecată aferente.

În motivarea

soluției s-a arătat că nu sunt întrunite condițiile de

existență ale contravenției  sancționate de art.27 alin.,1

din Legea audiovizualului, informațiile prezentate neavând caracter

publicitar.

Prin

întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin

sentința civilă nr.3057 din 23 iunie 2010 Curtea de Apel

București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal a respins acțiunea reclamantei,ca neîntemeiata.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut că prin decizia CNA

nr.7x7 din 23.07.2009 contestatoarea a fost sancționată cu

amendă în cuantum de 5.000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 27

alin. (1) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și

completările ulterioare.

În sarcina reclamantei s-a reținut

faptul că postul de televiziune X, ce aparține acesteia, a difuzat,

în mod repetat și la diferite ore, în zilele de 24 și 25 iunie 2009,

informații referitoare la Z -bank, afișate pe crawl.

Analizând raportul și vizionând

înregistrările, s-a constatat ca radiodifuzorul nu a respectat

condițiile prevăzute de Legea audiovizualului privind difuzarea

grupată și separată de alte programe a publicității.

A fost apreciat că succesiunea de anunțuri difuzate

sub formă de text în partea de jos a ecranului (pe crawl), încadrate de

radiodifuzor ca „știri", au avut un evident caracter de promovare a Z

-bank, întrucât în conținutul lor au fost prezentate informații cu

privire la serviciile acesteia, clienții cărora le sunt adresate, unitățile

bancare unde se pot obține informații etc.

Astfel, având în vedere modul de redactare

a acestor informații, a fost depășit cadrul de informare a

publicului telespectator, anunțurile constituind, fără a fi

încadrate ca atare de către radiodifuzor, o promovare a imaginii și

serviciilor oferite de Z- bank.

Prin modalitatea în care au fost prezentate

publicului telespectator "știrile" referitoare la această

bancă a fost depășit cadrul unei informări de interes

general, informare care trebuia să fie făcută și să

prezinte faptele într-o manieră obiectivă, fără a avea un

caracter de promovare a acestei instituții bancare.

Atât timp cât printr-o informație sunt promovate bunuri sau

servicii și este prezentată modalitatea prin care se pot obține

acestea, respectiva informație are caracter comercial și constituie

publicitate.

Faptul că informațiile referitoare la Z- bank au fost difuzate și de alte posturi de televiziune, nu poate constitui un

argument în stabilirea caracterului informativ.

Ori, potrivit obiectului specific de

activitate, Z-bank desfășoară și activitatea unei

bănci comerciale obișnuite, contabilitatea acesteia realizându-se

distinct pe operațiuni efectuate în numele și în contul statului

și pe operațiuni desfășurate în nume și în cont

propriu.

Afirmația potrivit căreia nu există o altă

bancă cu produse similare pe piață, nefiind afectat în nici un

fel mediul concurențial nu reflectă corect situația de fapt

și, oricum, nu constituie un „argument" în justificarea încălcării

legii.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta X TV

București a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivele de recurs se arată că în art.1 din Cap.I

din Legea  nr.504/2002 se explică pe larg înțelesul unor termeni

și expresii pentru care, la pct.17 și sensul „publicității

televizate” care  reprezintă „orice formă de mesaj difuzat fie  în

schimbul  unei plăți fie al unei contraprestații sau  este

difuzat în scopuri de autopromovare,  în legătură cu activitatea

comercială,  ramură de activitate, meserie ori profesie, pentru  a

promova  furnizarea de bunuri și servicii, inclusiv bunuri imobiliare,

drepturi și obligații”.

Informațiile postate pe crawl  de recurentă nu au avut

caracter publicitar pentru că nu s-a primit în schimb o plată sau o

contraprestație, ci a avut rol exclusiv de informare, știrile fiind

preluate de la  agenția de presă „N” și care au fost difuzate

și de alte televiziuni.

În lipsa caracterului oneros nu se poate vorbi de publicitate.

În ceea ce privește netemeinicia acestei decizii de

sancționare a fost invocat faptul că prin informațiile postate

s-a adus la cunoștința publicului televiziunii toate

informațiile de interes general existente deja pe piață și

care privesc mediul de afaceri românesc.

În sensul legii audiovizualului, comunicarea  comercială

audiovizuală se bazează tot pe caracterul oneros al acesteia.

În cazul  în care informațiile preluate ar fi considerate

publicitate nu se impune sancționarea  în temeiul art.90 alin.1 lit.j din

Legea nr.504/2002 deoarece prevederile art.27 alin.1 coroborat cu pct.27 al

art.1 cap.1, privind  „publicitatea prin ecran protejat” din Legea nr.504/200   2

permit difuzarea de publicitate televizată de tipul afișare pe crawl.

Au fost invocate prevederile art.90 alin.3 și 4 din Legea

nr.504/2002 dar și jurisprudența CEDO  cu privire la protejarea

libertăților de exprimare, la dreptul opiniei publice de a fi

informată cu privire la  treburile publice.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței

în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și

anularea Deciziei nr.767 din 23 iulie 2009 emisă de Consiliul

Național al Audiovizualului ca nelegală și netemeinică.

Consiliul Național al Audiovizualului a formulat

întâmpinare și a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor

legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și

Justiție va respinge recursul declarat pentru  următoarele

considerente:

Prin Decizia nr.7x7 din 23 iulie 2009 a Consiliului Național al Audiovizualului, contestată în fața instanței de

fond,  recurenta a fost sancționată cu o amendă de 5000 lei

pentru  încălcarea prevederilor art.27 alin.1 din Legea nr.504/2002 –

legea  audiovizualului.

S-a reținut că  încălcarea acestor prevederi s-a

produs prin difuzarea, în zilele de 24 iunie 2009 – 25 iunie 2009, pe crawl a

unor informații referitoare la Z-bank încadrate la rubrica „Știri”.

Soluția instanței de fond  de respingere a acțiunii

în anulare este criticată de recurentă dar criticile sunt nefondate.

Potrivit art.27 alin.1 din Legea nr.504/2002 „Publicitatea

televizată și teleshopingul se difuzează grupat trebuie să

fie ușor de identificat și trebuie să fie separate de alte

părți ale serviciului de programe fără a aduce atingere

utilizării de noi tehnici publicitare, se asigură o separare prin

mijloace optice și/sau acustice și/sau spațiale în publicitatea

televizată și teleshoping și, respectiv, celelalte

părți ale programelor”.

Recurentei i s-a reproșat faptul că nu au fost

respectate tocmai aceste dispoziții care se  referă la difuzarea

grupată și separată de alte programe deoarece a prezentat ca

„știri” informații despre serviciile băncii Z-bank,

clienții acestora, unitățile bancare unde se pot obține

informații și s-a depășit cadrul  unei știri de

interes general.

Recurenta invocă faptul că știrile au fost

difuzate fără vreo plată sau contraprestație, însă

prin cele prezentate  s-a difuzat un mesaj în legătură cu

activitatea  comercială a unei persoane juridice,  în vederea

promovării serviciilor oferite de aceasta care constituie tot publicitate.

Nu prezintă relevanță faptul că

aceleași știri au fost prezentate și de alte televiziuni pentru

că există răspunderea fiecărui radiodifuzor pentru

conținutul programelor transmise.

Nici susținerile recurentei legate de faptul că Z-bank

oferă servicii și produse bancare doar companiilor românești

și prin promovarea acestora nu este afectată concurența, nu sunt

fondate deoarece legea a permis publicitatea pentru  bunuri și servicii

indiferent de furnizor sau beneficiar numai în anumite condiții, ce nu au

fost respectate în cauză.

În cazul recurentei nu a fost respectat art.27 alin.1 din Legea

nr.504/2002 pentru că prezentarea informațiilor pe crawl nu

reprezintă o partajare a ecranului, ci conținutul  editorial este

înserat pe o bandă pe care  curg informații de interes public.

Condițiile prevăzute de lege sunt îndeplinite numai

atunci se separă publicitatea de celelalte părți ale programelor

prin mijloace optice și/sau acustice, or,  în cauză nu a existat o

asemenea separare.

Prin sancțiunea aplicată nu s-a adus atingere

libertății de exprimare sau  dreptului opiniei publice de a fi

informată cu privire la treburile publice deoarece și aceste drepturi

se exercită  în conformitate cu legea, iar  în cauză

informațiile furnizate nu au fost de interes public ci au vizat

activitatea  unei persoane juridice bancare, a serviciilor pe care aceasta le

prestează, iar sancțiunea a vizat modul în care acestea au fost

prezentate, cu  încălcarea regulilor privind publicitatea televizată.

Recursul a fost respins ca nefondat.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84914)
ă și netemeinică și sub aspectul respingerii cererii de micșorare a cuantumului amenzii aplicate întrucât sancțiunea apare ca fiind disproporționată în raport de gravitatea și efectele pretinsei încălcări a legii, chiar și în cazul rețineri
ÎCCJ 2011-06-17
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3543/2011
la cunoștința publicului televiziunii toate informațiile de interes general existente deja pe piață și care privesc mediul de afaceri românesc. În sensul Legii audiovizualului, comunicarea comercială audiovizuală se bazează tot pe caracteru
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Decizia nr. 220/2011
Emisiune de televiziune de tip ”pamflet”. Depășirea limitei comunicării publice stabilite de reglementările în vigoare în cadrul unui program audiovizual. Lipsa de justificare legală pentru exonerarea de răspundere a radiodifuzorului în cee
ÎCCJ
0,92
ÎCCJ, Decizia nr. 787/2006
Audiovizual. Emisiune de televiziune. Publicitate mascată. Decizie de sancționare. Condiții de legalitate. Legea nr. 504/2002, art. 27 alin. (1) Cuprins pe materii: Drept administrativ Indice alfabetic: Audiovizual C.N.A Decizie Emisiune de
ÎCCJ
0,92
ÎCCJ, decizie (scj.ro #162429)
ul fondului nu a considerat ca fiind relevante pentru judecarea cauzei prevederile Legii audiovizualului nr. 504/2002, act normativ în aplicarea căruia a fost emisă legislația secundară, respectiv Decizia nr. 220/2011, și care conferă Consi
Sursă