ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1794/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 1628 din 6 aprilie

2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

a respins acțiunea formulată de reclamanta SC O.T.V. SRL, în contradictoriu cu

pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, prin care solicita suspendarea

executării și anularea Deciziei nr. 748 din 23 iulie 2009 emisă de pârât, prin

care reclamanta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de

20.000 lei, pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea

audiovizualului nr. 504/2002 și a dispozițiilor art. 36 alin. (1), art. 40, art.

41 și art. 42 alin. (1)-(4) din Decizia nr. 187/2006 a aceleiași autorități

pârâte, menținând atât actul sancționator, cât și cuantumul amenzii.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în esență, că actul contestat este emis în

conformitate cu prevederile art. 91 alin. (3) din Legea audiovizualului nr. 504/2002,

potrivit cărora nu este necesară emiterea unei somații, prealabil aplicării

sancțiunii, și că nu sunt întrunite condițiile legale pentru suspendarea

executării. Prima instanță a reținut, de asemenea, în ce

privește cuantumul amenzii, că acesta este unul

proporțional cu gravitatea faptei,

raportat la caracterul repetat al

acesteia.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o

netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta, în temeiul prevederilor

art. 304 pct. 7 și 9 și art. 304 C. proc. civ.

In motivarea cererii de recurs, în

care se reiterează motivele și argumentele invocate în fața primei instanțe, se

arată, în esență, că hotărârea atacată este nemotivată și a fost pronunțată cu

aplicarea greșită a legii, în sensul

că în

mod greșit s-a constatat că nu este necesară emiterea unei somații, prealabil

aplicării

sancțiunii.

Examinând cauza și sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta

în continuare.

Prin Decizia Consiliului Național al

Audiovizualului nr. 748 din 23 iulie 2009, contestată în cauză, reclamanta a

fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 20.000 lei, pentru

încălcarea prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002

și a dispozițiilor art. 36 alin. (1), art. 40, art. 41 și art. 42 alin. (1)-(4)

din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului

audiovizual, referitoare la obligativitatea tuturor radiodifuzorilor de a respecta

dreptul la viața privată și de familie persoanei, domiciliul și corespondența

acesteia, precum și propria sa imagine.

Recurenta-reclamantă nu contestă fapta

ci doar aplicarea sancțiunii fără somație, în principal, și cuantumul amenzii,

în subsidiar.

Potrivit prevederilor art. 91 alin. (1)

din Legea audiovizualului nr. 504/2002, constituie contravenție nerespectarea

de către radiodifuzorii sau distribuitorii de servicii a dispozițiilor legii

respective, precum și a deciziilor având caracter normativ emise de Consiliu;

în aceste situații, Consiliul va emite, conform alin. (2) al același articol, o

somație conținând condiții și termene precise de intrare în legalitate.

Conform alin. (3) al art. 91 din legea

sus menționată, „în cazul în care

radiodifuzorul

sau distribuitorul de servicii nu intră în legalitate în termenul și în

condițiile

stabilite prin somație ori încalcă din nou aceste prevederi, se aplică o amendă

contravențională de la 5.000 lei la 100.000 lei".

Rezultă, așadar, din dispozițiile art.

91 alin. (3), că legea prevede două ipoteze în care poate fi aplicată amendă

contravențională: a) radiodifuzorul sau

distribuitorul

de servicii nu intră în legalitate în termenul și în condițiile stabilite prin

somație și b) radiodifuzorul sau distribuitorul de servicii încalcă din nou

prevederile

legale sau deciziile având caracter normativ emise de Consiliu, situație care

nu mai presupune emiterea unei somații.

In raport cu această din urmă ipoteză

legală, a cărei finalitate o reprezintă prevenirea încălcării repetate, de

către radiodifuzorii și distribuitorii de servicii, a dispozițiilor Legii

audiovizualului precum și a deciziilor având caracter normativ emise de

Consiliu, Curtea retine că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a

prevederilor legale în discuție, apreciind că decizia contestată de recurenta-reclamantă

este legal emisă de Consiliul Național al Audiovizualului,

în speță nefiind obligatorie emiterea unei

somații, întrucât reclamanta a încălcat,

anterior, în mai multe rânduri,

prevederi legale și normative referitoare la informarea corectă a publicului,

deși a fost somată public și chiar a fost sancționată prin Deciziile

Consiliului nr. 21/2009, nr. 345/2009, nr. 421/2009, nr. 555/2009 ș.a.m.d., așa

cum corect a reținut și instanța de fond.

De asemenea, în mod corect și cu

respectarea prevederilor art. 95 alin. (2) din lege a apreciat prima instanță

că, sub aspectul cuantumului stabilit, amenda aplicată este corect

individualizată, în raport cu gravitatea faptei și având în vedere caracterul repetat

al acesteia.

Totodată, față de soluția privind

legalitatea actului contestat, în mod corect a procedat instanța de fond

constatând că nu sunt întrunite condițiile referitoare la suspendarea

executării acestuia.

Pentru motivele

arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată,

ca fiind temeinică și legală și suficient motivată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC O.T.V. SRL

împotriva

sentinței nr. 1628 din 6 aprilie 2010 a Curții

de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 25 martie 2011.