ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7721/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia CNA nr. 130 din 15 martie 2012,

reclamanta a fost sancționată cu obligația de a difuza, în ziua de 16 martie

2012, între orele 18.00 - 21.00, timp de 3 ore, numai textul deciziei de

sancționare emise de C.N.A., decizie aplicată pentru încălcarea prevederilor

art. 139 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului

audiovizual, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit

dispozițiilor invocate, publicitatea, pozitivă sau negativă, în legătură cu partide

politice, oameni politici, mesaje politice este interzisă, cu excepția

perioadelor de campanie electorală.

În sarcina

reclamantei s-a reținut faptul că în perioada 20 ianuarie - 11 martie 2012,

atât pe banda tip N.A., cât și în cadrul mai multor ediții ale emisiunii

"D.D.D.", postul O., ce aparține acestuia, a continuat să difuzeze în

mod repetat mesaje politice în afara campaniei electorale.

Prin Sentința civilă

nr. 5195 din 21 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Instanța a admis acțiunea

formulată de intimata-reclamantă SC O.T. SRL, anulând Decizia CNA nr. 130 din

15 martie 2012.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a constatat în considerentele hotărârii că ingerința

realizată de art. 139 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a

conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare, nu este

necesară într-o societate democratică și nu urmărește un scop legitim, atunci

când interzice inclusiv publicitatea pozitivă.

De asemenea, instanța

de fond a reținut că art. 139 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de

reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările

ulterioare, apare incidental a fi nelegal raportat la art. 10 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, la jurisprudența Curții aferentă libertății de

exprimare și informare, la art. 20 din Constituția României, la Directiva

89/552/CEE a Consiliului privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege și

acte administrative ale statelor membre cu privire la desfășurarea

activităților de difuzare a programelor de televiziune modificată prin

Directiva 2007/65/CE din 11 decembrie 2007, dacă interzice inclusiv

publicitatea politică pozitivă.

Împotriva Sentinței

nr. 5195 din 21 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, a

declarat recurs pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului apreciind că

sentința atacată cuprinde motive străine de natura pricinii, că instanța de

fond a interpretat greșit decizia de sancționare dedusă judecății și a schimbat

natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acesteia, hotărârea

pronunțată fiind lipsită de temei legal și fiind dată cu încălcarea și

aplicarea greșită a legii.

Recursul este fondat.

În motivarea

sentinței recurate, instanța de fond pornește de la premisă greșită potrivit

cărei intimata-reclamantă SC O.T. SRL și-a exercitat libertatea de exprimare

prevăzută de art. 10 al Convenției Europeană pentru protecția drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Libertatea de

exprimare are ca scop principal asigurarea posibilității formării opiniei altor

persoane prin expunerea propriilor idei și convingeri.

În speța de față,

intimata-reclamantă nu și-a exprimat propriile convingeri, opinii politice, ci

a difuzat informații cu privire la mesajul politic al P.P. - D.D., la adresa și

numerele de telefon ale filialelor P.P. - D.D. din municipiul București și alte

localități din țară unde publicul era așteptat să adere la respectivul partid,

la întâlnirile ce vor avea loc între conducerea P.P. cu membrii și

simpatizanții acestuia, în mai multe localități din județele Mureș și

Bistrița-Năsăud.

Astfel, modalitatea

prin care a înțeles intimata-reclamantă să aducă la cunoștința

telespectatorilor înființarea unui nou partid politic s-a transformat dintr-o

simplă "informare" într-o publicitate politică, într-o campanie

electorală în favoarea P.P. - D.D.

Or, trebuie subliniat

faptul că o campanie electorală se poate face în limitele cadrului legal

stabilit nu de Legea nr. 334/2006, cum în mod greșit a reținut instanța de

fond, ci, în funcție de natura alegerilor, locale, parlamentare sau

prezidențiale, de diferite acte normative.

Actele normative

menționate prevăd atât momentul începerii campaniei electorale cât și sfârșitul

acesteia, durata precum și interdicția de a desfășura activități de propagandă

electorală în toată perioada de 48 de ore de dinaintea zilei votării, inclusiv

în ziua scrutinului.

În consecință,

rezultă fără de putință de tăgadă că scopul urmărit de intimata-reclamantă nu a

fost de a-și exercita "dreptul de a comunica informații", ci de a

difuza publicitate politică în favoarea unui partid politic.

Curtea de Apel

București a dispus anularea deciziei contestate, invocând o situație de drept

inaplicabilă litigiul dedus judecății și o altă situație de fapt decât cea

reală care a fost avută în vedere la aplicarea sancțiunii din decizia

contestată.

Având în vedere considerentele expuse, se constată

că sentința atacată a fost pronunțată cu interpretarea greșită a dispozițiilor

legale aplicabile speței, motiv pentru care Înalta Curte în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (3) raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., admite recursul declarat de recurentul-pârât și modifică

sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată, Decizia nr. 130 din

15 martie 2012 emisă de Consiliul Național al Audiovizualului fiind legală.

În ceea ce privește

excepția invocată de intimata-reclamantă, instanța urmează a o respinge având

în vedere că interesul subzistă sub aspectul conținutului deciziei de

sancționare atacată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

lipsei de interes invocată de intimata-reclamantă.

Admite recursul

declarat de Consiliul Național al Audiovizualului împotriva Sentinței nr. 5195

din 21 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată și respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 12 decembrie 2013.

Procesat de GGC - CL