ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7609/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 3472 din 23 mai 2012, Curtea de Apel București, a admis capătul de cerere privind suspendarea sancțiunii contravenționale și a dispus suspendarea măsurii dispusă prin Decizia CNA nr. 196 din 24 aprilie 2012, până la soluționarea irevocabilă a cauzei. Totodată, Curtea de apel a admis cererea privind anularea deciziei CNA, formulată de reclamanta SC O.T. SRL în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului și a anulat Decizia nr. 196 din 24 aprilie 2012, obligând pârâtul la plata sumei de 14,6 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta a fost sancționată, prin Decizia nr. 196 din 24 aprilie 2012, cu reducerea termenului de valabilitate a licenței audiovizuale deținute de postul O.V., cumulată cu obligația de a difuza în ziua de 26 aprilie 2012, timp de 10 minute, în intervalul orar 19.00 - 19.10 numai textul deciziei emise de Consiliul Național al Audiovizualului. Curtea de apel a reținut că autoritatea pârâtă a dispus sancționarea reclamantei, prin actul contestat pentru săvârșirea repetată a uneia dintre faptele prevăzute la art. 90 și 91 din Legea nr. 504/2002, întrucât reclamanta a încălcat în mod continuu prevederile legale referitoare la condițiile de difuzare a publicității politice, reglementate de art. 139 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual.

Pârâta, în perioada 12 - 19 aprilie 2012 a difuzat, în mod continuu, publicitate politică pentru Partidul P., pentru candidații la alegerile locale ai acestei formațiuni politice precum și pentru dl. D.D., ca viitor candidat la președinția țării, potrivit anunțurilor făcute de acesta, în condițiile în care legea permite difuzarea unei astfel de publicități numai în perioada desfășurării campaniei electorale.

La individualizarea sancțiunii aplicate, pârâta a avut în vedere dispozițiile art. 95 alin. (1) din Legea audiovizualului motivând că reclamanta a fost sancționată pentru aceeași contravenție prevăzută de art. 91 alin. (1) din Legea nr. 504/2002, coroborat cu art. 139 din Decizia Consiliul Național al Audiovizualului nr. 220/2011, astfel: la data de 19 mai 2011 a fost sancționată cu amendă de 100.000 RON; la data de 04 octombrie 2011 a fost sancționată cu obligația de a difuza timp de 10 minute, sonor și vizual, în intervalul orar 19.00 - 19.10, numai textul deciziei de sancționare, emise de Consiliul Național al Audiovizualului; la data de 19 ianuarie 2012, reclamanta a fost sancționată cu obligația de a difuza timp de 10 minute, sonor și vizual, în intervalul orar 19.00 - 19.10, numai textul deciziei de sancționare emise de Consiliul Național al Audiovizualului; la data de 15 martie 2012 a fost sancționată să difuzeze în ziua de 16 martie 2012 timp de 3 ore, între orele 18.00 - 21.00, numai textul deciziei de sancționare emise de Consiliul Național al Audiovizualului.

De asemenea, prima instanță a mai reținut că la data de 27 martie 2012 și ulterior la data de 10 aprilie 2012, Consiliul Național al Audiovizualului a aplicat reclamantei aceeași sancțiune de reducere la jumătate a duratei de valabilitate a licenței audiovizuale, în sensul că dreptul titularului licenței de a mai difuza programe audiovizuale după prima sancțiune urma să înceteze la 28 septembrie 2012 iar după cea de a doua sancțiune urma să înceteze la 04 iulie 2012. Prin cea de a treia sancțiune, de reducere la jumătate a duratei de valabilitate a licenței audiovizuale, aplicate prin decizia contestată, dreptul reclamantei, în calitate de titular al licenței, de a mai difuza, urma să înceteze la data de 29 mai 2012. Din raportul de monitorizare a rezultat că pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului a dispus, prin ultimele trei decizii, sancțiunea de reducere cu jumătate a duratei de valabilitate a licenței audiovizuale cu încălcarea art. 95 alin. (1) lit. c) care nu-i permite reducerea cu mai mult de jumătate a duratei licenței, raportat la perioada pentru care s-a eliberat licența.

Prin urmare, instanța de fond a constatat că, întrucât pârâtul a aplicat o sancțiune cu încălcarea legii, respectiv dispozițiile art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului și a dreptului reclamantei conferit de licența audiovizuală, înlăturarea vătămării produse acesteia prin executare deciziei se poate face doar prin anularea actului sancționator. Pentru aceleași motive, prima instanță, a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care a dispus suspendarea sancțiunii aplicate prin decizia C.N.A. până la soluționarea irevocabilă a cauzei, ținând cont de faptul că hotărârile instanțelor de contencios administrativ pot fi atacate cu recurs, iar potrivit art. 20 (2) din Legea nr. 554/2004 recursul este suspensiv de executare.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București, a declarat recurs, pârâtul - Consiliul Național al Audiovizualului, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., recurenta arată că sentința atacată a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii și cuprinde motive contradictorii, încălcându-se dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Astfel, instanța de fond a reținut greșit incidența în cauză a dispozițiilor art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului, întrucât, în discuție, nu a fost individualizarea sancțiuni, ci aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 95 din același act normativ, sancțiune ce are un regim și o procedură distinctă, astfel încât somația sau amenda prevăzută de art. 90 și 91 nu sunt aplicabile.

Deși, instanța analizează legalitatea individualizării sancțiunii în raport de dispozițiile art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului, concluzionează, surprinzător, că emitentul Consiliul Național al Audiovizualului a aplicat greșit dispozițiile art. 95 alin. (1) lit. c), fără să motiveze în ce constă aplicarea și interpretare dispozițiilor legale arătate. Trebuie să se aibă în vedere, că aplicarea sancțiunii s-a făcut de către Consiliul Național al Audiovizualului, cu respectarea dispozițiilor legale, ținând cont de numărul foarte mare de sancțiuni aplicate anterior intimatei reclamante, care nu a înțeles să adopte o conduită conform legii iar "aprecierea subiectivă a instanței de fond" în sensul că sancțiunea aplicată este foarte gravă, nu este un motiv de nelegalitate, competența legală de a stabili oportunitatea sau momentul la care se aplică o astfel de sancțiune, aparținând Consiliului Național al Audiovizualului.

Instanța de fond nu a motivat considerentul avut în vedere, în sensul în care Consiliul ar fi încălcat dispozițiile art. 95 din Legea audiovizualului, care "nu-i permite reducerea cu mai mult de jumătate a licenței, raportat la durata pentru care s-a eliberat" și nu a procedat la un examen efectiv al argumentelor și mijloacelor de probă administrate. Enumerarea, într-o decizie a sancțiunilor primite de un radiodifuzor, nu reprezintă o încălcare a prevederilor art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului, așa cum greșit reține instanța de fond, ci demonstrează respectarea dispozițiilor art. 95, în temeiul căruia a fost stabilită sancțiunea contestată.

Aplicarea a 176 amenzi, a 9 sancțiuni cu obligația de a difuza timp de 10 minute, numai textul deciziei de sancționare, și a 6 sancțiuni cu obligația de a difuza timp de 3 ore, numai a textului stabilit de Consiliul Național al Audiovizualului, dovedesc "încălcarea repetată" a dispozițiilor legale incidente și o corectă aplicare a sancțiunii contestate.

Instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale arătate și nu a ținut cont de jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia nr. 3602/2007; Decizia nr. 8326/2004; Decizia nr. 2129/2007) în sensul ca "scopul urmărit de legiuitor este protecția și respectarea anumitor valori în domeniul audiovizual, în raport cu o anumită tematică expres reglementată, astfel încât interpretarea tezei a II-a din art. 91 alin. (3) al Legii nr. 504/2002, în sensul că încălcarea repetată ar trebui să se refere la fiecare articol și aliniat din deciziile de reglementare, ar fi excesivă și disproporționată față de interesul public pentru care Consiliul Național al Audiovizualului este chemat să îl ocrotească". Raportat la aceste considerente, excesivă și disproporționată, este aprecierea instanței de fond, potrivit căreia - Decizia Consiliului Național al Audiovizualului, de reducere a termenului de valabilitate a licenței este "o sancțiune foarte gravă" și constituie o aplicare greșită a legii "care instituie posibilitatea și nu obligația Consiliului Național al Audiovizualului de a aplica această sancțiune". Este evident că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii, având în vedere la aprecierea legalității actului contestat, dispoziții care nu sunt aplicabile situației deduse judecății, respectiv cele ale art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului,

dispoziție care se referă la individualizarea sancțiunii constând în amendă sau somație, și nu la sancțiunea de reducere a termenului de valabilitate a licenței audiovizuale. Greșit a fost admisă cererea de suspendare a actului contestat în condițiile în care a reținut că fapta contravențională există, astfel că prin suspendare, intimata a fost exonerată de răspundere pentru nerespectarea dispozițiilor legale. Intimata, O.T. SRL, a formulat întâmpinare prin care solicită, în esență, respingerea recursului ca nefondat, întrucât instanța de fond a aplicat și interpretat corect dispozițiile legale incidente, arătând pe larg, în considerentele sentinței motivele de fapt și drept ce au stat la baza hotărârii pronunțate.

Hotărârea instanței de recurs Analizând sentința atacată în raport de motivele de recurs formulate, actele și lucrările dosarului dar și temeiurile de drept invocate, se constată că recursul este fondat. Recurenta a indicat generic dispozițiile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., expunând pe larg motivele de recurs, motive ce vor fi analizate în raport de dispozițiile art. 306 pct. 3 C. proc. civ. din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, prin Decizia nr. 196 din 24 aprilie 2012, emisă de recurentul-pârât Consiliul Național al Audiovizualului, radiodifuzorul SC O.T.

SRL - titular al licenței audiovizuale din 5 februarie 2004, al deciziei de autorizare din 01 aprilie 2004 și de reautorizare din 01 iunie 2010 pentru postul de televiziune O.V., - a fost sancționat cu reducerea termenului de valabilitate a licenței audiovizuale deținută de postul O.V., respectiv cu 36 de zile, cumulată cu obligația de a difuza în ziua de 26 aprilie 2012, timp de 10 minute, în intervalul 19.00 - 19.10, numai textul deciziei emise de Consiliul Național al Audiovizualului. Consiliul Național al Audiovizualului a reținut că, deși postul O.V.

a fost sancționat pentru încălcarea dispozițiilor referitoare la condițiile de difuzare a publicității politice, acesta a continuat să retransmită, în perioada 12 - 19 aprilie 2012, publicitate politică pentru Partidul P., pentru candidaturile la alegerile locale ai acestei formațiuni politice, precum și pentru d-nul D.D., ca viitor candidat la președinția țării, în condițiile în care potrivit art. 139 din Codul audiovizualului, acest tip de emisiune poate fi realizat și difuzat doar în perioada legală a companiei electorale și numai în cadrul stabilit de legislația electorală și de deciziile Consiliului Național al Audiovizualului. Compania electorală pentru alegerile autorităților administrației publice locale din anul 2012, a început la data de 11 mai 2012, iar pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului urma a fi stabilită prin aprobarea "Programului calendaristic" dar postul O.V.

a difuzat publicitate politică în perioada în care nu era stabilită campania electorală pentru alegerile locale sau parlamentare. Potrivit art. 139 din Decizia nr. 220/2011 privind codul de reglementare a conținutului audiovizual - "Publicitatea, pozitivă sau negativă, în legătură cu partidele politice, oameni politici, mesaje politice este interzisă, cu excepția perioadelor de campanie electorală" Sancțiunea a fost aplicată în raport de dispozițiile art. 95 alin. (1) lit. c) din Legea audiovizualului, reținându-se în sarcina intimatei că a încălcat în mod continuu prevederile legale referitoare la condițiile de difuzare a publicității politice, reglementate de art. 139 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual.

În condițiile în care, postul de televiziune O.V., nu a respectat prevederile art. 139 din Codul audiovizualului, Consiliul Național al Audiovizualului, în calitate de garant al interesului public în domeniul audiovizualului, a aplicat sancțiunea prevăzută de art. 95 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 504/2002 modificată și completată.

Potrivit art. 95 alin. (1) din actul normativ menționat "În cazul săvârșirii repetate a uneia dintre faptele prevăzute de art. 90 alin. (1) și a art. 91 alin. (1), Consiliul poate decide aplicarea uneia dintre următoarele sancțiuni: a) obligarea radiodifuzorului de a difuza timp de 10 minute, între orele 19.00 și 19.10, numai textul deciziei de sancționare; b) obligarea radiodifuzorului de a difuza timp de 3 ore, între orele 18.00 și 21.00, numai textul deciziei de sancționare; c) reducerea cu până la jumătate a termenului de valabilitate a licenței audiovizuale, cumulată cu sancțiunea prevăzută la lit. a)." Condițiile în care pot fi aplicate cele trei sancțiuni, enumerate la pct. a, b, c din art. 95 alin. (1), sunt prevăzute la art. 95 alin. (2) din Legea audiovizualului, respectiv: a) sancțiunea prevăzută la lit. a), numai după ce, în prealabil, radiodifuzorul a mai fost amendat de cel puțin două ori; b) sancțiunea prevăzută la lit. b), numai după aplicarea de cel puțin două ori a sancțiunii prevăzute la alin. (1) lit. a); c) sancțiunea prevăzută la lit. c), numai după aplicarea de cel puțin două ori a sancțiunii prevăzute la alin. (1) lit. b). Este evident că art. 95 alin. (1) prevede sancțiunile ce pot fi aplicate pentru săvârșirea repetată a uneia din faptele prevăzute la art. 90 alin. (1) și art. 91 alin. (1),

iar condițiile de aplicare sunt stabilite expres la alin. (2) din art. 95. Ca urmare, în mod greșit instanța de fond a analizat sancțiunea aplicată prin Decizia nr. 196/2012 de Consiliul Național al Audiovizualului prin raportare la dispozițiile art. 90 alin. (4) ce vizează individualizarea sancțiunilor în cazul săvârșirii uneia dintre contravențiile prevăzute la art. 90 alin. (1) și art. 91. Art. 90 alin. (4) din Legea nr. 502/2004 se aplică în cazul săvârșirii uneia din contravențiile prevăzute de art. 90 și 91 iar dispozițiile art. 95 alin. (1) se aplică în cazul săvârșirii repetate a contravențiilor prevăzute de art. 90 și 91, condițiile de aplicare a sancțiunilor fiind stabilite expres la alin. (2) din art. 95. Sancțiunea prevăzută la art. 95 alin. (1) lit. c) din Legea audiovizualului este "foarte gravă" așa cum arată instanța de fond, dar ea se aplică ținând cont de săvârșirea repetată a contravențiilor prevăzute de art. 90 și 91 și în condițiile art. 95 alin. (2) din același act normativ.

În dispozitivul Deciziei nr. 196 din 24 aprilie 2012 - Consiliul Național al Audiovizualului arată că postul O.V., pentru încălcarea repetată a prevederilor legale din domeniul audiovizualului, inclusiv pentru nerespectarea condițiilor de difuzare a publicității politice, a fost sancționat cu 176 amenzi și de 9 ori cu obligația de a difuza timp de 10 minute, numai textul deciziei de sancționare emis de Consiliul Național al Audiovizualului, iar de 6 ori cu obligația de a difuza timp de 3 ore numai textul stabilit de Consiliul Național al Audiovizualului.

Enumerarea sancțiunilor aplicate de Consiliul Național al Audiovizualului nu reprezintă o "contabilizare globală" așa cum greșit a reținut instanța de fond ci arată caracterul repetitiv al contravențiilor reținute în sarcina intimatei în perioada de valabilitate a licenței audiovizuale, condiție prevăzută expres de art. 95 alin. (1), pentru a se putea aplica sancțiunile enumerate limitativ la pct. a, b, c. Analizând legalitatea Deciziei nr. 196/2012, în temeiul și condițiile art. 95 2 din Legea nr. 504/2002, Înalta Curte constată că sancțiunea aplicată prin Decizia contestată, este legală, în condițiile în care au fost respectate la aplicarea sancțiunii atât dispozițiile art. 95 alin. (1) vizând "săvârșirea repetată a uneia din faptele prevăzute de art. 90 alin. (1) și art. 91 alin. (1)", cât și dispozițiile art. 95 alin. (2) lit. c) vizând aplicarea de cel puțin două ori a sancțiunii prevăzute la alin. (1) lit. b)". Concluzionând, se reține că, instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 95 prin raportare la art. 90 alin. (4) din Legea nr. 504/2002, aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 95 alin. (1) lit. c) nefiind condiționată de sancțiunile primite anterior pe o perioadă de cel mult un an.

Critica recurentei vizând nemotivarea hotărârii pronunțate, nu poate fi reținută, în condițiile în care instanța de fond a stabilit situația de fapt, a evocat normele substanțiale apreciate ca fiind incidente, permițând astfel exercitarea controlului judiciar. Criticile vizând admiterea cererii de suspendare a deciziei contestate, nu vor mai fi analizat în condițiile în care s-a constatat că sancțiunea aplicată de Consiliul Național al Audiovizualului este legală, efectul suspendării sancțiunii încetând în aceste condiții. Având în vedere considerentele expuse, se constată că sentința atacată a fost pronunțată cu interpretarea greșită a dispozițiilor art. 95 alin. (1) lit. c), alin. (2) lit. c), art. 90(4) din Legea nr. 504/2002 modificată și completată, precum și a art. 14 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (3) raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ., admite recursul declarat de recurenta pârâtă și modifică sentința atacată în sensul că respinge în totalitate acțiunea formulată, Decizia nr. 196 din 24 aprilie 2012 emisă de Consiliul Național al Audiovizualului fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Consiliul Național al Audiovizualului împotriva Sentinței civile nr. 3472 din 23 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de SC O.T. SRL prin administrator judiciar A.S. IPURL ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2013. Procesat de GGC - NN