ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7609/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7609/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea instanței

de fond

Prin Sentința nr. 3472 din 23 mai 2012,

Curtea de Apel București, a admis capătul de cerere privind suspendarea

sancțiunii contravenționale și a dispus suspendarea măsurii dispusă prin

Decizia CNA nr. 196 din 24 aprilie 2012, până la soluționarea irevocabilă a

cauzei.

Totodată, Curtea de

apel a admis cererea privind anularea deciziei CNA, formulată de reclamanta SC

O.T. SRL în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului și

a anulat Decizia nr. 196 din 24 aprilie 2012, obligând pârâtul la plata sumei

de 14,6 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta a fost

sancționată, prin Decizia nr. 196 din 24 aprilie 2012, cu reducerea termenului

de valabilitate a licenței audiovizuale deținute de postul O.V., cumulată cu

obligația de a difuza în ziua de 26 aprilie 2012, timp de 10 minute, în

intervalul orar 19.00 - 19.10 numai textul deciziei emise de Consiliul Național

al Audiovizualului.

Curtea de apel a

reținut că autoritatea pârâtă a dispus sancționarea reclamantei, prin actul

contestat pentru săvârșirea repetată a uneia dintre faptele prevăzute la art.

90 și 91 din Legea nr. 504/2002, întrucât reclamanta a încălcat în mod continuu

prevederile legale referitoare la condițiile de difuzare a publicității

politice, reglementate de art. 139 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de

reglementare a conținutului audiovizual.

Pârâta, în perioada

12 - 19 aprilie 2012 a difuzat, în mod continuu, publicitate politică pentru

Partidul P., pentru candidații la alegerile locale ai acestei formațiuni

politice precum și pentru dl. D.D., ca viitor candidat la președinția țării,

potrivit anunțurilor făcute de acesta, în condițiile în care legea permite

difuzarea unei astfel de publicități numai în perioada desfășurării campaniei

electorale.

La individualizarea

sancțiunii aplicate, pârâta a avut în vedere dispozițiile art. 95 alin. (1) din

Legea audiovizualului motivând că reclamanta a fost sancționată pentru aceeași contravenție

prevăzută de art. 91 alin. (1) din Legea nr. 504/2002, coroborat cu art. 139

din Decizia Consiliul Național al Audiovizualului nr. 220/2011, astfel: la data

de 19 mai 2011 a fost sancționată cu amendă de 100.000 RON; la data de 04

octombrie 2011 a fost sancționată cu obligația de a difuza timp de 10 minute,

sonor și vizual, în intervalul orar 19.00 - 19.10, numai textul deciziei de

sancționare, emise de Consiliul Național al Audiovizualului; la data de 19

ianuarie 2012, reclamanta a fost sancționată cu obligația de a difuza timp de

10 minute, sonor și vizual, în intervalul orar 19.00 - 19.10, numai textul

deciziei de sancționare emise de Consiliul Național al Audiovizualului; la data

de 15 martie 2012 a fost sancționată să difuzeze în ziua de 16 martie 2012 timp

de 3 ore, între orele 18.00 - 21.00, numai textul deciziei de sancționare emise

de Consiliul Național al Audiovizualului.

De asemenea, prima

instanță a mai reținut că la data de 27 martie 2012 și ulterior la data de 10

aprilie 2012, Consiliul Național al Audiovizualului a aplicat reclamantei

aceeași sancțiune de reducere la jumătate a duratei de valabilitate a licenței

audiovizuale, în sensul că dreptul titularului licenței de a mai difuza

programe audiovizuale după prima sancțiune urma să înceteze la 28 septembrie

2012 iar după cea de a doua sancțiune urma să înceteze la 04 iulie 2012.

Prin cea de a treia

sancțiune, de reducere la jumătate a duratei de valabilitate a licenței

audiovizuale, aplicate prin decizia contestată, dreptul reclamantei, în

calitate de titular al licenței, de a mai difuza, urma să înceteze la data de

29 mai 2012.

Din raportul de

monitorizare a rezultat că pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului a

dispus, prin ultimele trei decizii, sancțiunea de reducere cu jumătate a

duratei de valabilitate a licenței audiovizuale cu încălcarea art. 95 alin. (1)

lit. c) care nu-i permite reducerea cu mai mult de jumătate a duratei licenței,

raportat la perioada pentru care s-a eliberat licența.

Prin urmare, instanța

de fond a constatat că, întrucât pârâtul a aplicat o sancțiune cu încălcarea

legii, respectiv dispozițiile art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului și a

dreptului reclamantei conferit de licența audiovizuală, înlăturarea vătămării

produse acesteia prin executare deciziei se poate face doar prin anularea

actului sancționator.

Pentru aceleași

motive, prima instanță, a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care a dispus

suspendarea sancțiunii aplicate prin decizia C.N.A. până la soluționarea

irevocabilă a cauzei, ținând cont de faptul că hotărârile instanțelor de

contencios administrativ pot fi atacate cu recurs, iar potrivit art. 20 (2) din

Legea nr. 554/2004 recursul este suspensiv de executare.

Recursul exercitat în

cauză

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel București, a declarat recurs, pârâtul - Consiliul

Național al Audiovizualului, criticând sentința pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 și 304

1

C.

proc. civ., recurenta arată că sentința atacată a fost dată cu aplicarea și

interpretarea greșită a legii și cuprinde motive contradictorii, încălcându-se

dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, instanța de

fond a reținut greșit incidența în cauză a dispozițiilor art. 90 alin. (4) din

Legea audiovizualului, întrucât, în discuție, nu a fost individualizarea

sancțiuni, ci aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 95 din același act

normativ, sancțiune ce are un regim și o procedură distinctă, astfel încât

somația sau amenda prevăzută de art. 90 și 91 nu sunt aplicabile.

Deși, instanța

analizează legalitatea individualizării sancțiunii în raport de dispozițiile

art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului, concluzionează, surprinzător, că

emitentul Consiliul Național al Audiovizualului a aplicat greșit dispozițiile

art. 95 alin. (1) lit. c), fără să motiveze în ce constă aplicarea și

interpretare dispozițiilor legale arătate.

Trebuie să se aibă în

vedere, că aplicarea sancțiunii s-a făcut de către Consiliul Național al

Audiovizualului, cu respectarea dispozițiilor legale, ținând cont de numărul

foarte mare de sancțiuni aplicate anterior intimatei reclamante, care nu a

înțeles să adopte o conduită conform legii iar "aprecierea subiectivă a

instanței de fond" în sensul că sancțiunea aplicată este foarte gravă, nu

este un motiv de nelegalitate, competența legală de a stabili oportunitatea sau

momentul la care se aplică o astfel de sancțiune, aparținând Consiliului

Național al Audiovizualului.

Instanța de fond nu a

motivat considerentul avut în vedere, în sensul în care Consiliul ar fi

încălcat dispozițiile art. 95 din Legea audiovizualului, care "nu-i

permite reducerea cu mai mult de jumătate a licenței, raportat la durata pentru

care s-a eliberat" și nu a procedat la un examen efectiv al argumentelor

și mijloacelor de probă administrate.

Enumerarea, într-o

decizie a sancțiunilor primite de un radiodifuzor, nu reprezintă o încălcare a

prevederilor art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului, așa cum greșit reține

instanța de fond, ci demonstrează respectarea dispozițiilor art. 95, în temeiul

căruia a fost stabilită sancțiunea contestată.

Aplicarea a 176

amenzi, a 9 sancțiuni cu obligația de a difuza timp de 10 minute, numai textul

deciziei de sancționare, și a 6 sancțiuni cu obligația de a difuza timp de 3

ore, numai a textului stabilit de Consiliul Național al Audiovizualului,

dovedesc "încălcarea repetată" a dispozițiilor legale incidente și o

corectă aplicare a sancțiunii contestate.

Instanța de fond a

interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale arătate și nu a ținut cont de

jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia nr. 3602/2007;

Decizia nr. 8326/2004; Decizia nr. 2129/2007) în sensul ca "scopul urmărit

de legiuitor este protecția și respectarea anumitor valori în domeniul

audiovizual, în raport cu o anumită tematică expres reglementată, astfel încât

interpretarea tezei a II-a din art. 91 alin. (3) al Legii nr. 504/2002, în

sensul că încălcarea repetată ar trebui să se refere la fiecare articol și

aliniat din deciziile de reglementare, ar fi excesivă și disproporționată față

de interesul public pentru care Consiliul Național al Audiovizualului este

chemat să îl ocrotească".

Raportat la aceste considerente,

excesivă și disproporționată, este aprecierea instanței de fond, potrivit

căreia - Decizia Consiliului Național al Audiovizualului, de reducere a

termenului de valabilitate a licenței este "o sancțiune foarte gravă"

și constituie o aplicare greșită a legii "care instituie posibilitatea și

nu obligația Consiliului Național al Audiovizualului de a aplica această

sancțiune".

Este evident că

instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii, având în vedere la

aprecierea legalității actului contestat, dispoziții care nu sunt aplicabile

situației deduse judecății, respectiv cele ale art. 90 alin. (4) din Legea

audiovizualului, dispoziție care se referă la individualizarea sancțiunii

constând în amendă sau somație, și nu la sancțiunea de reducere a termenului de

valabilitate a licenței audiovizuale.

Greșit a fost admisă

cererea de suspendare a actului contestat în condițiile în care a reținut că

fapta contravențională există, astfel că prin suspendare, intimata a fost

exonerată de răspundere pentru nerespectarea dispozițiilor legale.

Intimata, O.T. SRL, a

formulat întâmpinare prin care solicită, în esență, respingerea recursului ca

nefondat, întrucât instanța de fond a aplicat și interpretat corect

dispozițiile legale incidente, arătând pe larg, în considerentele sentinței

motivele de fapt și drept ce au stat la baza hotărârii pronunțate.

Hotărârea instanței

de recurs

Analizând sentința

atacată în raport de motivele de recurs formulate, actele și lucrările

dosarului dar și temeiurile de drept invocate, se constată că recursul este

fondat.

Recurenta a indicat

generic dispozițiile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., expunând pe

larg motivele de recurs, motive ce vor fi analizate în raport de dispozițiile

art. 306 pct. 3 C. proc. civ. din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 7 și

304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, prin Decizia

nr. 196 din 24 aprilie 2012, emisă de recurentul-pârât Consiliul Național al

Audiovizualului, radiodifuzorul SC O.T. SRL - titular al licenței audiovizuale

din 5 februarie 2004, al deciziei de autorizare din 01 aprilie 2004 și de

reautorizare din 01 iunie 2010 pentru postul de televiziune O.V., - a fost

sancționat cu reducerea termenului de valabilitate a licenței audiovizuale

deținută de postul O.V., respectiv cu 36 de zile, cumulată cu obligația de a

difuza în ziua de 26 aprilie 2012, timp de 10 minute, în intervalul 19.00 -

19.10, numai textul deciziei emise de Consiliul Național al Audiovizualului.

Consiliul Național al

Audiovizualului a reținut că, deși postul O.V. a fost sancționat pentru

încălcarea dispozițiilor referitoare la condițiile de difuzare a publicității

politice, acesta a continuat să retransmită, în perioada 12 - 19 aprilie 2012,

publicitate politică pentru Partidul P., pentru candidaturile la alegerile

locale ai acestei formațiuni politice, precum și pentru d-nul D.D., ca viitor

candidat la președinția țării, în condițiile în care potrivit art. 139 din

Codul audiovizualului, acest tip de emisiune poate fi realizat și difuzat doar

în perioada legală a companiei electorale și numai în cadrul stabilit de

legislația electorală și de deciziile Consiliului Național al Audiovizualului.

Compania electorală

pentru alegerile autorităților administrației publice locale din anul 2012, a

început la data de 11 mai 2012, iar pentru alegerea Camerei Deputaților și a

Senatului urma a fi stabilită prin aprobarea "Programului

calendaristic" dar postul O.V. a difuzat publicitate politică în perioada

în care nu era stabilită campania electorală pentru alegerile locale sau

parlamentare.

Potrivit art. 139 din

Decizia nr. 220/2011 privind codul de reglementare a conținutului audiovizual -

"Publicitatea, pozitivă sau negativă, în legătură cu partidele politice,

oameni politici, mesaje politice este interzisă, cu excepția perioadelor de

campanie electorală"

Sancțiunea a fost

aplicată în raport de dispozițiile art. 95 alin. (1) lit. c) din Legea

audiovizualului, reținându-se în sarcina intimatei că a încălcat în mod

continuu prevederile legale referitoare la condițiile de difuzare a

publicității politice, reglementate de art. 139 din Decizia nr. 220/2011

privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual.

În condițiile în

care, postul de televiziune O.V., nu a respectat prevederile art. 139 din Codul

audiovizualului, Consiliul Național al Audiovizualului, în calitate de garant

al interesului public în domeniul audiovizualului, a aplicat sancțiunea

prevăzută de art. 95 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 504/2002 modificată și

completată.

Potrivit art. 95

alin. (1) din actul normativ menționat "În cazul săvârșirii repetate a

uneia dintre faptele prevăzute de art. 90 alin. (1) și a art. 91 alin. (1),

Consiliul poate decide aplicarea uneia dintre următoarele sancțiuni:

a) obligarea

radiodifuzorului de a difuza timp de 10 minute, între orele 19.00 și 19.10,

numai textul deciziei de sancționare;

b) obligarea

radiodifuzorului de a difuza timp de 3 ore, între orele 18.00 și 21.00, numai

textul deciziei de sancționare;

c) reducerea cu până

la jumătate a termenului de valabilitate a licenței audiovizuale, cumulată cu

sancțiunea prevăzută la lit. a)."

Condițiile în care

pot fi aplicate cele trei sancțiuni, enumerate la pct. a, b, c din art. 95

alin. (1), sunt prevăzute la art. 95 alin. (2) din Legea audiovizualului,

respectiv:

a) sancțiunea

prevăzută la lit. a), numai după ce, în prealabil, radiodifuzorul a mai fost

amendat de cel puțin două ori;

b) sancțiunea

prevăzută la lit. b), numai după aplicarea de cel puțin două ori a sancțiunii

prevăzute la alin. (1) lit. a);

c) sancțiunea

prevăzută la lit. c), numai după aplicarea de cel puțin două ori a sancțiunii

prevăzute la alin. (1) lit. b).

Este evident că art.

95 alin. (1) prevede sancțiunile ce pot fi aplicate pentru săvârșirea repetată

a uneia din faptele prevăzute la art. 90 alin. (1) și art. 91 alin. (1), iar condițiile

de aplicare sunt stabilite expres la alin. (2) din art. 95.

Ca urmare, în mod

greșit instanța de fond a analizat sancțiunea aplicată prin Decizia nr.

196/2012 de Consiliul Național al Audiovizualului prin raportare la

dispozițiile art. 90 alin. (4) ce vizează individualizarea sancțiunilor în

cazul săvârșirii uneia dintre contravențiile prevăzute la art. 90 alin. (1) și

art. 91.

Art. 90 alin. (4) din

Legea nr. 502/2004 se aplică în cazul săvârșirii uneia din contravențiile

prevăzute de art. 90 și 91 iar dispozițiile art. 95 alin. (1) se aplică în

cazul săvârșirii repetate a contravențiilor prevăzute de art. 90 și 91,

condițiile de aplicare a sancțiunilor fiind stabilite expres la alin. (2) din

art. 95.

Sancțiunea prevăzută

la art. 95 alin. (1) lit. c) din Legea audiovizualului este "foarte

gravă" așa cum arată instanța de fond, dar ea se aplică ținând cont de

săvârșirea repetată a contravențiilor prevăzute de art. 90 și 91 și în

condițiile art. 95 alin. (2) din același act normativ.

În dispozitivul Deciziei

nr. 196 din 24 aprilie 2012 - Consiliul Național al Audiovizualului arată că

postul O.V., pentru încălcarea repetată a prevederilor legale din domeniul

audiovizualului, inclusiv pentru nerespectarea condițiilor de difuzare a

publicității politice, a fost sancționat cu 176 amenzi și de 9 ori cu obligația

de a difuza timp de 10 minute, numai textul deciziei de sancționare emis de

Consiliul Național al Audiovizualului, iar de 6 ori cu obligația de a difuza

timp de 3 ore numai textul stabilit de Consiliul Național al Audiovizualului.

Enumerarea

sancțiunilor aplicate de Consiliul Național al Audiovizualului nu reprezintă o

"contabilizare globală" așa cum greșit a reținut instanța de fond ci

arată caracterul repetitiv al contravențiilor reținute în sarcina intimatei în

perioada de valabilitate a licenței audiovizuale, condiție prevăzută expres de

art. 95 alin. (1), pentru a se putea aplica sancțiunile enumerate limitativ la

pct. a, b, c.

Analizând legalitatea

Deciziei nr. 196/2012, în temeiul și condițiile art. 95

2

din Legea

nr. 504/2002, Înalta Curte constată că sancțiunea aplicată prin Decizia

contestată, este legală, în condițiile în care au fost respectate la aplicarea

sancțiunii atât dispozițiile art. 95 alin. (1) vizând "săvârșirea repetată

a uneia din faptele prevăzute de art. 90 alin. (1) și art. 91 alin. (1)",

cât și dispozițiile art. 95 alin. (2) lit. c) vizând aplicarea de cel puțin

două ori a sancțiunii prevăzute la alin. (1) lit. b)".

Concluzionând, se

reține că, instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art.

95 prin raportare la art. 90 alin. (4) din Legea nr. 504/2002, aplicarea

sancțiunii prevăzute de art. 95 alin. (1) lit. c) nefiind condiționată de

sancțiunile primite anterior pe o perioadă de cel mult un an.

Critica recurentei

vizând nemotivarea hotărârii pronunțate, nu poate fi reținută, în condițiile în

care instanța de fond a stabilit situația de fapt, a evocat normele

substanțiale apreciate ca fiind incidente, permițând astfel exercitarea

controlului judiciar.

Criticile vizând

admiterea cererii de suspendare a deciziei contestate, nu vor mai fi analizat

în condițiile în care s-a constatat că sancțiunea aplicată de Consiliul

Național al Audiovizualului este legală, efectul suspendării sancțiunii

încetând în aceste condiții.

Având în vedere

considerentele expuse, se constată că sentința atacată a fost pronunțată cu

interpretarea greșită a dispozițiilor art. 95 alin. (1) lit. c), alin. (2) lit.

c), art. 90(4) din Legea nr. 504/2002 modificată și completată, precum și a

art. 14 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care Înalta Curte în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (3) raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., admite recursul declarat de recurenta pârâtă și modifică

sentința atacată în sensul că respinge în totalitate acțiunea formulată,

Decizia nr. 196 din 24 aprilie 2012 emisă de Consiliul Național al

Audiovizualului fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Consiliul Național al Audiovizualului împotriva Sentinței civile

nr. 3472 din 23 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de SC O.T. SRL prin

administrator judiciar A.S. IPURL ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 decembrie 2013.

Procesat

de GGC - NN