ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4296/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4296/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1378 din 18 aprilie

2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu

cu pârâtul C.N.A., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a analizat conținutul Deciziei nr. X1 din 24

ianuarie 2013 emisă de C.N.A., reținând că este neîntemeiată critica ce vizează

lipsa motivării deciziei contestate în ceea ce privește prima faptă reținută în

sarcina reclamantei, respectiv: "postul de televiziune A. a prezentat în

mod repetat, pe parcursul zilei, în emisiunile de știri, declarații ale unor

candidați (cu precădere din partea unui singur competitor electoral), fapt de

natură să încalce dispozițiile art. 15 lit. b) și c) din Decizia nr.

738/2012".

Curtea a reținut că

prin decizia contestată au fost prezentate elementele necesare identificării

faptelor reținute în sarcina reclamantei, nefiind necesară prezentarea în

conținutul deciziei a conținutului declarațiilor sau a identității

candidaților, atât timp cât normele legale interzic invitarea sau prezentarea

candidaților și/sau a reprezentanților competitorilor electorali, fără a

distinge cu privire la conținutul declarațiilor. În plus, în decizia de sancționare

se face trimitere la raportul întocmit de Direcția de Monitorizare, în

cuprinsul căruia sunt redate declarațiile care au determinat aplicarea

sancțiunii contravenționale.

Nu a fost reținută

nici critica privitoare la netemeinicia măsurii de sancționare referitoare la

faptul că "moderatorii emisiunilor au permis invitaților folosirea unui

limbaj jignitor la adresa Președintelui României, fără a le pune în vedere

acestora să nu mai folosească termeni injurioși, întrucât o astfel de atitudine

prejudiciază imaginea Președintelui României".

Conținutul

declarațiilor invitaților emisiunii "X1" din ziua de 9 decembrie

2012, exemplificate în cuprinsul deciziei de sancționare, evidențiază cu

claritate încălcarea de către reclamantă a prevederilor art. 34 alin. (1) și

art. 40 alin. (3) din Codul audiovizualului, aplicarea sancțiunii

contravenționale fiind justificată și în privința acestor fapte.

Referitor la critica

ce vizează netemeinicia constatării potrivit căreia, în cadrul emisiunii

"X1" au fost făcute comentarii lipsite de imparțialitate care au

constituit un factor de natură a influența opțiunea de vot a unei părți a

electoratului, susținerile reclamantei nu au fost reținute de către prima

instanță, întrucât Consiliul a avut în vedere comentariile făcute în cadrul

emisiunilor și nu calitatea sau declarațiile Președintelui României. Or,

comentariile redate exemplificativ în cuprinsul deciziei contestate denotă

lipsa de imparțialitate și pot fi de natură să influențeze opțiunea de vot a

unei părți a electoratului.

Curtea a apreciat că

individualizarea sancțiunii aplicate reclamantei respectă cerințele art. 90

alin. (4) din Legea nr. 504/2002 conform căruia, individualizarea sancțiunii se

face ținându-se seama de gravitatea faptei, de efectele acesteia, precum și de

sancțiunile primite anterior, pe o perioadă de cel mult un an.

Textul arătat nu

impune cerința ca sancțiunile anterioare să vizeze aceeași faptă, cum în mod

eronat susține reclamanta, iar sancțiunile aplicate reclamantei în ultimul an,

respectiv 4 somații, 9 amenzi în cuantum total de 293.500 RON și 2 decizii de

acordare a dreptului la replică pentru încălcarea prevederilor din domeniul

audiovizual, evidențiază legalitatea deciziei și în privința modalității de

individualizare a sancțiunii aplicate.

Împotriva acestei

hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamanta SC A. SA

a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304

1

C. proc.

civ.

În motivarea cererii

de recurs s-a arătat în esență că prima instanță nu a răspuns tuturor

aspectelor învederate prin acțiune prin raportare la normele reținute a fi

încălcate de reclamantă, prin Decizia C.N.A. nr. X1 din 24 ianuarie 2013, în

ziua de 9 decembrie 2012.

Criticile aduse

sentinței pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, au fost structurate astfel:

pretinsele abateri constatate în cadrul emisiunilor de știri în cursul zilei de

9 decembrie 2012

Recurenta insistă

asupra nemotivării deciziei C.N.A. contestate, condiție esențială a actului

administrativ și cauză de nulitate a acestuia, susținând că enunțul generic că

"au fost prezentate în mod repetat declarații ale unor candidați" nu

poate fi asimilat unei motivări. Demersurile jurnalistice nu pot fi considerate

ca reprezentând o încălcare a dispozițiilor art. 16 lit. b) și c) din Decizia

nr. 738/2012, sau a dispozițiilor art. 15 lit. b) și c) din aceeași decizie. De

altfel spiritul acestei din urmă norme este acela că în ziua alegerilor este

interzisă campania electorală și nicidecum difuzarea de imagini sau declarații

care nu au conținutul substanțial al unui demers electoral. În acest context

apreciază că în mod greșit s-a aplicat principiul ubi lex non distinguit, nec

nos distinguire debemus, câtă vreme norma în discuție reglementează limitarea

unor drepturi fundamentale (la libera informare și la exprimare). Cum în

decizia de sancționare nu se specifică nici în cea mai mică măsură care

declarații au fost avute în vedere la sancționare pentru a se aprecia asupra

incidenței art. 15 lit. b) din Decizia C.N.A. nr. 738/2012 este profund eronată

motivarea instanței de fond potrivit căreia "nu este necesară prezentarea

în conținutul deciziei a conținutului declarațiilor sau a identității

candidaților".

pretinsele abateri constatate în cadrul celorlalte emisiuni difuzate în cursul

zilei de 9 decembrie 2012

Intimatul C.N.A. a

considerat că "moderatorii emisiunilor au permis invitaților folosirea

unui limbaj jignitor la adresa Președintelui României, fără a pune în vedere

acestora să nu mai folosească termeni injurioși, întrucât o astfel de atitudine

prejudiciază imaginea Președintelui". Or, astfel, un terț exterior

dreptului la imagine al persoanei apreciază că acest element subiectiv al unei

alte persoane a fost vătămat, pornindu-se de la prezumția producerii unei

vătămări, ceea ce este greșit.

Totodată, recurenta

arată că a invocat lipsa fundamentului legal pentru constatarea C.N.A. că

"pornind de la declarațiile Președintelui Traian Băsescu referitoare la

votul acordat, în cadrul emisiunii "X1" au fost făcute comentarii

lipsite de imparțialitate, ce au constituit un factor de natură a influența

opțiunea de vot a unei părți a electoratului", dat fiind că Președintele

României nu se încadrează în niciuna din categoriile de politicieni care

formează obiectul reglementării în Decizia nr. 738/2012, nefiind participant la

procesul electoral parlamentar.

în mod greșit a validat și individualizarea sancțiunii realizată de C.N.A.

În lipsa unor dovezi

nu trebuia luată în considerare susținerea intimatului potrivit căreia în

ultimul an recurenta-reclamantă a mai fost sancționată de 15 ori. De altfel,

subliniază recurenta, o serie de sancțiuni ce i-au fost aplicate, anul

anterior, au fost invalidate de Curtea de Apel București, indicându-se 4 din

astfel de dosare.

Se apreciază că

relevanță din punct de vedere al individualizării sancțiunii pot avea numai

antecedente privind același tip de abateri contravenționale.

În contextul

prezentat s-a solicitat admiterea recursului, rejudecarea cauzei și admiterea

contestației, în principal urmând să se dispună anularea deciziei atacate, iar

în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a somației publice sau

diminuarea spre minimul prevăzut de lege a cuantumului amenzii aplicate.

Prin întâmpinare,

C.N.A. a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, excepție

respinsă motivat de Înalta Curte prin Încheierea din 13 noiembrie 2014, iar pe

fond a apreciat că prima instanță a răspuns corect și legal criticilor de

nelegalitate invocate prin acțiune și a concluzionat în consecință, respingând

acțiunea ca nefondată, atât în privința solicitării principale, cât și în

privința solicitării subsidiare referitoare la individualizarea sancțiunii

aplicate. S-a făcut trimitere la jurisprudența Înaltei Curți de Casație și

Justiție în materie, prin care s-a statuat că justificat de dispozițiile art.

10 alin. (1) și (3) din Legea audiovizualului nr. 504/2002 autoritatea publică

are obligația legală de a asigura protejarea demnității umane, iar intervenția

sa nu este condiționată de existența unei plângeri formulate de persoana în

cauză (Deciziile nr. 2047/2007 și nr. 916/2007).

Examinând cauza prin

prisma obiectului ei, a normelor legale incidente, a probatoriului administrat,

precum și a dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

reține că recursul este nefondat și îl va respinge în consecință pentru cele ce

vor fi punctate în continuare.

Așa cum rezultă din

chiar conținutul sentinței aflate în control judiciar, aspectele redate în

cererea de recurs reprezintă de fapt o reiterare a argumentelor pe care

reclamanta și-a fundamentat acțiunea în anularea Deciziei nr. X1 din 24

ianuarie 2013 emisă de C.N.A. Important este și faptul că potrivit Încheierii

de dezbateri din 18 aprilie 2013 reclamanta SC A. SA a precizat că nu contestă

ceea ce s-a reținut din punct de vedere faptic prin decizia atacată și, în

special, prin Raportul de monitorizare, iar în aceste condiții, judecătorul

fondului a răspuns motivelor de nelegalitate care au vizat lipsa motivării

actului administrativ, nesuprapunerea ipotezei avute în vedere de autoritate cu

ipoteza legală și, nu în ultimul rând, caracterul disproporționat al sancțiunii

aplicate, raportat la valoarea socială care se pretinde că ar fi fost protejată

prin actul contestat.

Prin Decizia nr. X1

din 24 ianuarie 2013 C.N.A. a sancționat radiodifuzorul SC A. SA pentru postul

TV A. cu amendă în cuantum de 30.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 3

alin. (1) din Legea nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare, a

art. 34 alin. (1), art. 40 alin. (3) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de

reglementare a conținutului audiovizual, precum și a art. 8 alin. (1), art. 15

lit. b) și c) și art. 16 lit. b) și c) din Decizia nr. 738/2012 privind

principii și reguli de desfășurare a campaniei electorale pentru alegerea

Camerei Deputaților și a Senatului, prin intermediul serviciilor media

audiovizuale. Faptele pentru care s-a aplicat sancțiunea amenzii

contravenționale au fost săvârșite în ziua de 9 decembrie 2012, fiind redate în

detaliu în considerentele sentinței recurate.

Analizând criticile

reclamantei față de actul administrativ individual instanța de fond a conchis

că acțiunea nu este întemeiată nici sub aspectul principal al anulării Deciziei

C.N.A., nici sub aspectul subsidiar al înlocuirii amenzii sau al reducerii ei

spre minimul prevăzut de lege.

În privința lipsei

motivării deciziei contestate, în mod judicios prima instanță a observat că pe

de o parte dispozițiile art. 15 lit. b) și c) din Decizia nr. 738/2012 sunt

clare, fiind prevăzute expres activitățile interzise prin intermediul

serviciilor media audiovizuale, începând cu 24 de ore înainte de începerea

votării și până la încheierea votării, iar pe de altă parte în decizie sunt

prezentate elementele necesare identificării faptelor reținute în sarcina

reclamantei, făcându-se trimitere la raportul întocmit de Direcția de

Monitorizare în cuprinsul căreia sunt redate declarațiile care au determinat

aplicarea sancțiunii.

De asemenea,

conținutul declarațiilor invitaților emisiunii "X1" din ziua de 9

decembrie 2012 au fost exemplificate în decizia de sancționare, acestea

demonstrând fără echivoc încălcarea art. 34 alin. (1) și art. 40 alin. (3) din

Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual.

Este pertinentă și

observația intimatului că potrivit art. 10 alin. (3) lit. e) și l) din Legea

nr. 504/2002 (Legea audiovizualului) și potrivit jurisprudenței cristalizate la

nivelul secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, autoritatea publică are obligația de a asigura protejarea

demnității umane, a dreptului la propria imagine, de a monitoriza serviciile de

programe și a serviciilor media audiovizuale, în vederea respectării de către

acestea a prevederilor legale în materie; această obligație fiscală nu este

condiționată de existența unei plângeri formulate de persoana căreia i-a fost

afectată demnitatea sau i-au fost aduse prejudicii de imagine prin difuzarea

unei emisiuni (Decizia nr. 2047 din 18 aprilie 2007 și Decizia nr. 916/2007,

secția de contencios administrativ și fiscal - Înalta Curte de Casație și

Justiție, spre exemplificare).

Privitor la

susținerea recurentei-reclamante că s-a constatat în mod netemeinic că în

cadrul emisiunii "X1" au fost făcute comentarii lipsite de

imparțialitate care au constituit un factor de natură a influența opțiunea la

vot a unei părți a electoratului, în mod corect instanța fondului a înlăturat

această critică, observând că aceste comentarii, redate exemplificativ în

cuprinsul deciziei, denotă lipsa de imparțialitate și pot fi de natură a

influența opțiunea la vot a unei părți a electoratului.

Sancțiunea aplicată

prin Decizia nr. X1/2013 a fost individualizată după criteriile legale oferite

de art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului, așa cum reține și judecătorul

fondului, iar împrejurarea invocată prin cererea de recurs că 4 din sancțiuni

nu au fost confirmate de Curtea de Apel București este nerelevantă cu atât mai

mult cu cât textul legal invocat se referă la "sancțiunile primite

anterior, pe o perioadă de cel mult un an" și nu rezultă nici dacă

sentințele amintite au rămas irevocabile. Se apreciază, așadar, că în raport de

gravitatea faptelor și de efectele lor, sancțiunea a fost corect

individualizată.

Față de cele expuse,

având în vedere și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, și art. 90 alin.

(3) din Legea nr. 504/2002, modificată și completată

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC A. SA împotriva Sentinței civile nr. 1378 din 18 aprilie 2013 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 13 noiembrie 2014.

Procesat

de GGC - AZ