ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2897/2016

Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2 din 06 ianuarie 2014, reclamantul A. a solicitat anularea deciziei nr. 672 din 12 decembrie 2013 emisă de pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului prin care „a sancționat postul Radio B. cu somație publică, întrucât moderatorul emisiunii „C.”, difuzate în data de 13.10.2013, a permis unuia dintre invitați să folosească un limbaj de natură a ofensa publicul, fapt ce contravine art. 40 din Codul audiovizualului. Potrivit dispozițiilor invocate, prezentatorii programelor au obligația să nu folosească și să nu permită invitaților să folosească un limbaj injurios”.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 1411 din 7 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului. A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului. A fost anulată decizia nr. 672 din 12 decembrie 2013 emisă de Consiliul Național al Audiovizualului.

Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, iar în cazul în care se va aprecia că intimatul-reclamant are calitate procesuală activă, admiterea recursului cu consecința respingerii acțiunii pe fond, ca fiind neîntemeiată. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurentul-pârât a reiterat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată prin întâmpinarea depusă în dosarul de fond, invocând prevederile art. 93 alin. (1) și (3) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, în raport cu care natura juridică a actului administrativ criticat este de act administrativ de sancționare contravențională. În aceste condiții, s-a apreciat că instanța de fond, în mod greșit, invocând prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, a reținut că reclamantul a fost vătămat într-un drept al său printr-un act administrativ individual fără să aibă în vedere că raportul de drept contravențional se naște între autoritatea publică (C.N.A.) și contravenient (Societatea D.), astfel că legitimarea procesuală activă, cât și pasivă presupune transpunerea acestui raport în plan procesual, timp în care a reținut și că reclamantul nu este persoana care a fost sancționată prin decizia contestată, recunoscând astfel că acesta nu are calitate procesuală activă. Pe fondul recursului, s-a apreciat că judecătorul fondului a interpretat greșit că, prin exprimarea moderatorului în cadrul emisiunii în discuție în sensul că „(...) am să vă spun că apelativele vă aparțin, pentru a nu risca o amendă din partea C.N.A. (...)”, acesta a îndeplinit obligația prevăzută de art. 40 alin. (3) din Codul audiovizualului, în realitate, acesta acceptând fără condiții utilizarea acestui limbaj, transferând practic obligația/răspunderea sa în sarcina invitatului. În fine, s-a considerat că instanța de fond nu se putea pronunța cu privire la legalitatea și temeinicia unei decizii de sancționare aplicată unui radiodifuzor care nu a contestata-o. În drept, recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Prin răspunsul dat la întâmpinarea formulată de intimatul-reclamant, recurentul a solicitat a se constata netemeinicia susținerilor intimatului.

Apărările intimatului Prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimat s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică. În esență, s-a susținut de către intimat că, în mod corect, curtea de apel a apreciat că acesta justifică un interes legitim în promovarea acțiunii, în raport de consecințele pe care decizia le poate avea asupra evaluării activității reclamantului de către radiodifuzor și de faptul că publicarea sancțiunii a cauzat afectarea imaginii publice a acestuia. Pe fondul recursului s-a apreciat că măsura în discuție aduce atingere libertății de exprimare și de opinie care este fundamentală într-o societate civilă democratică.

Procedura în fața instanței de recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 4 februarie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat. Prin încheierea din camera de consiliu din data de 18 mai 2016 s-a admis în principiu recursul declarat de Consiliul Național al Audiovizualului împotriva sentinței nr. 1413 din 7 mai 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Prin încheierea din 22 iunie 2016 a fost preschimbat, din oficiu, termenul de judecată fixat la data de 29 noiembrie 2016.

Considerentele și soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea formulată de intimatul-reclamant la motivele de recurs și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum și în conformitate cu art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este fondat față de greșita dezlegare a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului. 6.1. Argumentele relevante În fapt, prin decizia nr. 672 din 12.12.2013 emisă de Consiliul Național al Audiovizualului a fost sancționat radiodifuzorul Societatea D. cu somație publică de intrare în legalitate pentru încălcarea prevederilor art. 40 alin. (3) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual întrucât moderatorul emisiunii „C.” difuzate în data de 13.10.2013 a permis unuia dintre invitați să folosească un limbaj de natură a ofensa publicul, fapt ce contravine articolului de mai sus potrivit căruia prezentatorii programelor au obligația să nu folosească și să nu permită invitaților să folosească un limbaj injurios. Prin sentința primei instanțe, astfel cum s-a arătat la pct. 2. din prezenta decizie s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, apreciindu-se că acesta, în calitate de angajat al radiodifuzorului, justifică un interes de a contesta decizia de sancționare, în condițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, întrucât aceasta poate avea consecințe asupra evaluării activității. Dobândirea calității de parte în procesul civil este posibilă numai în condițiile în care sunt îndeplinite patru condiții: capacitate procesuală, calitate procesuală, drept și interes, teorie împărtășită de mare parte a doctrinei în materia excepțiilor procesuale în procesul civil. Se constată că existența acestei calități presupune identitate între persoana reclamantului și titularul de drepturi subiective civile sau de obligații civile în raportul juridic dedus judecății. Prin cererea sa reclamantul a solicitat anularea unei decizii prin care un alt subiect de drept, respectiv Societatea D., în calitate de radiodifuzor a fost sancționat cu somație publică de intrare în legalitate. Prin urmare, actul administrativ atacat nu îl vizează pe reclamant, nu stabilește sancțiuni pentru acesta și nici drepturi ori obligații pentru o alta persoana de natura a aduce atingere drepturilor reclamantului, ci astfel cum se observă din dispozitivul deciziei aflată la dosar curte de apel, se instituie obligația de a se transmite de cel puțin 3 ori un text privind aplicarea somației. Deși potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 orice persoană care se consideră vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ se poate adresa instanței de contencios administrativ pentru anularea actului, totuși se reține că acel act trebuie sa vizeze strict un drept a persoanei care formulează acțiunea. Esențial în cauză este faptul că decizia atacată este un act prin care se sancționează o faptă contravențională, iar răspunderea contravențională este o răspundere pentru o fapta proprie. Pentru aceste motive, se reține că, în lipsa unei acțiuni din partea radiodifuzorului, reclamantul, indiferent de raporturile pe care le are cu societatea sancționată, nu are calitate procesuală activă, neexistând o identitate între persoana acestuia și titularului dreptului de a contesta o sancțiune contravențională. Față de toate considerentele arătate, Înalta Curte constată că excepția lipsei calității procesuale active invocate de către pârâtă este întemeiată 6.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 488 din noul C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată în sensul că respinge acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.