ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 02.04.2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1705/2014

HOTĂRÂRE
02.04.2014
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1705/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Decizia nr. 1705/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 6 decembrie 2012, A. a chemat în judecată Consiliul Național al Audiovizualului, solicitând în principal anularea Deciziei nr. 763 din 20 noiembrie 2012 prin care pârâtul a dispus aplicarea amenzii de 20.000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 504/2002, art. 34 alin. (1) și art. 40 alin. (3) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, precum și ale art. 9 alin. (2) lit. b) și art. 10 lit. d) și f) din Decizia nr. 738/2012 privind principii și reguli de desfășurare prin intermediul serviciilor media audiovizuale a campaniei electorale pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului.

În subsidiar, reclamanta a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment/somație sau reducerea cuantumului amenzii la minimum special prevăzut de lege.

În motivarea cererii, reclamanta a susținut că, în cursul difuzării de către postul de televiziune B. a emisiunilor "C." din 15 octombrie 2012, "D." din 13 noiembrie 2012 ora 20,00 și "E." din 15 noiembrie 2012, orele 17,00 - 18,00 moderatoarele au respectat dispozițiile legale, intervenind în repetate rânduri pentru a tempera afirmațiile făcute telefonic de F. și având rol activ în menținerea discuției în parametrii normali, fără a afecta dreptul la libera exprimare al invitatului.

Prin Sentința civilă nr. 491 din 4 februarie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în esență că reclamanta, în cadrul emisiunilor menționate în decizia atacată, nu a respectat obligația de a nu permite invitaților să folosească un limbaj injurios, de natură să afecteze dreptul la imagine al persoanei.

Referitor la cererea subsidiară, instanța de fond a constatat că sancțiunea fost corect individualizată, în raport de gravitatea faptei, efectele acesteia și împrejurarea că reclamanta a mai fost sancționată pentru încălcarea acelorași dispoziții legale prin Deciziile nr. 94/2012 și nr. 563/2012.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamanta a învederat că instanța de fond a înlăturat în mod nejustificat argumentele prezentate prin acțiune privind atitudinea corectă și profesională a moderatorilor celor 3 emisiuni vizate, care au respectat prevederile legale incidente, intervenind pentru a stopa derapajele verbale ale invitatului, fără a afecta însă dreptul acestuia la libera exprimare.

Reclamanta a mai arătat că pârâtul a procedat la aplicarea sancțiunii, deși plângerea nu a fost făcută de persoanele afectate în mod direct de limbajul folosit în emisiunile vizate, astfel cum impun dispozițiile art. 89 lit. c) din Legea nr. 504/2012, ci de terțe persoane, care nu dispuneau de dreptul de a sesiza Consiliul Național al Audiovizualului în vederea exercitării atribuțiilor sale de control.

În raport de criteriile de individualizare a sancțiunilor, prevăzute de art. 90 alin. (4) din Legea nr. 5041/2002, reclamanta a solicitat, în subsidiar, fie înlocuirea amenzii cu avertisment/somație, fie reducerea cuantumului de la suma de 20.000 lei la minimum special prevăzut de lege.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

Astfel, Curtea nu poate primi apărarea reclamantei în sensul că în lipsa unei sesizări din partea persoanelor afectate în mod direct prin limbajul folosit în emisiunile vizate, pârâtul nu putea lua în considerare reclamațiile primite, în condițiile în care dispozițiile art. 89 lit. a) din Legea nr. 504/2002 reglementează posibilitatea consiliului de a se sesiza din oficiu, orice persoană care se simte lezată de folosirea unui limbaj nepotrivit având dreptul de a aduce acest fapt la cunoștința organismului abilitat de a supraveghea respectarea normelor în materia audiovizualului.

Referitor la temeinicia sancțiunii, Curtea constată că a fost corect reținută prin sentință încălcarea prevederilor din Legea nr. 504/2002 și din Codul audiovizualului privind asigurarea pluralismului politic și social, precum și informarea publicului, cu respectarea libertăților și a drepturilor fundamentale ale omului și respectiv, desfășurarea emisiunilor de promovare și dezbatere electorală.

Astfel, instanța de fond, analizând rapoartele de monitorizare a emisiunilor difuzate de postul B. la 15 octombrie 2012, 13 noiembrie 2012 și 15 noiembrie 2012, a reținut în mod justificat că moderatorii au permis unui participant la acele dezbateri care a intervenit telefonic să folosească un limbaj licențios și injurios la adresa invitaților, de natură a afecta dreptul acestora la imagine și demnitate, intervențiile prezentatorilor pentru a asigura un climat normal pentru desfășurarea emisiunilor fiind timide și ineficiente.

În consecință, se constată că decizia contestată a stabilit în mod corect încălcarea obligațiilor ce revin moderatorilor emisiunilor difuzate de audiovizual, pârâtul fiind îndreptățit să aplice una din sancțiunile prevăzute de lege.

Referitor la critica privind individualizarea sancțiunii, solicitarea reclamantei privind înlocuirea amenzii sau reducerea cuantumului acesteia este neîntemeiată, instanța de fond reținând în mod justificat că, în raport de sancționarea anterioară, în februarie și iunie 2012, când reclamanta a fost amendată pentru încălcarea acelorași dispoziții legale și de gravitatea faptei, cuantumul de 20.000 lei, situat spre minimum, este judicios aplicat.

Față de cele expuse mai sus, hotărârea contestată fiind legală și temeinică, Curtea respinge recursul ca nefondat.

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 491 din 4 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2014.

Procesat de GGC - GV

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2016-11-01
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2897/2016
Decizia nr. 2897/2016 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencio
ÎCCJ 2011-02-16
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 907/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1114 din 03 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins atât cererea de
ÎCCJ 2014-12-11
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4766/2014
declarat de SC A. SRL împotriva sentinței civile nr. 1591 din data de 14 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, este nefondat și urmează a fi respins, pentru considerentele ce
ÎCCJ 2014-11-13
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4296/2014
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 1378 din 18 aprilie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formul
ÎCCJ 2014-11-13
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4296/2014
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 1378 din 18 aprilie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formul
Sursă