ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4310/2010

Ședința publică de la 9 decembrie 2010 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 12225 din 30 octombrie 2009 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a fost admisă excepția lipsei calității de reprezentant al reclamantei și, în consecință, a anulat cererea formulată de către reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu intimații A.P.D.R.P. și M.A.D.R. Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că în cuprinsul acțiunii s-a menționat că reclamanta este reprezentată de I.T., fără a i se indica acestuia calitatea pe care o deține în cadrul societății și fără a se anexa dovada calității de reprezentant, astfel încât, în aplicarea art. 161 C. proc.

civ., a admis excepția și a anulat cererea. Împotriva acestei sentințe, SC A. SRL a declarat apel, solicitând desființarea sa și trimiterea cauzei spre rejudecare, instanței de fond. Prin Decizia nr. 87 din 18 februarie 2010 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelul apelantei SC A. SRL, a desființat sentința comercială nr. 12225 din 30 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe. Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că în mod greșit prima instanță a admis excepția lipsei dovezii calității I.T. de reprezentant al societății reclamante și a procedat, pe cale de consecință la anularea cererii întrucât din certificatul constatator din 11 februarie 2010 emis de O.N.R.C., I.T.

are calitatea de administrator la SC A. SRL, cu puteri depline dar și de unic asociat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta A.P.D.R.P. (prin reorganizarea Agenției S.A.P.A.R.D.) invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului și menținerea sentinței comerciale nr. 12225 din 30 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București ca temeinică și legală. În dezvoltarea în fapt a recursului recurenta a susținut, în esență, că reclamanta nu a înțeles să facă dovada calității de reprezentant al I.T. Astfel SC A. SRL a nesocotit dispozițiile art. 105, art. 720 3 C. proc.

civ. și mai mult dispozițiile instanței, având în vedere faptul că la depunerea cererii de chemare în judecată și ulterior în apel nu a indicat în cerere calitatea reprezentantului legal, iar sancțiunea legală este tocmai anularea. Intimata SC A. SRL a formulat concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Intimatul M.A.D.R. a formulat întâmpinare, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei, respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a formulat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâtă.

Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat întrucât instanța de apel a aplicat corect prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., art. 720 3 C. proc. civ., art. 75 din Legea nr. 31/1990. Art. 720 3 C. proc. civ. indică elementele pe care trebuie să le cuprindă cererea de chemare în judecată. Lipsa din cuprinsul cererii de chemare în judecată a numelui reclamantului și pârâtului, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, a obiectului și semnăturii reclamantului atrage nulitatea cererii. Lipsa celorlalte elemente prevăzute de articolul analizat atrage nulitatea numai dacă pârâtul dovedește că a suferit o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, conform art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. În cauză nu s-a făcut dovada vătămării, iar din certificatul constatator din 11 februarie 2010 emis de O.N.R.C., I.T. are calitatea de administrator al SC A. SRL, cu puteri depline, dar și de unic asociat. Or, potrivit prevederilor art. 75 din Legea nr. 31/1990 așa cum corect a reținut și instanța de apel dreptul de a reprezenta societatea aparține administratorului. În aceste condiții în mod legal instanța de apel a apreciat că excepția a fost greșit soluționată de prima instanță și în temeiul art. 297 alin. (1) C. proc. civ. a procedat corect la desființarea sentinței, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe. Pentru considerentele expuse, se apreciază că hotărârea nu este afectată de motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 9 C. proc.

civ. și în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a respinge recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta A.P.D.R.P. București împotriva Deciziei comerciale nr. 87 din 18 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2010.