ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4310/2010

Ședința publică de la 9 decembrie 2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 12225 din 30

octombrie 2009 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a fost

admisă excepția lipsei calității de reprezentant al reclamantei și, în

consecință, a anulat cererea formulată de către reclamanta SC A. SRL în contradictoriu

cu intimații A.P.D.R.P. și M.A.D.R.

Pentru a pronunța

această sentință prima instanță a reținut că în cuprinsul acțiunii s-a

menționat că reclamanta este reprezentată de I.T., fără a i se indica acestuia

calitatea pe care o deține în cadrul societății și fără a se anexa dovada

calității de reprezentant, astfel încât, în aplicarea art. 161 C. proc. civ., a

admis excepția și a anulat cererea.

Împotriva acestei

sentințe, SC A. SRL a declarat apel, solicitând desființarea sa și trimiterea

cauzei spre rejudecare, instanței de fond.

Prin Decizia nr. 87

din 18 februarie 2010 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a

admis apelul apelantei SC A. SRL, a desființat sentința comercială nr. 12225

din 30 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.

Pentru a hotărî

astfel instanța de apel a reținut că în mod greșit prima instanță a admis

excepția lipsei dovezii calității I.T. de reprezentant al societății reclamante

și a procedat, pe cale de consecință la anularea cererii întrucât din

certificatul constatator din 11 februarie 2010 emis de O.N.R.C., I.T. are

calitatea de administrator la SC A. SRL, cu puteri depline dar și de unic

asociat.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta A.P.D.R.P. (prin reorganizarea Agenției S.A.P.A.R.D.)

invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în

temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul

respingerii apelului și menținerea sentinței comerciale nr. 12225 din 30

octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București ca temeinică și legală.

În dezvoltarea în

fapt a recursului recurenta a susținut, în esență, că reclamanta nu a înțeles

să facă dovada calității de reprezentant al I.T. Astfel SC A. SRL a nesocotit

dispozițiile art. 105, art. 720

3

C. proc. civ. și mai mult

dispozițiile instanței, având în vedere faptul că la depunerea cererii de

chemare în judecată și ulterior în apel nu a indicat în cerere calitatea

reprezentantului legal, iar sancțiunea legală este tocmai anularea.

Intimata SC A. SRL a

formulat concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Intimatul M.A.D.R. a

formulat întâmpinare, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei,

respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond.

Recursul nu este

fondat.

Din examinarea

actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale

incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a formulat o hotărâre legală

și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâtă.

Motivul de recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat întrucât

instanța de apel a aplicat corect prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.,

art. 720

3

C. proc. civ., art. 75 din Legea nr. 31/1990.

Art. 720

3

C.

proc. civ. indică elementele pe care trebuie să le cuprindă cererea de chemare

în judecată. Lipsa din cuprinsul cererii de chemare în judecată a numelui

reclamantului și pârâtului, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul

lor, a obiectului și semnăturii reclamantului atrage nulitatea cererii. Lipsa

celorlalte elemente prevăzute de articolul analizat atrage nulitatea numai dacă

pârâtul dovedește că a suferit o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin

anularea actului, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

În cauză nu s-a făcut

dovada vătămării, iar din certificatul constatator din 11 februarie 2010 emis

de O.N.R.C., I.T. are calitatea de administrator al SC A. SRL, cu puteri

depline, dar și de unic asociat.

Or, potrivit

prevederilor art. 75 din Legea nr. 31/1990 așa cum corect a reținut și instanța

de apel dreptul de a reprezenta societatea aparține administratorului.

În aceste condiții în

mod legal instanța de apel a apreciat că excepția a fost greșit soluționată de

prima instanță și în temeiul art. 297 alin. (1) C. proc. civ. a procedat corect

la desființarea sentinței, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare

primei instanțe.

Pentru considerentele

expuse, se apreciază că hotărârea nu este afectată de motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 5, 9 C. proc. civ. și în temeiul art. 312 C. proc.

civ. Înalta Curte urmează a respinge recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta

A.P.D.R.P.

București

împotriva

Deciziei comerciale nr. 87 din 18 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția

a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 decembrie 2010.