ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1584/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1584/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 28 aprilie 2009,

sub nr. 17763/3/2009, reclamanta SC P.C. SA prin administrator judiciar RVA I.S.

S.P.RL. București a chemat în judecată pârâta SC L.A. SRL București, solicitând

instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să dispună: obligarea pârâtei la

a preda mărfurile/produsele achiziționate de SCP.C. SA în temeiul contractului

de vânzare-cumpărare din 9 iunie 2006, iar, în subsidiar - obligarea pârâtei la

achitarea contravalorii materialelor nelivrate, în baza convenției menționate.

La termenul de judecată din data de 3

iunie 2009, reclamanta SC P.C. SA - prin administrator judiciar RVA I.S.

S.P.R.L. București a depus la dosar note de ședință, prin care a precizat valoarea

pretențiilor solicitate prin cel de-al doilea capăt de cerere ca fiind în sumă

de 2.556.474,62 lei (contravaloarea materialelor achiziționate de SC P.C. SA).

La data

de 7 septembrie 2009, pârâta SC L.A. SRL București a depus la dosar

întâmpinare, prin care a invocat excepția prematurității cererii, în temeiul

dispozițiilor art. 720

1

C. proc. civ. și excepția lipsei calității

de reprezentant legal a semnatarului cererii de chemare în judecată.

Prin

încheierea de ședință pronunțată la data de 20 ianuarie 2010, Tribunalul

București, secția a VI-a comercială a respins excepția de prematuritate a

primului capăt de cerere, reținând, în esența, că acest capăt de cerere

(formulat în principal) are un obiect neevaluabil în bani, astfel încât

reclamanta nu avea obligația ca, anterior învestirii instanței, să încerce

soluționarea litigiului pe cale amiabilă, dispozițiile legale prevăzând expres

că procedura concilierii prealabile se aplica cererilor evaluabile în bani.

Capătul

doi de cerere, având ca obiect obligarea pârâtei la achitarea contravalorii

materialelor nelivrate, a fost formulat de reclamant în subsidiar, instanța

având, prin urmare, obligația de a se pronunța asupra acestuia, doar în ipoteza

respingerii primului capăt de cerere. Așa fiind, la acest moment procesual,

instanța a constatat că nu poate analiza dacă capătul doi de cerere este

prematur formulat, soluția asupra excepției de prematuritate urmând a fi

pronunțată dacă se va constata netemeinicia primului capăt de cerere,

Prin

sentința comercială nr. 1533, pronunțată la data de 17 februarie 2010,

Tribunalul București, secția a VI-a comercială a admis excepția lipsei dovezii

calității de reprezentant și a anulat cererea formulată de reclamanta SC P.C.

SA București, prin administrator judiciar RVA I.S. SPRL București, în

contradictoriu cu pârâta SC L.A. SRL București.

În

motivarea acestei hotărâri, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Cererea de chemare în judecată a fost

semnată de avocat R. pentru reclamanta SC P.C. SA (fosta SC P. SA), al cărei

administrator judiciar este RVA I.S. SPRL, fiind aplicată și ștampila

societății de avocați „M.A.A.".

Cum

prezenta cerere de chemare în judecată a fost introdusă ulterior emiterii

deciziei nr. 2 din 31 martie 2009, prin care RVA I.S. SPRL, în temeiul art. 86

din Legea nr. 85/2006, a decis să mențină contractele de asistență juridică cu

mai multe societăți de avocați, printre care și societatea de avocați „M.A.A.",

rezultă că împuternicirea dată prin decizia din 21 martie 2007 nu are ca obiect

reprezentarea SC P.C. SA în prezentul litigiu.

Cât

privește înscrisul aflat la dosar, instanța a constatat că el atestă, coroborat

cu contractul de asistență juridică din 6 aprilie 2004, doar dreptul societății

de avocați „M.A.A." de a reprezenta în judecată administratorul judiciar

al reclamantei, nu și dreptul acestei societăți de avocați de a exercita

dreptul de chemare în judecată, prin introducerea cererii de chemare în

judecată și semnarea acesteia, conform art. 68 alin. (1) C. proc.

civ.

Mai

mult, d-na avocat R., care a semnat cererea de chemare în judecată, nu face

parte din cadrul societății de avocați „M.A.A.", astfel cum aceasta a

declarat la termenul de judecată din data de 28 octombrie 2009, și, prin

urmare, chiar dacă ar fi dovedit susținerea potrivit căreia a încheiat cu

societatea de avocați un contract de colaborare, nu a dovedit nici măcar că are

dreptul de a reprezenta reclamanta în prezentul litigiu.

A mai

constatat instanța că d-na avocat R. nu a depus la dosar o procură pentru

exercițiul dreptului de chemare în judecată, în temeiul dispozițiilor art. 68

și 69 C. proc. civ.

Împotriva acestei sentințe a formulat

apel, în termen, reclamanta SC P.C. SA prin administrator judiciar RVA I.S.

S.P.R.L. București, la data de 8 aprilie 2010, motivele de apel fiind depuse,

de asemenea, în termen, la termenul de judecată din 1 septembrie 2010.

La data

de 1 octombrie 2010, intimata-pârâtă SC L.A. SRL București a depus la dosar

întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant

a S.C.A. „M.A.A.", apărătorul apelantei-reclamante.

Prin

decizia comercială nr. 368, pronunțată la data de 06 octombrie 2010, Curtea de

Apel București, secția a VI-a comercială a respins excepția lipsei dovezii

calității de reprezentant a apărătorului apelantei și a respins, ca nefondat,

apelul declarat de apelanta SC P.C. SA prin administrator judiciar RVA I.S.

S.P.R.L. împotriva sentinței comerciale nr. 1533 din 17 februarie 2010,

pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 17763/3/2009,

în contradictoriu cu intimata SC L.A. SRL.

Pentru a se

pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut, în esență, următoarele

aspecte:

Cu

privire la excepția invocată, s-a constatat că nu este întemeiată, deoarece în

dosarul primei instanțe există confirmarea din partea administratorului

judiciar al reclamantei a calității de reprezentant convențional al SC P.C. SA.

S-a

reținut că societatea-reclamantă nu a făcut vreo dovadă, nici în calea de atac

a apelului, că d-na avocat R. ar avea calitatea de membru al S.C.A. „M.A.A.",

sau de avocat colaborator al acesteia, în aceste condiții, constatându-se că în

mod legal a considerat prima instanță că nu s-a făcut dovada de către

reclamantă a procurii pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată,

potrivit art. 68 C. proc. civ.

Susținerile

apelantei referitoare la reprezentarea și asistența juridică de către S.C.A. „M.A.A."

nu au putut fi reținute, în cauză fiind vorba despre calitatea de reprezentant

al reclamantei numai cu privire la exercițiul dreptului de chemare în judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs, în termen, reclamanta SC P.C. SA prin administrator judiciar RVA I.S.

S.P.RL. București, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a deciziei

recurate, respingerea excepției lipsei dovezii calității de reprezentant a

apărătorului SC P.C. SA, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, având

în vedere faptul că procesul a fost soluționat fără a se intra în cercetarea

fondului.

În

recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 și 9 ale art. 304 C.

proc. civ., recurenta-reclamantă SC P.C. SA prin administrator judiciar RVA I.S.

S.P.RL. București a invocat, în esență, următoarele motive:

Decizia

atacată este nelegală, pronunțată printr-o interpretare greșită a actului

juridic dedus judecății (mandatul de reprezentare dat avocatului ce a semnat

cererea de chemare în judecată), cu încălcarea și aplicarea greșită a legii

motive de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. (pct. 8 și pct.

9).

Susține

recurenta-reclamantă că raționamentul instanței de apel este complet greșit,

întrucât nu s-a contestat nici un moment existența unui contract de colaborare

profesională încheiat între societatea de avocatură „M.A.A." și avocat R.;

mai mult decât atât, însuși apărătorul societății-intimate SC L.A. SRL a depus,

în cadrul probei cu înscrisuri, încheierea din data de 11 noiembrie 2009,

pronunțată de Judecătoria Sectorului 3, în dosarul nr. 11224/301/2009, în care

se face referire la contractul de conlucrare profesională al avocatei R.

Astfel,

o serie de înscrisuri sunt elocvente pentru dovada calității de reprezentat al

apărătorului recurentei-reclamantei SC P.C. SA, la momentul introducerii

cererii de chemare în judecată: contractul de asistență juridică și

reprezentare permanentă din 6 aprilie 2004, încheiat între S.C.A. „M.A.A."

și SC P.C. SA (fosta denumire P.); contractul de conlucrare profesională,

încheiat la data de 28 octombrie 2005 între S.C.A. „M.A.A." (fostă

denumire S.C.P.A. „A.C.") și Cabinet individual de avocat „R.- G.";

împuternicirea avocațială emisă de S.C.A. „M.A.A." în temeiul contractelor

mai sus amintite; decizia nr. 2 din 31 martie 2009, emisă de RVA I.S. SPRL,

prin care societatea de insolventă confirmă calitatea de reprezentant convențional

a societății de avocatură și decide să mențină contractul de asistență juridică

și reprezentare permanentă din 6 aprilie 2004 indicat mai sus, și adresa din 4

octombrie 2010, prin care RVA I.S. SPRL, în calitate de administrator judiciar

al SC P.C. SA, își însușește expres cererea de chemare în judecată formulată în

contradictoriu cu SC L.A. SRL.

Apreciază

recurenta-reclamantă că, în cazul de față, contractul de conlucrare

profesională, alături de împuternicirea avocațială eliberată în baza acestuia,

fac dovada calității de reprezentant.

Societatea

de avocatură, legal împuternicită de către clienta SC P.C. SA prin

administrator judiciar, dă, la rândul său, un mandat de reprezentare unui alt

avocat cu care are încheiat, în prealabil, un contract de conlucrare

profesională.

Într-un

asemenea context, nu se poate în nici un fel afirma că nu s-a făcut dovada de

către reclamantă a procurii pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată,

potrivit art. 68 C. proc. civ.

În

accepțiunea dispozițiilor legale (art. 68 alin. (3) C. proc. civ.), sfera de

interes a drepturilor procedurale exercitate prin mandatar vizează toate actele

procedurale, mandatul fiind presupus dat pentru toate actele judecății, chiar

dacă nu cuprinde nici o arătare în această privință.

Susține

recurenta-reclamantă că suntem în prezența unei încălcări de către instanțele

de judecată a dreptului la apărare și al liberului acces la justiție, ca

principii fundamentale consacrate în practica C.E.D.O. întrucât, în speța de

față, trecând peste dovezile ce confirmă calitatea de reprezentant a

apărătorului recurentei-reclamante, se refuză cercetarea și soluționarea pe

fond a cauzei.

Analizând

recursul reclamantei, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept

indicat, înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele

ce se vor arăta în continuare:

Primul

motiv de recurs formulat de recurenta-reclamantă SC P.C. SA prin administrator

judiciar RVA I.S. S.P.R.L. București, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8

al art. 304 C. proc. civ., se referă la interpretarea greșită a actului juridic

dedus judecății, mandatul de reprezentare dat avocatului ce a semnat cererea de

chemare în judecată.

Acest motiv de recurs nu poate fi primit,

fiind nefondat.

Astfel,

conform prevederilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ.: „Modificarea sau casarea

unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de

nelegalitate: când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății,

a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al

acestuia".

Din

economia acestor prevederi legale rezultă, fără putință de tăgadă, că motivul

de recurs înscris în acest text vizează interpretarea greșită de către instanța

de apel a „actului juridic dedus judecății", în sens de negotium juris, adică

manifestare de voință producătoare de efecte juridice, și nicidecum în sens de instrumentam

probationis, adică de înscris, ca mijloc de probă.

În

recursul de față, dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. sunt impropriu

invocate; criticile formulate nu se circumscriu acestui motiv de recurs,

deoarece nu se referă la interpretarea greșită a însuși actului juridic dedus

judecății, ci la greșita interpretare a probelor, care nu constituie motiv de

casare ori de modificare a deciziei.

Din

conținutul cererii introductive de instanță rezultă, fără putință de tăgadă, că

actul juridic dedus judecății îl reprezintă contractul de vânzare-cumpărare din

9 iunie 2006, încheiat între SC L.A. SRL București, în calitate de vânzător, și

SC P. SA București, în calitate de cumpărător, și nicidecum mandatul de

reprezentare al avocatului semnatar al cererii de chemare în judecată, la care

face referire recurenta, care reprezintă doar un înscris, ca oricare dintre

celelalte înscrisuri administrate în cauză în cadrul probatoriilor, în

dovedirea calității de reprezentant legal al reclamantei.

Este

evident că acest mandat de reprezentate (fie el contractul de asistență

juridică și reprezentare permanentă din 6 aprilie 2004, fie contractul de

conlucrare profesională încheiat între S.C.A. „M.A.A." și C.I.A. „I.R.G."

la data de 28 octombrie 2005, ori împuternicirea avocațială emisă de S.C.A. „M.A.A.",

și, mai mult, decizia nr. 2 din 31 martie 2009, emisă de RVA I.S. S.P.R.L. sau

adresa din 4 octombrie 2010, prin care RVA I.S. S.P.R.L. își însușește expres

cererea de chemare în judecată) nu reprezintă un act juridic, în sens de manifestare

de voință a părților, producătoare de efecte juridice, pentru a se putea pune

problema greșitei interpretări, schimbării naturii ori înțelesului lămurit și

vădit neîndoielnic al acestuia.

Felul în

care instanța de apel a interpretat, în stabilirea calității de reprezentant

convențional al reclamantei cu privire la exercițiul dreptului de chemare în

judecată, proba cu aceste înscrisuri, nu poate face obiect de analiză în

recurs, câtă vreme interpretarea dată probelor constituie o chestiune de fapt,

care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului

juridic dedus judecății, respectiv, a cazului de modificare prevăzut de art. 304

pct. 8 C. proc. civ.

De

altfel, aceste înscrisuri depuse la dosar nu conferă mandat de reprezentare în

fața instanței Tribunalului București, secția a Vi-a comercială, acestea având

efecte numai pentru „dosarele deja aflate pe rolul instanțelor de judecată la

data de 31 martie 2009", și nicidecum ulterior, cum se invoca de către

recurentă. În consecință, instanța nu a schimbat natura ori înțelesul

mandatului, Curtea de Apel constatând doar că nu conferă, în condițiile impuse

de lege, reprezentarea convențională.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs

formulat, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurenta-reclamantă SC P.C. SA prin administrator judiciar RVA I.S. S.P.R.L.

București critică decizia instanței de apel ca fiind dată cu încălcarea și

aplicarea greșită a legii, respectiv, a prevederilor art. 68 C. proc. civ.,

susținând, în esență, că nu se poate, în nici un fel, afirma că nu s-a făcut

dovada de către aceasta a procurii pentru exercițiul dreptului de chemare în

judecată.

Nici acest motiv de recurs nu este

fondat.

Caracterul

absolut și peremptoriu al excepției procesuale de fond a lipsei dovezii

calității de reprezentant a reclamantei pentru exercițiul dreptului procesual

de a introduce cererea de chemare în judecată, atrage, în mod imperativ,

anularea actului procesual exercitat fără mandat prealabil, sub semnătură

legalizată sau certificată, după regulile de drept substanțial ce guvernează

contractul de asistență juridică, potrivit Legii avocaților nr. 51/1995.

La

rândul său, art. 113 din Statutul profesiei de avocat stabilește că dreptul

avocatului de a asista și a reprezenta partea, cu atât mai mult-de a formula o

cerere de chemare în judecată, se naște din contractul de asistență juridică încheiat

în formă scrisă între avocat și client ori mandatarul acestuia.

În

speță, starea de fapt descrisă în considerentele deciziei recurate dovedește,

pe deplin, că cererea de chemare în judecată formulată de apărător nu s-a

întemeiat pe o împuternicire izvorâtă din lege, respectiv, din art. 68 alin. (1)

teza a Ii-a C. proc. civ., în lipsa unui mandat al apărătorului de a exercita

acest act procesual excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al

reclamantei fiind întemeiată.

Astfel,

așa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, acest act

procesual a fost declarat și susținut de reclamantă prin intermediul

reprezentantului său avocat, care a semnat cererea în numele și pentru clienta

SC P.C. SA prin administrator judiciar RVA I.S. S.P.R.L. București, însă,

contractul de asistență juridică din 6 aprilie 2004, depus la dosar, nu atestă

că aceasta l-ar fi împuternicit pe avocat să formuleze cererea de chemare în

judecată în fața Tribunalului București, secția a VI-a comercială din data de

28 aprilie 2009 (cerere introdusă cu mult ulterior încheierii contractului, al

cărui obiect îl reprezenta doar „asistență juridică și reprezentare").

Așa

fiind, cererea de chemare în judecată introdusă din inițiativa mandatarului,

fără ca acesta din urmă să aibă din partea reclamantei o procură (mandat)

specială pentru exercițiul actului procesual, după cum, la fel de adevărat este

că procura invocată în susținere (respectivul contract de asistență juridică)

nu conferea mandatarului decât puteri limitate, referitoare la „asistență

juridică și reprezentare" la momentul lunii aprilie 2004, și nicidecum

pentru formularea unei noi cereri, în anul 2009, este pe deplin anulabilă, pe

temeiul prevederilor art. 133 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 68 alin.

(1) C. proc. civ., așa cum, de altfel, în mod corect și legal a reținut și

instanța de

apel.

Decizia nr.

2 din 31 martie 2009, emisă de RVA I.S. S.P.R.L. București, la care face

referire recurenta-reclamantă în susținerea recursului său nu poate fi

considerată că, prin aceasta, reclamanta ar fi ratificat, în scris, în mod

expres, actul procesual efectuat fără mandat sub semnătură certificată,

potrivit art. 68 alin. (1) teza a Il-a C. proc. civ., căci, așa cum s-a

stipulat la art. 3 din decizie, S.C.A. „M.A.A." a fost împuternicită „să

reprezinte administratorul judiciar în dosarele aflate pe rolul instanțelor de

judecată în care SC P.C. SA este parte", și nicidecum în alte dosare,

ulterioare, cum este cazul în speță, decizia stipulând în mod expres, in

terminis, pentru care anume dosare a împuternicit S.C.A. („în dosarele aflate

pe rolul instanțelor de judecată").

Aceasta, cu atât mai mult cu cât nu

este vorba despre ratificarea unui mandat tacit, ci despre ratificarea unui act

procesual efectuat în baza unui mandat care nu îndeplinește condiția formei

scrise ad probationem, respectiv, condiția de formă a certificării semnăturii

avocatului ales.

De

asemenea, din nici o încheiere de ședință de la dosar nu rezultă că reclamanta-recurentă

SC P.C. SA prin administrator judiciar RVA I.S. S.P.R.L. București ar fi fost

prezentă la vreun termen de judecată, prin reprezentantul său legal, ea fiind

reprezentată de la prima înfățișare de avocat.

Atâta

timp cât, din nici un act procesual nu rezultă că aceasta ar fi fost prezentă

vreodată, în fața instanței, împreună cu avocatul său, iar din înscrisurile

enumerate prin cuprinsul cererii de recurs nu se face dovada că mandatarul

avocat al reclamantei a avut calitatea cerută de lege pentru a formula cererea

de chemare în judecată și a o reprezenta pe aceasta în fața Tribunalului, în

mod legal instanța de apel a reținut că nu s-a făcut dovada calității de

reprezentant al reclamantei cu privire la exercițiul dreptului de chemare în

judecată.

Așadar,

în speță, instanța de apel a realizat o corectă și legală aplicare a

dispozițiilor art. 68 C. proc. civ., și, întrucât, în mod legal acțiunea s-a

anulat pe considerente privitoare la lipsa calității apărătorului de

reprezentant al reclamantei, nu poate fi reținută nici critica

recurentei-reclamante referitoare la încălcarea dreptului la apărare și a

liberului acces la justiție, căci, așa cum s-a arătat mai sus, constatându-se

neregularitatea sesizării instanței de judecată, nu se poate vorbi de un refuz

de judecată, de denegare de dreptate și, în final, de vreo încălcare a

dreptului de acces la justiție, consfințite prin art. 6 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului.

Față de

cele de mai sus, nu se poate reține vreo interpretare greșită a actului juridic

dedus judecății ori încălcarea sau aplicarea greșită a legii de către instanța

de apel, spre a deveni, astfel, incidente motivele de recurs prevăzute la pct. 8

și 9 ale art. 304 C. proc. civ.

Pentru

cele ce preced, înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

urmează a respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC P.C. SA prin administrator judiciar RVA I.S. S.P.R.L. București

împotriva deciziei comerciale nr. 368 din 06 octombrie 2010, pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 13 aprilie 2011.