ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1584/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 28 aprilie 2009, sub nr. 17763/3/2009, reclamanta SC P.C. SA prin administrator judiciar RVA I.S. S.P.RL. București a chemat în judecată pârâta SC L.A. SRL București, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să dispună: obligarea pârâtei la a preda mărfurile/produsele achiziționate de SCP.C. SA în temeiul contractului de vânzare-cumpărare din 9 iunie 2006, iar, în subsidiar - obligarea pârâtei la achitarea contravalorii materialelor nelivrate, în baza convenției menționate. La termenul de judecată din data de 3 iunie 2009, reclamanta SC P.C.

SA - prin administrator judiciar RVA I.S. S.P.R.L. București a depus la dosar note de ședință, prin care a precizat valoarea pretențiilor solicitate prin cel de-al doilea capăt de cerere ca fiind în sumă de 2.556.474,62 lei (contravaloarea materialelor achiziționate de SC P.C. SA). La data de 7 septembrie 2009, pârâta SC L.A. SRL București a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția prematurității cererii, în temeiul dispozițiilor art. 720 1 C. proc. civ. și excepția lipsei calității de reprezentant legal a semnatarului cererii de chemare în judecată.

Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 20 ianuarie 2010, Tribunalul București, secția a VI-a comercială a respins excepția de prematuritate a primului capăt de cerere, reținând, în esența, că acest capăt de cerere (formulat în principal) are un obiect neevaluabil în bani, astfel încât reclamanta nu avea obligația ca, anterior învestirii instanței, să încerce soluționarea litigiului pe cale amiabilă, dispozițiile legale prevăzând expres că procedura concilierii prealabile se aplica cererilor evaluabile în bani. Capătul doi de cerere, având ca obiect obligarea pârâtei la achitarea contravalorii materialelor nelivrate, a fost formulat de reclamant în subsidiar, instanța având, prin urmare, obligația de a se pronunța asupra acestuia, doar în ipoteza respingerii primului capăt de cerere.

Așa fiind, la acest moment procesual, instanța a constatat că nu poate analiza dacă capătul doi de cerere este prematur formulat, soluția asupra excepției de prematuritate urmând a fi pronunțată dacă se va constata netemeinicia primului capăt de cerere, Prin sentința comercială nr. 1533, pronunțată la data de 17 februarie 2010, Tribunalul București, secția a VI-a comercială a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant și a anulat cererea formulată de reclamanta SC P.C. SA București, prin administrator judiciar RVA I.S. SPRL București, în contradictoriu cu pârâta SC L.A. SRL București. În motivarea acestei hotărâri, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Cererea de chemare în judecată a fost semnată de avocat R. pentru reclamanta SC P.C.

SA (fosta SC P. SA), al cărei administrator judiciar este RVA I.S. SPRL, fiind aplicată și ștampila societății de avocați „M.A.A.". Cum prezenta cerere de chemare în judecată a fost introdusă ulterior emiterii deciziei nr. 2 din 31 martie 2009, prin care RVA I.S. SPRL, în temeiul art. 86 din Legea nr. 85/2006, a decis să mențină contractele de asistență juridică cu mai multe societăți de avocați, printre care și societatea de avocați „M.A.A.", rezultă că împuternicirea dată prin decizia din 21 martie 2007 nu are ca obiect reprezentarea SC P.C. SA în prezentul litigiu.

Cât privește înscrisul aflat la dosar, instanța a constatat că el atestă, coroborat cu contractul de asistență juridică din 6 aprilie 2004, doar dreptul societății de avocați „M.A.A." de a reprezenta în judecată administratorul judiciar al reclamantei, nu și dreptul acestei societăți de avocați de a exercita dreptul de chemare în judecată, prin introducerea cererii de chemare în judecată și semnarea acesteia, conform art. 68 alin. (1) C. proc. civ. Mai mult, d-na avocat R., care a semnat cererea de chemare în judecată, nu face parte din cadrul societății de avocați „M.A.A.", astfel cum aceasta a declarat la termenul de judecată din data de 28 octombrie 2009, și, prin urmare, chiar dacă ar fi dovedit susținerea potrivit căreia a încheiat cu societatea de avocați un contract de colaborare, nu a dovedit nici măcar că are dreptul de a reprezenta reclamanta în prezentul litigiu.

A mai constatat instanța că d-na avocat R. nu a depus la dosar o procură pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată, în temeiul dispozițiilor art. 68 și 69 C. proc. civ. Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen, reclamanta SC P.C. SA prin administrator judiciar RVA I.S. S.P.R.L. București, la data de 8 aprilie 2010, motivele de apel fiind depuse, de asemenea, în termen, la termenul de judecată din 1 septembrie 2010. La data de 1 octombrie 2010, intimata-pârâtă SC L.A. SRL București a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a S.C.A. „M.A.A.", apărătorul apelantei-reclamante. Prin decizia comercială nr. 368, pronunțată la data de 06 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a apărătorului apelantei și a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta SC P.C.

SA prin administrator judiciar RVA I.S. S.P.R.L. împotriva sentinței comerciale nr. 1533 din 17 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 17763/3/2009, în contradictoriu cu intimata SC L.A. SRL. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut, în esență, următoarele aspecte: Cu privire la excepția invocată, s-a constatat că nu este întemeiată, deoarece în dosarul primei instanțe există confirmarea din partea administratorului judiciar al reclamantei a calității de reprezentant convențional al SC P.C. SA. S-a reținut că societatea-reclamantă nu a făcut vreo dovadă, nici în calea de atac a apelului, că d-na avocat R. ar avea calitatea de membru al S.C.A.

„M.A.A.", sau de avocat colaborator al acesteia, în aceste condiții, constatându-se că în mod legal a considerat prima instanță că nu s-a făcut dovada de către reclamantă a procurii pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată, potrivit art. 68 C. proc. civ. Susținerile apelantei referitoare la reprezentarea și asistența juridică de către S.C.A. „M.A.A." nu au putut fi reținute, în cauză fiind vorba despre calitatea de reprezentant al reclamantei numai cu privire la exercițiul dreptului de chemare în judecată. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta SC P.C. SA prin administrator judiciar RVA I.S. S.P.RL. București, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate, respingerea excepției lipsei dovezii calității de reprezentant a apărătorului SC P.C.

SA, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, având în vedere faptul că procesul a fost soluționat fără a se intra în cercetarea fondului. În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 și 9 ale art. 304 C. proc. civ., recurenta-reclamantă SC P.C. SA prin administrator judiciar RVA I.S. S.P.RL. București a invocat, în esență, următoarele motive: Decizia atacată este nelegală, pronunțată printr-o interpretare greșită a actului juridic dedus judecății (mandatul de reprezentare dat avocatului ce a semnat cererea de chemare în judecată), cu încălcarea și aplicarea greșită a legii motive de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

(pct. 8 și pct. 9). Susține recurenta-reclamantă că raționamentul instanței de apel este complet greșit, întrucât nu s-a contestat nici un moment existența unui contract de colaborare profesională încheiat între societatea de avocatură „M.A.A." și avocat R.; mai mult decât atât, însuși apărătorul societății-intimate SC L.A. SRL a depus, în cadrul probei cu înscrisuri, încheierea din data de 11 noiembrie 2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3, în dosarul nr. 11224/301/2009, în care se face referire la contractul de conlucrare profesională al avocatei R. Astfel, o serie de înscrisuri sunt elocvente pentru dovada calității de reprezentat al apărătorului recurentei-reclamantei SC P.C. SA, la momentul introducerii cererii de chemare în judecată: contractul de asistență juridică și reprezentare permanentă din 6 aprilie 2004, încheiat între S.C.A.

„M.A.A." și SC P.C. SA (fosta denumire P.); contractul de conlucrare profesională, încheiat la data de 28 octombrie 2005 între S.C.A. „M.A.A." (fostă denumire S.C.P.A. „A.C.") și Cabinet individual de avocat „R.- G."; împuternicirea avocațială emisă de S.C.A. „M.A.A." în temeiul contractelor mai sus amintite; decizia nr. 2 din 31 martie 2009, emisă de RVA I.S. SPRL, prin care societatea de insolventă confirmă calitatea de reprezentant convențional a societății de avocatură și decide să mențină contractul de asistență juridică și reprezentare permanentă din 6 aprilie 2004 indicat mai sus, și adresa din 4 octombrie 2010, prin care RVA I.S. SPRL, în calitate de administrator judiciar al SC P.C.

SA, își însușește expres cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu SC L.A. SRL. Apreciază recurenta-reclamantă că, în cazul de față, contractul de conlucrare profesională, alături de împuternicirea avocațială eliberată în baza acestuia, fac dovada calității de reprezentant. Societatea de avocatură, legal împuternicită de către clienta SC P.C. SA prin administrator judiciar, dă, la rândul său, un mandat de reprezentare unui alt avocat cu care are încheiat, în prealabil, un contract de conlucrare profesională. Într-un asemenea context, nu se poate în nici un fel afirma că nu s-a făcut dovada de către reclamantă a procurii pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată, potrivit art. 68 C. proc.

civ. În accepțiunea dispozițiilor legale (art. 68 alin. (3) C. proc. civ.), sfera de interes a drepturilor procedurale exercitate prin mandatar vizează toate actele procedurale, mandatul fiind presupus dat pentru toate actele judecății, chiar dacă nu cuprinde nici o arătare în această privință. Susține recurenta-reclamantă că suntem în prezența unei încălcări de către instanțele de judecată a dreptului la apărare și al liberului acces la justiție, ca principii fundamentale consacrate în practica C.E.D.O. întrucât, în speța de față, trecând peste dovezile ce confirmă calitatea de reprezentant a apărătorului recurentei-reclamante, se refuză cercetarea și soluționarea pe fond a cauzei. Analizând recursul reclamantei, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Primul motiv de recurs formulat de recurenta-reclamantă SC P.C.

SA prin administrator judiciar RVA I.S. S.P.R.L. București, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., se referă la interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, mandatul de reprezentare dat avocatului ce a semnat cererea de chemare în judecată. Acest motiv de recurs nu poate fi primit, fiind nefondat. Astfel, conform prevederilor art. 304 pct. 8 C. proc.

civ.: „Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate: când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia". Din economia acestor prevederi legale rezultă, fără putință de tăgadă, că motivul de recurs înscris în acest text vizează interpretarea greșită de către instanța de apel a „actului juridic dedus judecății", în sens de negotium juris, adică manifestare de voință producătoare de efecte juridice, și nicidecum în sens de instrumentam probationis, adică de înscris, ca mijloc de probă. În recursul de față, dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. sunt impropriu invocate; criticile formulate nu se circumscriu acestui motiv de recurs, deoarece nu se referă la interpretarea greșită a însuși actului juridic dedus judecății, ci la greșita interpretare a probelor, care nu constituie motiv de casare ori de modificare a deciziei. Din conținutul cererii introductive de instanță rezultă, fără putință de tăgadă, că actul juridic dedus judecății îl reprezintă contractul de vânzare-cumpărare din 9 iunie 2006, încheiat între SC L.A. SRL București, în calitate de vânzător, și SC P. SA București, în calitate de cumpărător, și nicidecum mandatul de reprezentare al avocatului semnatar al cererii de chemare în judecată, la care face referire recurenta, care reprezintă doar un înscris, ca oricare dintre celelalte înscrisuri administrate în cauză în cadrul probatoriilor, în dovedirea calității de reprezentant legal al reclamantei.

Este evident că acest mandat de reprezentate (fie el contractul de asistență juridică și reprezentare permanentă din 6 aprilie 2004, fie contractul de conlucrare profesională încheiat între S.C.A. „M.A.A." și C.I.A. „I.R.G." la data de 28 octombrie 2005, ori împuternicirea avocațială emisă de S.C.A. „M.A.A.", și, mai mult, decizia nr. 2 din 31 martie 2009, emisă de RVA I.S. S.P.R.L. sau adresa din 4 octombrie 2010, prin care RVA I.S. S.P.R.L. își însușește expres cererea de chemare în judecată) nu reprezintă un act juridic, în sens de manifestare de voință a părților, producătoare de efecte juridice, pentru a se putea pune problema greșitei interpretări, schimbării naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Felul în care instanța de apel a interpretat, în stabilirea calității de reprezentant convențional al reclamantei cu privire la exercițiul dreptului de chemare în judecată, proba cu aceste înscrisuri, nu poate face obiect de analiză în recurs, câtă vreme interpretarea dată probelor constituie o chestiune de fapt, care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecății, respectiv, a cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. De altfel, aceste înscrisuri depuse la dosar nu conferă mandat de reprezentare în fața instanței Tribunalului București, secția a Vi-a comercială, acestea având efecte numai pentru „dosarele deja aflate pe rolul instanțelor de judecată la data de 31 martie 2009", și nicidecum ulterior, cum se invoca de către recurentă.

În consecință, instanța nu a schimbat natura ori înțelesul mandatului, Curtea de Apel constatând doar că nu conferă, în condițiile impuse de lege, reprezentarea convențională. Prin cel de-al doilea motiv de recurs formulat, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-reclamantă SC P.C. SA prin administrator judiciar RVA I.S. S.P.R.L. București critică decizia instanței de apel ca fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv, a prevederilor art. 68 C. proc. civ., susținând, în esență, că nu se poate, în nici un fel, afirma că nu s-a făcut dovada de către aceasta a procurii pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată. Nici acest motiv de recurs nu este fondat.

Caracterul absolut și peremptoriu al excepției procesuale de fond a lipsei dovezii calității de reprezentant a reclamantei pentru exercițiul dreptului procesual de a introduce cererea de chemare în judecată, atrage, în mod imperativ, anularea actului procesual exercitat fără mandat prealabil, sub semnătură legalizată sau certificată, după regulile de drept substanțial ce guvernează contractul de asistență juridică, potrivit Legii avocaților nr. 51/1995. La rândul său, art. 113 din Statutul profesiei de avocat stabilește că dreptul avocatului de a asista și a reprezenta partea, cu atât mai mult-de a formula o cerere de chemare în judecată, se naște din contractul de asistență juridică încheiat în formă scrisă între avocat și client ori mandatarul acestuia.

În speță, starea de fapt descrisă în considerentele deciziei recurate dovedește, pe deplin, că cererea de chemare în judecată formulată de apărător nu s-a întemeiat pe o împuternicire izvorâtă din lege, respectiv, din art. 68 alin. (1) teza a Ii-a C. proc. civ., în lipsa unui mandat al apărătorului de a exercita acest act procesual excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al reclamantei fiind întemeiată. Astfel, așa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, acest act procesual a fost declarat și susținut de reclamantă prin intermediul reprezentantului său avocat, care a semnat cererea în numele și pentru clienta SC P.C. SA prin administrator judiciar RVA I.S. S.P.R.L.

București, însă, contractul de asistență juridică din 6 aprilie 2004, depus la dosar, nu atestă că aceasta l-ar fi împuternicit pe avocat să formuleze cererea de chemare în judecată în fața Tribunalului București, secția a VI-a comercială din data de 28 aprilie 2009 (cerere introdusă cu mult ulterior încheierii contractului, al cărui obiect îl reprezenta doar „asistență juridică și reprezentare"). Așa fiind, cererea de chemare în judecată introdusă din inițiativa mandatarului, fără ca acesta din urmă să aibă din partea reclamantei o procură (mandat) specială pentru exercițiul actului procesual, după cum, la fel de adevărat este că procura invocată în susținere (respectivul contract de asistență juridică) nu conferea mandatarului decât puteri limitate, referitoare la „asistență juridică și reprezentare" la momentul lunii aprilie 2004, și nicidecum pentru formularea unei noi cereri, în anul 2009, este pe deplin anulabilă, pe temeiul prevederilor art. 133 alin. (1) C. proc.

civ., raportat la art. 68 alin. (1) C. proc. civ., așa cum, de altfel, în mod corect și legal a reținut și instanța de apel. Decizia nr. 2 din 31 martie 2009, emisă de RVA I.S. S.P.R.L. București, la care face referire recurenta-reclamantă în susținerea recursului său nu poate fi considerată că, prin aceasta, reclamanta ar fi ratificat, în scris, în mod expres, actul procesual efectuat fără mandat sub semnătură certificată, potrivit art. 68 alin. (1) teza a Il-a C. proc. civ., căci, așa cum s-a stipulat la art. 3 din decizie, S.C.A. „M.A.A." a fost împuternicită „să reprezinte administratorul judiciar în dosarele aflate pe rolul instanțelor de judecată în care SC P.C. SA este parte", și nicidecum în alte dosare, ulterioare, cum este cazul în speță, decizia stipulând în mod expres, in terminis, pentru care anume dosare a împuternicit S.C.A.

(„în dosarele aflate pe rolul instanțelor de judecată"). Aceasta, cu atât mai mult cu cât nu este vorba despre ratificarea unui mandat tacit, ci despre ratificarea unui act procesual efectuat în baza unui mandat care nu îndeplinește condiția formei scrise ad probationem, respectiv, condiția de formă a certificării semnăturii avocatului ales. De asemenea, din nici o încheiere de ședință de la dosar nu rezultă că reclamanta-recurentă SC P.C. SA prin administrator judiciar RVA I.S. S.P.R.L. București ar fi fost prezentă la vreun termen de judecată, prin reprezentantul său legal, ea fiind reprezentată de la prima înfățișare de avocat.

Atâta timp cât, din nici un act procesual nu rezultă că aceasta ar fi fost prezentă vreodată, în fața instanței, împreună cu avocatul său, iar din înscrisurile enumerate prin cuprinsul cererii de recurs nu se face dovada că mandatarul avocat al reclamantei a avut calitatea cerută de lege pentru a formula cererea de chemare în judecată și a o reprezenta pe aceasta în fața Tribunalului, în mod legal instanța de apel a reținut că nu s-a făcut dovada calității de reprezentant al reclamantei cu privire la exercițiul dreptului de chemare în judecată. Așadar, în speță, instanța de apel a realizat o corectă și legală aplicare a dispozițiilor art. 68 C. proc.

civ., și, întrucât, în mod legal acțiunea s-a anulat pe considerente privitoare la lipsa calității apărătorului de reprezentant al reclamantei, nu poate fi reținută nici critica recurentei-reclamante referitoare la încălcarea dreptului la apărare și a liberului acces la justiție, căci, așa cum s-a arătat mai sus, constatându-se neregularitatea sesizării instanței de judecată, nu se poate vorbi de un refuz de judecată, de denegare de dreptate și, în final, de vreo încălcare a dreptului de acces la justiție, consfințite prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Față de cele de mai sus, nu se poate reține vreo interpretare greșită a actului juridic dedus judecății ori încălcarea sau aplicarea greșită a legii de către instanța de apel, spre a deveni, astfel, incidente motivele de recurs prevăzute la pct. 8 și 9 ale art. 304 C. proc.

civ. Pentru cele ce preced, înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC P.C. SA prin administrator judiciar RVA I.S. S.P.R.L. București împotriva deciziei comerciale nr. 368 din 06 octombrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2011.