ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 78/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 3591 din 12 martie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, dată în urma declinării competenței dispuse prin sentința civilă nr. 1509 din 5 martie 2007 a Judecătoriei sector 6 București, a fost admisă cererea SC U.I.E. SRL Clejani, județul Ilfov, iar pârâtul C.Ș. a fost obligat să predea reclamantei actele constitutive ale societății, ștampilele, registrele de evidență, autorizațiile și listele creditorilor, documente expres menționate în dispozitivul sentinței. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că pârâtul a deținut funcția de administrator al societății reclamante, funcție din care a fost revocat prin hotărârea A.G.A.

din 28 iulie 2005, fără descărcare de gestiune, fiind numit un nou administrator, iar ulterior pârâtul a refuzat să predea actele ce aparțin societății și care sunt indispensabile desfășurării activității acesteia, așa încât cererea a fost admisă în considerarea dispozițiilor art. 1541 și art. 1552 C. civ. Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea pârâtului privind suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea altor cauze între aceleași părți, cu motivarea că pârâtul nu a produs dovezi în sensul susținerilor sale. Apelul declarat de pârât împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia comercială nr. 395 din 10 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, cât și cererea sa de suspendare a judecării apelului în temeiul dispozițiilor art. 244 C. proc.

civ. Instanța de apel a apreciat că nu se impune suspendarea judecării apelului deoarece dezlegarea pricinii nu atârnă de soluționarea cauzelor invocate de apelant și pentru care – în această fază procesuală – a depus certificate de grefă. Cât privește fondul litigiului instanța de apel a reținut că în mod corect pârâtul a fost obligat să predea documentele și actele societății reclamantei, deoarece el a fost revocat din funcția de administrator, instanța de fond făcând o corectă aplicare în cauză a dispozițiilor art. 225 C. proc. civ. Nemulțumit de această decizie pârâtul a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate. În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul apreciază că decizia din apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină și are o argumentare contradictorie (art. 307 pct. 7 C. proc.

civ.) actele constitutive fiind opozabile asociaților și terților. De asemenea instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.) deoarece societatea elenă devenind asociat în societatea reclamantă nu mai avea calitate și legitimare procesuală activă pentru a promova cererea de față. Prin ultima critică întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul apreciază că decizia din apel a fost dată cu încălcarea dreptului său la apărare, deoarece la fond, deși formulase o cerere de amânare pentru termenul din 12 martie 2008, cererea i-a fost respinsă, cauza judecându-se la acest termen cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 225 C. proc.

civ. De asemenea, recurentul critică respingerea cererii sale de suspendare a judecării apelului deoarece el a atacat în instanță hotărârea A.G.A. din 27 iulie 2005 de revocare din funcția de administrator, proces aflat în rejudecare la fond, așa încât greșit a fost obligat să restituie documentele societății. La termenul din 28 mai 2009 intimata reclamantă a învederat că este în insolvență așa încât, avându-se în vedere sentința comercială nr. 3930 din 26 septembrie 2008 a Tribunalului București, secția a VII-a comercială, s-a dispus citarea sa prin administratorul judiciar M.M.L. Pentru termenul din 8 octombrie 2009 recurentul a depus la dosar o cerere privind suspendarea judecării recursului în temeiul dispozițiilor art. 244 C. proc.

civ. până la soluționarea unor alte cauze aflate pe rolul diverselor instanțe precum și a recursului declarat împotriva sentinței dată în procedura insolvenței, cerere respinsă la termenul de astăzi. De asemenea, după închiderea dezbaterilor, recurentul s-a prezentat personal și a depus la dosar un proces-verbal din 26 decembrie 2009 încheiat cu intimata, reprezentată de administratorul judiciar, de predare-primire a unor documente. Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta: Deși recurenta a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ., dezvoltarea criticilor făcute sub aspectele invocate, nu se încadrează în aceste dispoziții legale, ele vizând alte aspecte decât cele ce formează obiectul cererii deduse judecății.

Criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sunt nefondate deoarece, așa cum a reținut și instanța de apel, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 225 C. proc. civ. la termenul din 12 martie 2008, pârâtul lipsind la acel termen deși fusese citat cu mențiunea expresă de a se prezenta la interogatoriu. Împrejurarea că instanța i-a respins cererea sa pentru amânarea cauzei, formulată la 3 martie 2008 pentru termenul din 12 martie 2008 nu poate fi considerată ca o încălcare a legii, așa cum susține recurentul, câtă vreme dispozițiile art. 156 C. proc. civ. lasă la aprecierea judecătorului acordarea termenului solicitat, iar partea nu a cerut amânarea pronunțării, așa încât să se poată considera îndeplinite cerințele art. 156 alin. (2) C. proc.

civ. Neîntemeiată este și critica în legătură cu respingerea cererii de suspendare a judecății apelului, întemeiată pe dispozițiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ. deoarece și aceste norme sunt supletive și nu imperative, judecătorul fiind cel în măsură să aprecieze dacă dezlegarea pricinii deduse judecății atârnă sau nu de dezlegarea dată într-o altă pricină. În consecință, Curtea apreciază ca neîntemeiate criticile recurentului motiv pentru care recursul formulat urmează a fi respins în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul C.Ș., împotriva deciziei nr. 395 din 10 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2010.