ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1626/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 21 iunie 2005, reclamanta C.A. cheamă în judecată pe pârâta SC A. SRL Iași prin administrator I.C. solicitând instanței de judecată să dispună anularea hotărârilor nr. 2 din 22 mai 2005 și nr. 3 din 22 mai 2005 ale A.G.A. societății pârâte prin care s-a dispus revocarea reclamantei din funcția de administrator al acestei societăți. Prin sentința civilă nr. 4 din 23 februarie 2006 dată în Camera de Consiliu, Tribunalul Iași, secția comercială, admite cererea în anulare formulată de reclamantă, dispune anularea Hotărârii nr. 2 din 22 mai 2005 și a Hotărârii nr. 3 din 22 mai 2005 ale A.G.A.

societății pârâte, cu 11,3 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei și dispune a se face mențiune în R.C. și a se publica în M. Of. al României partea a -IV- a prezenta hotărâre de la momentul rămânerii irevocabile. Reține instanța, pentru a decide astfel, că prevederile art. 111 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 republicată, care menționează că adunarea generală ordinară alege pe administratorii societății și astfel îi poate revoca, nu pot fi extrapolate la situația analizată pentru că reclamanta și I.C., administrator al societății pârâte nu au fost alese (numite) de A.G.O. ci de către toți acționarii, așa cum rezultă din hotărârea unicului asociat C.A.

din 2 august 2000 și actul adițional la statutul societății, autentificat sub nr. 2133 din 7 august 2000, precum și că revocarea reclamantei, asociată în societatea pârâtă, din funcția de administrator al acestei societăți prin hotărârea celuilalt asociat, doar pe baza majorității absolute de voturi dată de părțile sociale, așa cum se prevede în cap. IV din actul constitutiv, este abuzivă.

Prin decizia nr. 83 din 11 septembrie 2006, Curtea de Apel Iași, secția comercială, respinge apelul declarat de pârâtă, prin reprezentant legal împotriva sentinței instanței de fond pe care o păstrează, reținând că revocarea reclamantei intimate din funcția de administrator apare ca fiind nefondată, pentru revocarea din funcție a unui administrator fiind necesar să se constate o administrare necorespunzătoare a societății, o culpă în această activitate, situații ce nu s-au dovedit întemeiate, astfel că revocarea apare ca abuzivă, precum și că, față de data la care reclamanta a luat cunoștință de hotărârile A.G.A. nr. 2 din 22 mai 2005, respectiv data de 6 iunie 2005, introducerea acțiunii la data de 20 iunie 2005 este făcută corect, în termenul de 15 zile prevăzut de art. 196 din Legea nr. 31/1990 republicată.

Împotriva deciziei instanței de apel pârâta declară recurs solicitând instanței, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, admiterea apelului său și respingerea acțiunii. În susținerea recursului său recurenta, reluând criticile din apel, reproșează instanței de apel greșita aplicare a prevederilor art. 196 din Legea nr. 31/1990 potrivit cărora dispozițiile prevăzute de lege pentru societățile pe acțiuni referitoare la dreptul de a ataca hotărârile adunării generale se aplică și societăților cu răspundere limitată, termenul de 15 zile prevăzut la art. 132 alin. (2) urmând să curgă de la data la care asociatul a luat cunoștință de hotărârea adunării generale pe care o atacă, or reclamanta intimată, participantă la A.G.A.

din 22 mai 2005, a cunoscut hotărârea atacată din chiar momentul adoptării acesteia, deci la 22 mai 2005, astfel că introducerea acțiunii în anularea menționatei hotărâri la 20 iunie 2005 este tardivă, constatările instanței de apel fiind astfel eronate. Recurenta critică instanța de apel și pentru omisiunea de a se pronunța asupra excepției inadmisibilității acțiunii prin care administratorul a solicitat instanței anularea hotărârii A.G.A. prin care a fost revocat, încălcând dispozițiile art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 și ignorând și dispozițiile actului constitutiv coroborate cu cele ale Legii nr. 31/1990 potrivit cărora mandatul administratorului desemnat prin actul constitutiv este considerat ca având o durată de 4 ani, prevedere raportat la care mandatul de administrator al reclamantei intimate, început la 7 august 2000, a încetat în august 2004, astfel că hotărârea A.G.A.

prin care reclamanta a fost revocată din funcția de administrator este legală, fiind și adoptată de asociații având 84,65% din capitalul social. Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă invocă inadmisibilitatea recursului apreciind că singura cale de atac era apelul, potrivit art. 62 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cale de atac pe care a exercitat-o deja, susținând pe fondul recursului că acesta nu este fondat întrucât instanța de apel a reținut corect că a luat cunoștință de hotărârile A.G.A. atacate la 6 iunie 2005, fiindu-i comunicate prin poștă, la data de 22 mai 2005 acestea nefiind redactate, precum și că acțiunea este admisibilă fiind promovată în calitatea sa de asociat și nu de administrator revocat, astfel că decizia recurată fiind legală și temeinică, se impune respingerea recursului.

Recursul este fondat. Din examinarea actelor dosarului se reține că reclamanta intimată a participat la ședința A.G.A. din societatea pârâtă recurentă ținută la data de 22 mai 2005, votând împotriva hotărârilor 2 și 3 ale acesteia, așa cum rezultă din procesul verbal al menționatei ședințe, astfel că a luat cunoștință de respectivele hotărârii la data de 22 mai 2005, dată față de care introducerea acțiunii în anulare la 20 iunie 2005 s-a făcut cu depășirea celor 15 zile prevăzute de dispozițiile art. 196 din Legea nr. 31/1990, instanța de apel respingând greșit excepția tardivității acțiunii ridicată de pârâtă.

Și excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei, invocată de pârâtă, a fost greșit respinsă de instanța de apel care a ignorat astfel dispozițiile art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 potrivit cărora „administratorii nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție, or din economia acțiunii introductive de instanță rezultă că reclamanta a cerut instanței anularea hotărârii A.G.A. din 22 mai 2005 de revocare a sa din funcția de administrator în această calitate, situație raportat la care acțiunea reclamantei intimate este inadmisibilă. Și celelalte critici ale recurentei sunt fondate.

Cum în capitolul IV al statutului recurentei se arată că administratorii pot fi revocați prin decizia adunării generale a asociaților fără a se preciza că măsura trebuie luată numai cu votul afirmativ al tuturor asociaților, dispoziția urmează a se completa cu prevederile art. 192 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 și ale art. 77 alin (1) din aceeași lege, astfel că și în această lumină hotărârile A.G.A. atacate sunt legale, soluția instanței de apel fiind nelegală. Cum dintre criticile formulate de recurentă, primează aceea vizând inadmisibilitatea acțiunii prin raportare la dispozițiile imperative ale Legii nr. 31/1990 evocate, cu aplicarea și a prevederilor art. 312 alin (2) și (3) C. proc.

civ., recursul declarat de pârâta recurentă împotriva deciziei instanței de apel urmează a fi admis și, pe cale de consecință, decizia recurată urmează a fi modificată în sensul că urmează a fi admis apelul aceleiași părți împotriva sentinței instanței de fond, care urmează a fi schimbată în tot în sensul că acțiunea reclamantei urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC A. SRL Iași împotriva deciziei nr. 83 din 11 septembrie 2006 a Curții de Apel Iași, secția comercială, pe care o modifică în sensul că admite apelul pârâtei formulat împotriva sentinței civile nr. 4 din 23 februarie 2006 a Tribunalului Iași pe care o schimbă în tot în sensul că respinge acțiunea reclamantei C.A. ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 mai 2007.