ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1231/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1231/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 23 iulie 2007 pe rolul Tribunalului Bacău, secția comercială și contencios administrativ, reclamanta P.I.D. a solicitat în contradictoriu cu Ț.C.A. și SC E.M.G. SRL Bacău, anularea hotărârii A.G.A. din 11 mai 2007 prin care s-a dispus schimbarea administratorului societății în persoana numitului C.O.V. și a celorlalte modificări aduse prin această adunare. Prin sentința civilă nr. 33 din 26 noiembrie 2007, Tribunalul Bacău, secția comercială și contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta P.I.D., domiciliată în Bacău, județul Bacău, în contradictoriu cu pârâții Ț.C.A., domiciliat în Bacău, județul Bacău și SC E.M.G.
SRL, cu sediul în Bacău, județul Bacău și în consecință, a dispus anularea hotărârii A.G.A. a SC E.M.G. SRL din 11 mai 2007, obligând pârâtul la plata sumei de 10 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Părțile au înființat societatea SC E.M.G. SRL în martie - aprilie 2006, cota de participare fiind de 50% pentru fiecare asociat, conform contractului de cesiune părți sociale autentificat la BNP Z.C.C. în 12 martie 2007. Ca urmare a înțelegerii dintre asociați a fost modificată cota de participare în martie 2007 urmând ca asociatul Ț.C.A. să plătească o diferență de rate aferente contractului de cesiune părți sociale din 27 decembrie 2006 prin care societatea devenea acționar în proporție de 90% la SC X.C.
SRL în condițiile în care reclamanta a achitat jumătate de sumă stipulată în acel contract numitului L.G. cu sume provenind din credite bancare. Potrivit acestei modificări de participație și actului adițional încheiat la aceeași dată reclamanta a fost numită în continuare administratorul societății. Ulterior, au intervenit neînțelegeri între asociați iar ca urmare a neachitării de către pârât a ratelor numitului L.G. acest contract de asociere a fost rezolvit de drept cu specificația că părțile se repun în situația anterioară datei de 27 decembrie 2006, iar numitul L.G. trebuie să restituie societății aproximativ 40.000 euro, bani achitați de reclamantă. Intenția asociatului pârât s-a concretizat în convocarea la data de 4 aprilie 2007 a unei adunări a asociaților având ca ordine de zi schimbarea reclamantei din funcția de administrator statutar și deși aceasta și-a exprimat votul prin corespondență, asociatul unilateral a adoptat o hotărâre A.G.A.
din 5 aprilie 2007 prin care a numit unilateral ca administrator al societății pe numitul N.I.S., dar această modificare nu a fost depusă la O.R.C. și nici publicată. Adoptarea hotărârii A.G.A. din 11 mai 2007, tot unilateral de către asociatul pârât prin care desemnează ca administrator pe numitul C.O.V., a fost depusă și menționată în Registrul Comerțului conform încheierii nr. 3234 din 24 mai 2007 a judecătorului delegat de pe lângă O.R.C. fără a opera modificări în ceea ce privește societatea, respectiv asociații și administratorul. De această hotărâre și încheierea menționată reclamanta a luat cunoștință la data de 9 iulie 2007, dată la care au fost depuse de către asociatul pârât aceste mențiuni în dosarele nr. 3964/110/2007 și 3965/110/2007 ale Tribunalului Bacău.
Reclamanta a solicitat anularea hotărârii din 11 mai 2007 întrucât nu a fost convocată în calitate de asociat la participarea acestei adunări, potrivit dispozițiilor Legii nr. 31/1990 nu a avut cunoștință de convocarea acestei adunări, nu au fost respectate termenele de convocare și de ținere a adunării, iar cu privire la ordinea de zi schimbarea din funcția de administrator nu poate constitui obiectul Adunării ordinare, neexistând motive care să confirme că exercitarea funcției de administrator și administrarea societății au adus prejudicii, fiind imperios necesar schimbarea administratorului. Potrivit prevederilor art. 192 din Legea nr. 31/1990, modificată și completată, pentru hotărârile ce au ca obiect modificarea Actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaților.
În speță, Hotărârea a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale menționate, respectiv condiții de publicitate, procedura prealabilă care presupune efectuarea unui audit din partea unui expert contabil care ar fi putut stabili cu exactitate dacă administratorul societății prin faptele sale și în exercitarea atribuțiilor de administrare a săvârșit fapte care conform legii sunt de natură să prejudicieze societatea, nu a fost exercitată manifestarea de voință a tuturor asociaților, nu s-au respectat condițiile de cvorum și majoritate, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 117, art. 192 și art. 196 din Legea nr. 31/1990, modificată și completată. Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 3/CC din 13 mai 2008, a respins ca nefondate apelurile comerciale promovate de apelanții - pârâți Ț.C.A.
și SC E.M.G. SRL Bacău împotriva sentinței civile nr. 33 din 3 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 4531/110/2007 în contradictoriu cu intimata - reclamantă P.I.D. Instanța de apel a reținut că apelantele în luarea hotărârii contestate, nu au respectat condițiile legale privind convocarea asociaților pentru ca aceștia să-și manifeste voința referitor la măsurile ce s-au luat. În speță, pentru A.G.A. din 11 mai 2007 nu a fost făcută convocarea, potrivit art. 192, art. 193, art. 195 și art. 196 din Legea nr. 31/1990, intimata neavând cunoștință de data la care a avut loc adunarea și nici ordinea de zi, fiind astfel lipsită de exercitarea drepturilor de asociat cu privire la deciziile care s-au luat.
Prin cererile de recurs formulate, pârâții Ț.C.A. și SC E.M.G. SRL Bacău, prin motivele de recurs identice, au susținut că instanța de apel cât și instanța de fond au încălcat dispozițiile art. 196 raportat la art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990. Potrivit acestui text de lege administratorul unei societăți, revocat din funcția de administrator prin hotărârea A.G.A., nu poate ataca în justiție hotărârea A.G.A. de revocare din funcția de administrator. Judecarea cauzei la fond s-a făcut în ședință publică și nu în Cameră de consiliu. Hotărârile instanțelor anterioare încalcă Decizia nr. 47/2006 a Curții Constituționale a României prin care s-a stabilit imposibilitatea atacării de către administrator a hotărârii A.G.A.
privitoare la revocarea din funcție. Se susține în continuare că instanțele nu s-au pronunțat în legătură cu toate apărările formulate și nu au fost analizate toate motivele de apel, fiind astfel încălcate și prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Se precizează ca motiv de netemeinicie faptul că administratorul unei societăți are doar dreptul de a accepta funcția de administrator. Contractul de mandat al acestuia cu societatea este un contract „intuitu personae” care are la bază încrederea societății în persoana administratorului. Când societatea și-a pierdut încrederea îl revocă pe administrator care nu are dreptul de a se opune acestei revocări. În completarea motivelor de recurs pârâții susțin că acțiunea introductivă este prescrisă, întrucât ultima zi când reclamanta putea introduce acțiunea era 23 iunie 2007, aceasta fiind introdusă peste 26 de zile de la expirarea termenului.
Recursurile nu sunt fondate. Din examinarea actelor aflate în dosarul cauzei, în raport cu susținerile pe care pârâții le-au reiterat în recurs, s-a constatat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., care să conducă la casarea sau modificarea deciziei recurate. De precizat că ambii pârâți nu au indicat temeiul de drept privind motivul de nelegalitate, instanța apreciind totuși că dezvoltarea identică a motivelor de recurs face posibilă încadrarea acestora în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. În conformitate cu prevederile art. 303 alin. (1) C. proc. civ. „Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs”. Cum motivele completării recursului au fost depuse de către ambii recurenți la instanța de recurs, la data de 18 februarie 2009, cu încălcarea dispozițiilor legale enunțate mai sus, acestea nu pot fi analizate.
De altfel, pârâții nu au făcut distincție între prescripția acțiunii și tardivitatea acesteia. Privitor la motivul de netemeinicie invocat de către recurenții - pârâți, intitulat chiar astfel de aceștia, nu se poate reține întrucât au beneficiat deja de căi devolutive pentru cercetarea probelor și stabilirea situației de fapt în concordanță cu acestea. Analizând decizia recurată sub aspectul nelegalității invocate de recurenți se constată că aceasta a avut în vedere dispozițiile art. 192, art. 193, art. 195 și art. 196 din Legea nr. 31/1990, în sensul că nu au fost respectate condițiile privind convocarea asociaților pentru ca aceștia să-și manifeste voința privind măsurile ce s-au luat, intimata neavând cunoștință de data la care a avut loc adunarea și nici ordinea de zi.
În speță, recurenții nu au făcut dovada că reclamanta a fost încunoștiințată cu privire la data când urma să aibă loc adunarea generală a acționarilor, situație în care nici nu se poate susține că acțiunea a fost tardiv introdusă, întrucât reclamanta s-a adresat instanței după ce a luat cunoștință de hotărâre. Susținerea recurenților că administratorul nu poate ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea sa din funcție, conform art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, nu își găsește aplicabilitate în prezenta cauză, tocmai pentru motivele mai sus arătate. Nici critica potrivit căreia judecarea cauzei la fond s-a făcut în ședință publică și nu în Cameră de Consiliu, nu poate fi reținută întrucât preambulul sentinței civile nr. 33 din 26 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău cuprinde mențiunea „ședință în camera de consiliu”.
De asemenea, instanțele au avut în vedere apărările formulate, fiind totodată analizate toate motivele de apel. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursurile declarate de pârâții Ț.C.A. și SC E.M.G. SRL Bacău împotriva deciziei nr. 3/CC din 13 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâții Ț.C.A. și SC E.M.G. SRL Bacău împotriva deciziei nr. 3/C.C. din 13 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2009.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.