ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1231/2009

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la

23 iulie 2007 pe rolul Tribunalului Bacău, secția comercială și contencios

administrativ, reclamanta P.I.D. a solicitat în contradictoriu cu Ț.C.A. și SC E.M.G.

SRL Bacău, anularea hotărârii A.G.A. din 11 mai 2007 prin care s-a dispus

schimbarea administratorului societății în persoana numitului C.O.V. și a

celorlalte modificări aduse prin această adunare.

Prin sentința civilă nr. 33

din 26 noiembrie 2007, Tribunalul Bacău, secția comercială și contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta P.I.D., domiciliată în

Bacău, județul Bacău, în contradictoriu cu pârâții Ț.C.A., domiciliat în Bacău,

județul Bacău și SC E.M.G. SRL, cu sediul în Bacău, județul Bacău și în

consecință, a dispus anularea hotărârii A.G.A. a SC E.M.G. SRL din 11 mai 2007,

obligând pârâtul la plata sumei de 10 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

Părțile au înființat

societatea SC E.M.G. SRL în martie - aprilie 2006, cota de participare fiind de

50% pentru fiecare asociat, conform contractului de cesiune părți sociale

autentificat la BNP Z.C.C. în 12 martie 2007.

Ca urmare a înțelegerii

dintre asociați a fost modificată cota de participare în martie 2007 urmând ca

asociatul Ț.C.A. să plătească o diferență de rate aferente contractului de

cesiune părți sociale din 27 decembrie 2006 prin care societatea devenea acționar

în proporție de 90% la SC X.C. SRL în condițiile în care reclamanta a achitat

jumătate de sumă stipulată în acel contract numitului L.G. cu sume provenind

din credite bancare.

Potrivit acestei modificări

de participație și actului adițional încheiat la aceeași dată reclamanta a fost

numită în continuare administratorul societății.

Ulterior, au intervenit

neînțelegeri între asociați iar ca urmare a neachitării de către pârât a

ratelor numitului L.G. acest contract de asociere a fost rezolvit de drept cu

specificația că părțile se repun în situația anterioară datei de 27 decembrie

2006, iar numitul L.G. trebuie să restituie societății aproximativ 40.000 euro,

bani achitați de reclamantă.

Intenția asociatului pârât

s-a concretizat în convocarea la data de 4 aprilie 2007 a unei adunări a

asociaților având ca ordine de zi schimbarea reclamantei din funcția de

administrator statutar și deși aceasta și-a exprimat votul prin corespondență,

asociatul unilateral a adoptat o hotărâre A.G.A. din 5 aprilie 2007 prin care a

numit unilateral ca administrator al societății pe numitul N.I.S., dar această

modificare nu a fost depusă la O.R.C. și nici publicată.

Adoptarea hotărârii A.G.A.

din 11 mai 2007, tot unilateral de către asociatul pârât prin care desemnează

ca administrator pe numitul C.O.V., a fost depusă și menționată în Registrul

Comerțului conform încheierii nr. 3234 din 24 mai 2007 a judecătorului delegat

de pe lângă O.R.C. fără a opera modificări în ceea ce privește societatea,

respectiv asociații și administratorul. De această hotărâre și încheierea menționată

reclamanta a luat cunoștință la data de 9 iulie 2007, dată la care au fost

depuse de către asociatul pârât aceste mențiuni în dosarele nr. 3964/110/2007

și 3965/110/2007 ale Tribunalului Bacău.

Reclamanta a solicitat

anularea hotărârii din 11 mai 2007 întrucât nu a fost convocată în calitate de

asociat la participarea acestei adunări, potrivit dispozițiilor Legii nr. 31/1990

nu a avut cunoștință de convocarea acestei adunări, nu au fost respectate

termenele de convocare și de ținere a adunării, iar cu privire la ordinea de zi

schimbarea din funcția de administrator nu poate constitui obiectul Adunării

ordinare, neexistând motive care să confirme că exercitarea funcției de

administrator și administrarea societății au adus prejudicii, fiind imperios

necesar schimbarea administratorului.

Potrivit prevederilor art. 192

din Legea nr. 31/1990, modificată și completată, pentru hotărârile ce au ca

obiect modificarea Actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaților.

În speță, Hotărârea a fost

dată fără îndeplinirea condițiilor legale menționate, respectiv condiții de

publicitate, procedura prealabilă care presupune efectuarea unui audit din

partea unui expert contabil care ar fi putut stabili cu exactitate dacă

administratorul societății prin faptele sale și în exercitarea atribuțiilor de

administrare a săvârșit fapte care conform legii sunt de natură să prejudicieze

societatea, nu a fost exercitată manifestarea de voință a tuturor asociaților,

nu s-au respectat condițiile de cvorum și majoritate, fiind astfel încălcate

dispozițiile art. 117, art. 192 și art. 196 din Legea nr. 31/1990, modificată

și completată.

Curtea de Apel Bacău, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 3/CC din 13

mai 2008, a respins ca nefondate apelurile comerciale promovate de apelanții - pârâți

Ț.C.A. și SC E.M.G. SRL Bacău împotriva sentinței civile nr. 33 din 3 decembrie

2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 4531/110/2007 în

contradictoriu cu intimata - reclamantă P.I.D.

Instanța de apel a reținut

că apelantele în luarea hotărârii contestate, nu au respectat condițiile legale

privind convocarea asociaților pentru ca aceștia să-și manifeste voința referitor

la măsurile ce s-au luat.

În speță, pentru A.G.A. din

11 mai 2007 nu a fost făcută convocarea, potrivit art. 192, art. 193, art. 195

și art. 196 din Legea nr. 31/1990, intimata neavând cunoștință de data la care

a avut loc adunarea și nici ordinea de zi, fiind astfel lipsită de exercitarea

drepturilor de asociat cu privire la deciziile care s-au luat.

Prin cererile de recurs

formulate, pârâții Ț.C.A. și SC E.M.G. SRL Bacău, prin motivele de recurs

identice, au susținut că instanța de apel cât și instanța de fond au încălcat

dispozițiile art. 196 raportat la art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990.

Potrivit acestui text de

lege administratorul unei societăți, revocat din funcția de administrator prin

hotărârea A.G.A., nu poate ataca în justiție hotărârea A.G.A. de revocare din

funcția de administrator. Judecarea cauzei la fond s-a făcut în ședință publică

și nu în Cameră de consiliu.

Hotărârile instanțelor

anterioare încalcă Decizia nr. 47/2006 a Curții Constituționale a României prin

care s-a stabilit imposibilitatea atacării de către administrator a hotărârii A.G.A.

privitoare la revocarea din funcție.

Se susține în continuare că

instanțele nu s-au pronunțat în legătură cu toate apărările formulate și nu au

fost analizate toate motivele de apel, fiind astfel încălcate și prevederile art.

6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Se precizează ca motiv de

netemeinicie faptul că administratorul unei societăți are doar dreptul de a

accepta funcția de administrator. Contractul de mandat al acestuia cu

societatea este un contract „intuitu personae” care are la bază încrederea

societății în persoana administratorului. Când societatea și-a pierdut

încrederea îl revocă pe administrator care nu are dreptul de a se opune acestei

revocări.

În completarea motivelor de

recurs pârâții susțin că acțiunea introductivă este prescrisă, întrucât ultima

zi când reclamanta putea introduce acțiunea era 23 iunie 2007, aceasta fiind

introdusă peste 26 de zile de la expirarea termenului.

Recursurile nu sunt fondate.

Din examinarea actelor

aflate în dosarul cauzei, în raport cu susținerile pe care pârâții le-au

reiterat în recurs, s-a constatat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.

304 C. proc. civ., care să conducă la casarea sau modificarea deciziei

recurate.

De precizat că ambii pârâți

nu au indicat temeiul de drept privind motivul de nelegalitate, instanța

apreciind totuși că dezvoltarea identică a motivelor de recurs face posibilă

încadrarea acestora în dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

În conformitate cu

prevederile art. 303 alin. (1) C. proc. civ. „Recursul se va motiva prin însăși

cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs”.

Cum motivele completării

recursului au fost depuse de către ambii recurenți la instanța de recurs, la

data de 18 februarie 2009, cu încălcarea dispozițiilor legale enunțate mai sus,

acestea nu pot fi analizate. De altfel, pârâții nu au făcut distincție între

prescripția acțiunii și tardivitatea acesteia.

Privitor la motivul de

netemeinicie invocat de către recurenții - pârâți, intitulat chiar astfel de

aceștia, nu se poate reține întrucât au beneficiat deja de căi devolutive

pentru cercetarea probelor și stabilirea situației de fapt în concordanță cu

acestea.

Analizând decizia recurată

sub aspectul nelegalității invocate de recurenți se constată că aceasta a avut

în vedere dispozițiile art. 192, art. 193, art. 195 și art. 196 din Legea nr. 31/1990,

în sensul că nu au fost respectate condițiile privind convocarea asociaților

pentru ca aceștia să-și manifeste voința privind măsurile ce s-au luat,

intimata neavând cunoștință de data la care a avut loc adunarea și nici ordinea

de zi.

În speță, recurenții nu au

făcut dovada că reclamanta a fost încunoștiințată cu privire la data când urma

să aibă loc adunarea generală a acționarilor, situație în care nici nu se poate

susține că acțiunea a fost tardiv introdusă, întrucât reclamanta s-a adresat

instanței după ce a luat cunoștință de hotărâre.

Susținerea recurenților că

administratorul nu poate ataca hotărârea adunării generale privitoare la

revocarea sa din funcție, conform art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, nu

își găsește aplicabilitate în prezenta cauză, tocmai pentru motivele mai sus

arătate.

Nici critica potrivit căreia

judecarea cauzei la fond s-a făcut în ședință publică și nu în Cameră de

Consiliu, nu poate fi reținută întrucât preambulul sentinței civile nr. 33 din

26 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău cuprinde mențiunea „ședință în

camera de consiliu”. De asemenea, instanțele au avut în vedere apărările

formulate, fiind totodată analizate toate motivele de apel.

Pentru aceste considerente,

în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează

a respinge recursurile declarate de pârâții Ț.C.A. și SC E.M.G. SRL Bacău

împotriva deciziei nr. 3/CC din 13 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău,

secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de pârâții Ț.C.A. și SC E.M.G. SRL Bacău împotriva deciziei nr. 3/C.C.

din 13 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 9 aprilie 2009.