ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2769/2008

Asupra cererii de recurs de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată că, prin sentința nr. 4549/CA/2006 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. 2848/97/2006, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul F.M. împotriva pârâților M.S., O.R., SC V. SRL și O.R.C. de pe lângă Tribunalul Hunedoara, s-a constatat că reclamantul a demisionat din funcția de administrator al SC V. SRL, a fost respinsă în rest acțiunea reclamanților și obligat reclamantul la plata sumei de 5.000 lei cheltuieli de judecată Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul F.M. împreună cu pârâții M.S. și O. au constituit SC V. SRL în data de 24 februarie 2005. Fiecare dintre cei trei aveau calitatea de asociat, participând la constituirea capitalului social cu câte 50 părți sociale nominative egale și calitatea de administrator.

Din procesul verbal încheiat la 22 mai 2006 cu ocazia constituirii A.G.A. SC V. SRL rezultă că reclamantul F.M. și-a dat demisia din funcția de administrator în conformitate cu cererea sa de demisie din 07 aprilie 2006 și că a pus la dispoziția celorlalți doi asociați părțile sociale încă din 01 septembrie 2005, fără nici o pretenție, urmând să se retragă din societate. Ceilalți doi asociați au fost reprezentați la A.G.A., SC V. SRL prin mandatarul V.C., care urma să aducă la cunoștința celor doi asociați decizia reclamantului, iar aceștia trebuiau să-și exercite votul prin corespondență potrivit art. 17 din actul constitutiv și Legea nr. 3l/1990. În data de 29 mai 2006, V.C., mandatarul celor doi pârâți asociați, a predat reclamantului votul exprimat în scris prin corespondență.

Cei doi asociați nu au fost de acord ca reclamantul să le cesioneze lor, părțile sociale. Asociații pârâți nu se opun a se lua act de demisia reclamantului din funcția de administrator, dar nu sunt de acord cu descărcarea acestuia de gestiune pentru că s-au constatat unele nereguli în modul de administrare întreprins de reclamant, fapt pentru care au formulat și denunț penal. În A.G.A. din 01 septembrie 2005 reclamantul a pus la dispoziția celorlalți doi asociați cotele sale sociale din capitalul social al SC V. SRL ca ulterior să revină asupra deciziei și să fie dispus a cesiona părțile sale sociale. Cei doi asociați pârâți au fost de acord cu această cesionare, cu condiția ca reclamantul să restituie pârâtei M.S.

suma de 49.000 Euro, ceea ce s-a și consemnat în înscrisul privat autentificat la 02 septembrie 2005 de către notarul public R.F.V. Suma de 49.000 Euro urma să fie restituită pârâtei M.S. în tranșe până la 30 noiembrie 2006, aceasta fiind o condiție definitorie pentru a se efectua cesiunea părților sociale către acesta. Reclamantul nu a restituit pârâtei suma de 49.000 Euro, astfel că cesionarea de părți sociale nu se putea realiza, nefiind îndeplinită condiția prevăzută în scris. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul F.M. solicitând schimbarea în parte a acesteia, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe. Prin deciziei comerciale nr. 16/ A din 1 iunie2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, apelul a fost respins ca nefondat.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de control judiciar a avut în vedere următoarele considerente: Critica reclamantului privind nereținerea de către tribunal a hotărârii A.G.A. din 01 septembrie 2005 este nefondată, în condițiile în care așa cum a reținut și instanța de fond, reclamantul sub semnătură a revenit asupra deciziei de cesionare a părților sociale și a propus cesionarea către acesta a părților sociale ale celorlalți doi asociați. Reclamantul nu a restituit pârâtei S.M.

suma de 49.000 Euro așa cum s-a obligat prin actul intitulat „înscris privat”, astfel că cesiunea părților sociale nu s-a realizat conform art. 4, care stipulează că transferul va avea loc la restituirea integrală a finanțării acordată în favoarea societății" . Nici susținerea reclamantului privind nelegalitatea sentinței sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată nu a fost însușită de instanța de apel față de poziția pârâților care nu s-au opus admiterii primului capăt de cerere, fiind aplicabile dispozițiile art. 275 C. proc. civ. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul care a invocat prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul a susținut, în esență, următoarele: Cele două instanțe de judecată, în mod greșit, resping acțiunea în constatarea cesiunii intervenite în data de 01 septembrie 2005 pentru motivul că, în data de 02 septembrie 2005, a fost încheiat un înscris privat.

Recurentul consideră că, cele două instanțe de judecată ar fi trebuit să analizeze toate aceste aspecte, să înlăture înscrisul privat depus în probațiune de către pârâți ca neavând legătură cu cauza dedusă judecății, să dea eficiență hotărârii adoptate de către asociați în data de 1 septembrie 2005, în conformitate cu prevederile legale românești, fiind vorba despre o persoană juridică română. Recurentul consideră că nu are nici o relevanță în cauză înscrisul privat întocmit în data de 02 septembrie 2005 în fața notarului public prin legalizare de semnătură și că s-a reținut, în mod greșit, faptul că urmare întocmirii înscrisului privat din data de 02 septembrie 2005 hotărârea A.G.A. adoptată în data de 01 septembrie 2005 a devenit ineficientă.

În ceea ce privește motivul de recurs invocat în temeiul art. 304, pct. 9 C. proc. civ., recurentul consideră că, neîndeplinind aceste formalități, din culpa proprie a celor doi asociați, aceștia nu se pot prevala de propria culpă pentru a putea obține respingerea acțiunii. El consideră că s-a reținut, în mod greșit, faptul că urmare întocmirii înscrisului privat din data de 02 septembrie 2005 hotărârea A.G.A. adoptată în data de 01 septembrie 2005 a devenit ineficientă Hotărârea instanței de fond și instanței de apel sunt nelegale, în opinia recurentului, și sub aspectul respingerii cererii de acordare a cheltuielilor de judecată și admiterea cererii pârâților de rang 1 și II privind acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.000 lei la fond și 5.000 lei în apel.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente: Cât privește motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se observă că argumentele invocate de recurent nu se pot circumscrie acestui temei de drept, hotărârea atacată fiind temeinic motivată, motivele acesteia nefiind nici contradictorii și nici străine de natura pricinii. În mod nefondat a fost invocat și motivul prevăzut de art. 304 pct. 8, instanțele de fond și de apel făcând o corectă interpretare a actului juridic dedus judecății, nealterând în niciun fel natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. De altfel, criticile recurentului nici nu se circumscriu acestui temei de drept.

Hotărârea atacată este la adăpost și de criticile circumscrise de recurent motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., decizia nefiind dată cu încălcarea ori greșita aplicare a legii. Recurentul invocă faptul că cele două hotărâri judecătorești au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, fără a indica care anume text de lege a fost încălcat. Modificarea sau casarea unei hotărâri judecătorești se poate cere numai pentru motive de nelegalitate și nu pentru motive de netemeinicie iar din dezvoltarea motivelor de recurs nu rezultă motivele prevăzute de art. 304, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ. Recurentul invocă și motive pe fondul cauzei, deși, în speță, nu sunt aplicabile prevederile art. 304 1 C. proc.

civ., astfel că acestea nu vor mai fi analizate de Înalta Curte. Instanțele de judecată au reținut, în mod temeinic și legal că, fiind în culpă procesuală, recurentul reclamant trebuie obligat la plata cheltuielilor de judecată. Pentru aceste considerente, conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de reclamantul F.M. împotriva deciziei comerciale nr. 16/ A din 1 iunie2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul F.M. împotriva deciziei comerciale nr. 16/ A din 1 iunie2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 8 octombrie 2008.