ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3361/2009

Deliberând asupra recursului de față , din actele și lucrările dosarului constată următoarele : Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. 3281/110 din 16 mai 2007 reclamanta P.R.D.I., în calitate de asociat al SC E.M.G. SRL, în contradictoriu cu pârâtul T.A. și SC E.D.A.M.G. SRL a solicitat anularea hotărârii A.G.A. din 5 aprilie 2007 prin care s-a dispus schimbarea administratorului societății pârâte și a celorlalte modificări aduse prin această adunare a acționarilor, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că reclamanta și pârâtul T.A. sunt asociați cu o cotă de participare de 50 % la societatea pârâtă, iar între aceștia au apărut neînțelegeri cu privire la cota de participare a societății pârâte la o altă societate la o altă societate precum și cu privire la plata și condițiile de plată a contravalorii părților sociale cumpărate de societatea pârâtă.

Mai arată că la 2 martie 2007 a cesionat pârâtului T.A. 11 părți sociale pe care le avea la societatea pârâtă reprezentând 22 & din capitalul social, iar în contractul de cesiune se prevedea că reclamanta să rămână administratorul societății, însă, la data de 4 aprilie 2006 asociatul pârât a convocat o adunare generală care avea ca ordine de zi schimbarea administratorului la societatea pârâtă, precum și la care societatea devenise asociată, prilej cu care și-a exprimat punctul de vedere referitor la ordinea de zi și, de asemenea și votul prin corespondență, prin care a votat împotriva tuturor punctelor de pe ordinea de zi; a mai susținut că și-a exprimat votul în data de 5 aprilie 2007 când s-a hotărât schimbarea administratorului cu încălcarea art. 192 și urm. din Legea nr. 31/1990, deoarece și-a exprimat votul prin corespondență.

Pârâții au formulat întâmpinare și cerere reconvențională; prin întâmpinare pârâții au invocat excepția inadmisibilității acțiunii, față de faptul că administratorii nu pot ataca hotărârea adunării generale în ceea ce privește revocarea lor din funcție, iar prin cererea reconvențională pârâții au solicitat excluderea reclamantei din societatea pârâtă întrucât aceasta a ascuns că mai are calitatea de administrator la SC M.D.P. C. SRL Bacău și că a comis o serie de fraude și abuz de încredere la SC E.D.A.M.G. SRL ,sens în care a arătat că există un dosar penal unde este cercetată alături de soțul ei P.M.V. În apărare, reclamanta a formulat întâmpinare la cererea reconvențională invocând excepția lipsei calității de reprezentant al lui C.O.V., în susținerea căreia a arătat că nu este administrator la societatea invocată și existența unei relații conflictuale dintre pârât și soțul ei.

Prin sentința comercială nr. 29 din 17 octombrie 2007 s-a disjuns cererea reconvențională și s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii și, în consecință a fost respinsă acțiunea reclamantei ca inadmisibilă, și a fost obligată reclamanta la plata sumei de 2380 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că societatea pârâtă reclamanta are calitatea de asociat și de administrator, cu un aport la capitalul social de 1.400 Ron, echivalentul a 14 părți sociale, reprezentând 28% din capitalul social, având cota de participare la beneficii și pierderi de 28 % iar în calitatea sa de asociat, a formulat, în temeiul art. 196 din Legea nr. 31/1990, o acțiune prin care a solicitat anularea hotărârii A.G.A.

din data de 5 aprilie 2007 a SC E.M.G. SRL Bacău , prin care a fost revocată din funcția de administrator al acestei societăți numindu-se în această funcție N.I.S. Textele legale evocate, prin care s-au instituit interdicția pentru administratori de a ataca hotărârea adunării generale prin care s-a decis revocarea lor din funcție, nu contravine dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (1) și (2) privind accesul liber la justiție, întrucât rațiunea pentru care hotărârea adunării generale nu poate fi atacată, este aceea că mandatul administratorului societății comerciale se acordă intuitu personae și are la bază încrederea reciprocă dintre părți, iar dacă această motivație încetează, nici contractul nu mai poate fi menționat.

Sub aspectul cererii reconvenționale instanța, în baza art. 165 C. proc. civ. a disjuns cererea și a înaintat cererea reconvențională pentru repartizarea aleatorie. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta care arată că instanța a omis faptul că acțiunea a fost promovată în calitate de asociat și nu de administrator, că hotărârea privind numirea administratorului N.I.S. nu a fost publicată în Monitorul Oficial și nici depusă la Oficiul Registrului Comerțului, iar cheltuielile de judecată nu sunt datorate deoarece avocatul T.A. nu a fost împuternicit legal, și, pe cale de consecință a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

Prin decizia nr. 4/CC din 13 iunie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul și, în consecință a fost desființată sentința atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare în considerentele căreia s-a reținut în esență că în mod greșit prima instanță a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantei extinzând aplicarea dispozițiilor prohibitive ale alin. (4) al art. 132 din Legea nr. 31/1990 și la alte situații decât cele expres prevăzute de lege cu toate că anularea privea și celelalte modificări hotărâte de adunarea generală. În contra celei din urmă hotărâri pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 6, 7 și 9 C. proc.

civ. La termenul de judecată din data de 8 mai 2009, instanța a constatat că părțile nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 pct. 2 C. proc. civ. și, drept urmare, prin încheiere, a dispus suspendarea judecății recursului, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. De la această dată și până în prezent nu s-a mai îndeplinit nici un act de procedură, cauza rămânând în nelucrare din vina părții. La data de 17 noiembrie 2009, constatându-se că pricina a fost suspendată mai mult de 6 luni, s-a propus fixarea unui termen de judecată în vederea constatării perimării. Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an și, respectiv, de 6 luni în materie comercială.

Conform art. 252 C. proc. civ., perimarea se constată la cerere sau din oficiu. Condițiile perimării, așa cum se desprind din dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. sunt îndeplinite în cauză, de la data suspendării judecății recursului - 21 ianuarie 2009 și până la data repunerii pe rol, din oficiu, trecând un termen mai mare de 6 luni, încheierea din 21 ianuarie 2009 fiind ultimul act de procedură îndeplinit de instanță, dată de la care părțile nu au mai formulat nici o cerere, fiind în culpă procesuală. Neintervenind în cauză suspendarea sau întreruperea termenului de perimare, în condițiile prevăzute de art. 248 alin. (1), art. 249 și art. 250 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata perimată cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată, perimat recursul declarat de pârâta

SC E.D.A.M. G. SRL BACĂU

prin reprezentant T.A. împotriva deciziei nr. 4/CC din 13 iunie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2009.