ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3183/2010

Asupra recursului de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția VI-a comercială, sub nr. 14963/3 din 18 aprilie

2008, reclamanta I.E. a chemat în judecată pe pârâtele B.C.M. și SC P. SRL

București, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să le oblige

pe pârâte să-i furnizeze informațiile solicitate prin notificările comunicate

prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, cu nr. 6662-6663 din 16

iulie 2007 și prin notificarea comunicată prin B.E.J. P.V.A., înregistrată sub nr.

137 din 21 martie 2008.

În motivarea cererii reclamanta a

arătat că este asociat al societății pârâte, deținând 49 % din capitalul social

și, că a solicitat în repetate rânduri administratorului societății să-i

furnizeze date cu privire la activitatea societății, pe care însă nu le-a

primit.

La data de 13 iunie 2008 reclamanta

a precizat cererea introductivă enumerând actele și informațiile pe care le

solicită de la pârâte.

Prin sentința comercială nr. 13077

din 28 noiembrie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a

fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut următoarele.

Reclamanta deține calitatea de

asociat al SC P. SRL deținând o cotă de 49 % din capitalul social.

Potrivit dispozițiilor art. 198 și

199 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 și dispozițiilor art. 14 lit. d), f) și j)

din Actul constitutiv, reclamanta are dreptul de a cerceta registrul

asociaților și de a exercita dreptul de control asupra societății pârâte.

În acest sens, între reclamantă și

administratorul SC P. SRL s-a purtat o corespondență cu privire la punerea la

dispoziția reclamantei a actelor și informațiilor referitoare la situația

societății pârâte.

Din cuprinsul acestei corespondențe,

prima instanță a reținut că actele și informațiile solicitate au fost puse la

dispoziția reclamantei, dar și că o parte dintre acestea se află la organele de

poliție.

Prin urmare, s-a reținut că

reclamanta nu a făcut dovada refuzului pârâtelor de a-i pune la dispoziție

documentele și informațiile solicitate.

De asemenea, aceasta nu a făcut

dovada faptului că s-a prezentat la sediul social al societății și că i s-a

refuzat dreptul de a consulta documentele societății și de a-și exercita

dreptul de control.

Împotriva acestei sentințe de

declarat apel reclamanta I.E.

Prin decizia comercială nr. 399 din 29

octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, a fost

respins, ca nefondat, apelul reclamantei.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut următoarele.

Prin încheierea de ședință din data

de 16 aprilie 2009, instanța de apel a încuviințat apelantei cererea de audiere

a martorului L.J. și de reaudiere a martorului G.A.

Deși a acordat mai multe termene

pentru ca apelanta să afle domiciliul martorului L.J., aceasta nu și-a

îndeplinit obligația, astfel că, în baza art. 186 alin. (1) și (2) C. proc.

civ., a dispus decăderea apelantei din dreptul de ascultare a acestui martor.

Pe fond, s-a reținut că, potrivit

probelor administrate în cauză, atât în fața primei instanțe cât și în fața

celei de apel, reclamantei i au fost comunicate documentele și informațiile

solicitate, și cu toate că aceasta a semnat în prezența avocatului ales, de

primire a acestora, susține că nu a primit toate actele cerute.

S-a mai reținut că reclamanta a fost

convocată la sediul societății de mai multe ori, în vederea ținerii adunărilor

generale, însă de fiecare dată reclamanta a refuzat să se prezinte.

Prin urmare, instanța de apel a

reținut că reclamanta a ales să nu exercite drepturile legale și statutare ce

derivă din calitatea sa de asociat, și că nici nu a făcut dovada refuzului

pârâtelor de a-i comunica actele și informațiile solicitate și nici dovada

împiedicării reclamantei de a avea acces în sediul societății.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta I.E. aducându-i următoarele critici.

decăzut pe recurentă din proba cu martori, deși încuviințase anterior audierea

martorei J.L.I., încălcându-i astfel dreptul la apărare.

Recurenta susține că a făcut

demersuri la B.E.P. și că timpul pentru sosirea răspunsului acestei instituții,

cu privire la domiciliul martorei, a fost prea scurt.

Cu toate acestea recurenta susține

că și-a îndeplinit obligația impusă de instanță și a indicat adresa martorei,

neexplicându-și de ce adresa de la B.E.P. nu a ajuns la dosarul cauzei.

Se mai susține de recurentă că a

solicitat instanței ca părțile adverse să depună la dosarul cauzei acte din

care să rezulte adresa de domiciliu a martorei, însă, în mod inexplicabil

instanța a respins și această cerere.

cuprinde considerentele care au stat la baza înlăturării dovezilor și

susținerilor sale.

Se susține de către recurentă că nu

a avut acces la sediul social pentru a putea vedea actele SC P. SRL, acest

lucru rezultând și din faptul că la fostul sediul social nu s-a putut face

afișarea unei citații și că societatea care închiriase un spațiu pentru sediul

social al pârâtei a fost radiată la data de 21 noiembrie 2007.

În mod greșit a reținut instanța de

apel faptul că recurenta nu s-a prezentat la convocările A.G.A., deoarece a

fost împiedicată de alte probleme mai importante, precum vizita în țara de

domiciliu – SUA.

Se susține de către recurentă că

obligația de a-i comunica unele acte privind activitatea societății pârâte, îi revenea

și pârâtei B.C., care în acea perioadă avea calitatea de mandatar special al

recurentei, însă instanța de apel nu a verificat aceste aspecte invocate de

recurentă.

Recurenta apreciază că aspectele

relevate se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Analizând decizia recurată, prin

raportare la criticile formulate, Înalta Curte a reținut că recursul este

nefondat, pentru următoarele considerente.

reținută, recurentei-reclamante nefiindu-i încălcat dreptul la apărare.

Potrivit dispozițiilor art. 112 pct.

5 teza ultimă C. proc. civ., atunci când se cere dovada cu martori, se va arata

numele și locuința martorilor.

Prin urmare, este obligația celui ce

propune dovada cu martori, în speța de față recurenta-reclamantă, de a indica

numele și locuința martorilor propuși, însă recurenta nu și-a îndeplinit

această obligație, deși instanța de apel a acordat mai multe termene în acest

sens.

Toate susținerile recurentei cu

privire la demersurile pe care le-a făcut cu privire la aflarea domiciliului

martorei propuse nu pot suplini lipsa de finalitate a acestor demersuri și

faptul că nu a reușit până la urmă să indice adresa de domiciliu a martorului

propus, legea obligând-o la acest lucru.

De altfel, instanța de apel a

încuviințat reaudierea unui martor deja audiat în fața primei instanțe, martor

care a putut fi citat, astfel încât nu se poate susține că instanța de apel nu

a acceptat cererile formulate în apărare de recurentă, vina pentru

imposibilitatea citării martorei propuse de recurentă aparținând doar acesteia,

astfel încât instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 186

alin. (2) C. proc. civ.

cu fondul cauzei privesc greșita interpretare a probatoriului existent la

dosarul cauzei, deci temeinicia deciziei recurate și nu legalitatea acesteia,

așa cum în mod formal susține recurenta, or, sub acest aspect instanța de

recurs nu mai poate analiza hotărârea instanței de apel, dispozițiile pct. 10

și 11 ale art. 304 C. proc. civ., fiind abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000.

Având în vedere cele de mai sus,

Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta I.E. BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 399 din 29 octombrie 2009

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Obligă reclamanta la plata sumei de

1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei pârâte B.C.M.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 7 octombrie 2010.