ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2953/2008

Ședința publică de la 17 octombrie 2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 27 noiembrie 2007

reclamanta B.E.M., cu domiciliul procesual ales în Cluj-Napoca, a chemat-o în

judecată pe pârâta SC T.D.R. SA Cluj Napoca, solicitând instanței ca prin

hotărârea ce o va pronunța să dispună numirea unui expert contabil care să fie

însărcinat să întocmească un raport cu privire la operațiunea de vânzare ce a

făcut obiectul contractului de parcelare și vânzare-cumpărare încheiat între

pârâtă și SC H.R. SRL, autentificat cu nr. 84 din 18 ianuarie 2005 de B.N.P. L.M.,

a modului în care a fost folosită suma obținută din această vânzare, precum și

a modului în care s-a repartizat profitul societății în perioada 2004 – 2007,

precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că are calitatea de acționar al societății pârâte, deținând o cotă de

15,98 % din numărul total de acțiuni. Deși cota de participare a reclamantei

este relativ însemnată, în ultima perioadă aceasta nu mai are aproape nici un

fel de informații cu privire la gestiunea societății pârâte. Mai mult,

reclamanta arată că nu a primit dividende din cea ce ar fi trebuit să

reprezinte profitul societății. În acest context, reclamanta înțelege să se

prevaleze de dispozițiile art. 136 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, scopul

acțiunii fiind acela de a obține informații reale, atestate în contabilitatea

societății, despre modul în care s-au gestionat afacerile societății în ultima

perioadă de timp, pentru ca astfel să-și poată face o idee despre dividendele

la care era îndreptățită.

Prin întâmpinarea depusă la dosar,

pârâta a solicitat respingerea cererii reclamantei, aceasta având caracter

contencios.

Prin sentința comercială nr. 200/C/2008

din data de 28 ianuarie 2008 pronunțată, în dosarul nr. 5818/1/285/2007, de

Tribunalul Comercial Cluj a respins excepția inadmisibilității introducerii

acțiunii ca neîntemeiată și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta B.E.M.

împotriva pârâtei SC T.D.R. SA ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond, a avut în vedere faptul că acțiunea are un caracter

contencios, întemeiat pe dispozițiile art. 135 din Legea nr. 31/1990, iar pe

fondul cauzei, de asemenea, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată, întrucât motivele

invocate de reclamantă nu sunt în măsură să determine instanța să numească un

expert care să analizeze o operațiune de vânzare-cumpărare să arate cum a fost

folosită suma de bani obținută din acea tranzacție și cum s-a repartizat

profitul societății pârâte pentru o perioadă de 3 ani, respectiv 2004 – 2007.

Împotriva acestei sentințe a formulat

apel reclamanta B.E.M. solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței

atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de

judecată.

În dezvoltarea motivelor de apel,

reclamanta arată că în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (1) din Legea nr. 31/1990,

era îndreptățită la a solicita desemnarea unui expert pentru a verifica anumite

operațiuni din gestiunea societății întrucât deține 10 % din capitalul social,

instanța de fond făcând o interpretare greșită a acestor dispoziții.

În aceste condiții, reclamanta

apreciază că instanța era obligată să dispună numirea unui expert contabil care

să întocmească un raport cu privire la contractul de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 84 din 18 ianuarie 2005 de B.N.P. L.M., încheiat între

pârâta SC T.D.R. SA Cluj Napoca și SC H.R. SRL, a modului în care a fost

folosită suma obținută din această vânzare, precum și a modului în care s-a

repartizat profitul SC T.D.R. SA, în perioada 2004 – 2007, în privința tuturor

acestor solicitări instanța de fond făcând o interpretare greșită a

dispozițiilor legale.

Prin întâmpinarea formulată, intimata

SC T.D.R. SA a solicitat respingerea apelului reclamantei, ca nefondat, cu

consecința menținerii în totalitate a sentinței atacate.

Prin decizia nr. 123 din 5 iunie 2008,

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

a admis apelul declarat de reclamanta B.E.M. împotriva sentinței comerciale nr.

200 din 28 ianuarie 2008 pronunțată în dosarul nr. 5818/1285/2007 al

Tribunalului Comercial Cluj, pe care o schimbă în sensul că admite cererea de

chemare în judecată și dispune numirea de către instanță a unui expert contabil

care să întocmească un raport cu privire la contractul de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 84/18 ianuarie 2005 de B.N.P. L.M., încheiat între pârâta

SC T.D.R. SA și SC H.R. SRL, a modului în care a fost folosită suma obținută

din această vânzare, precum și a modului în care s-a repartizat profitul SC T.D.R.

SA în perioada 2004 – 2007.

A obligat pârâta să achite reclamantei

27.655,6 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de apel a reținut că reclamanta deține cel puțin 10 % din capitalul social al

societății necontestat de pârâtă și că, potrivit art. 136 alin. (1) din Legea nr.

31/1990 are dreptul de a solicita instanței desemnarea unui expert pentru care

să întocmească un raport cu privire la anumite operațiuni din gestiunea

societății evidențiate în contabilitate.

Împotriva acestei ultime hotărâri a

declarat recurs pârâta SC T.D.R. SA Cluj Napoca, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie susținând, în esență, că, motivele invocate de

reclamantă nu sunt de natură a determina instanța de judecată la numirea unui

expert, cu atât mai mult cu cât aceasta nu a făcut dovada că deține cel puțin

10 % din capitalul social, iar pe de altă parte, societatea pârâtă i-a

respectat dreptul la informare cu privire la operațiunile gestionar, contabile ale

societății.

Recurenta-pârâtă critică hotărârea și

sub aspectul că pentru o simplă cerere făcută în baza unui articol din Legea nr.

31/1990 i s-au acordat apelantei-reclamante suma de 27.655,6 lei onorariu de

avocat cheltuieli de judecată.

În consecință, recurenta, în temeiul

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, modificarea

deciziei atacate, respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de

fond.

De asemenea, solicită instanței să

facă aplicarea prevăzută de art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Din examinarea actelor de la dosar

prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei

rezultă că instanța de apel în mod corect a apreciat actul juridic dedus

judecății și probatoriile administrate, pronunțând o hotărâre temeinică și

legală care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâta SC T.D.R. SA

Cluj Napoca.

Criticile formulate de

pârâta-recurentă că în condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada că

deține cel puțin 10 % din capitalul social și că existau și alte mijloace de

informare cu privire la activitatea desfășurată de către persoana juridică la

care are calitatea de acționar, de care putea beneficia, nu sunt întemeiate

întrucât, așa cum în mod judicios a reținut instanța de apel s-a dovedit de

reclamantă că deține cel puțin 10 % din capitalul social, aspect care nu a fost

contestat de pârâtă, astfel că, critica recurentei-pârâte sub acest aspect este

nefondată.

Dispozițiile art. 136 alin. (1) din

Legea nr. 31/1990 republicat, privind dreptul de informare al acționarilor care

dețin cel puțin 10 % din capitalul social asupra unor operațiuni din gestiunea societății,

își găsesc pe deplin aplicarea în cauza de față, sub acest aspect hotărârea

nefiind susceptibilă de critici.

Critica recurentei-pârâte cu privire

la cuantumul exagerat al cheltuielilor de judecată acordate reclamantei vizează

aspecte de netemeinicie ce nu se încadrează în niciunul din motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru a fi examinată pe calea recursului.

Pentru cele ce preced, Înalta Curte,

va respinge, ca nefondat recursul pârâtei SC T.D.R. SA Cluj Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC T.D.R. SA Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 123 din 5

iunie 2008 a Curții de Apel Cluj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 octombrie 2008.