ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 843/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Cluj la 17 iunie 2008 sub nr. 892/1285/2008, reclamantul I.B. i-a chemat în judecată pe pârâții P.C., N.H. și SC B. SRL, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se încuviințeze retragerea sa din societatea pârâtă, cu obligarea pârâților, în solidar, la plata drepturilor cuvenite pentru cele 7 părți sociale deținute de reclamant, corespunzătoare cotei de 33,34% din capitalul social al pârâtei, la valoarea ce va fi stabilită de un expert, precum și modificarea actelor constitutive ale pârâtei SC B. SRL cu privire la participarea la capitalul social, respectiv la beneficii și pierderi, corespunzătoare retragerii sale din societate, cu cheltuieli de judecată.

La data de 5 septembrie 2008, reclamantul și-a precizat acțiunea, solicitând să se constate că la data de 5 mai 2008 a operat retragerea sa din societatea pârâtă SC B. SRL prin acordul tuturor asociaților și a solicitat să se dispună modificarea actelor constitutive ale pârâtei SC B. SRL, cu privire la participarea la capitalul social, respectiv la beneficii și pierderi, corespunzătoare retragerii la data de 5 mai 2008 a reclamantului și obligarea pârâților, în solidar, la plata drepturilor cuvenite pentru cele 7 părți sociale, reprezentând 33,34% din capitalul social al SC B. SRL deținute de reclamant, valoare ce va fi stabilită de un expert la data retragerii sale cu acordul tuturor asociaților, 5 mai 2008, cu cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat dispozițiile art. 191 – art. 194, art. 197, art. 224, art. 225, art. 226 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, art. 969 C. civ. Pârâții SC B. SRL, P.C. și N.H. au formulat întâmpinare la data de 8 septembrie 2009, solicitând respingerea cererii ca inadmisibilă, cu cheltuieli de judecată. În motivarea apărărilor propuse, în legătură cu primul petit din cererea inițială, au precizat că soluția retragerii judiciare, în conformitate cu art. 226 lit. c) din Legea nr. 31/1990 actualizată, este o cale de rezervă, accesibilă doar pentru motive temeinice, dacă actul constitutiv nu definește cauzele exprese de retragere sau dacă lipsește acordul tuturor celorlalți asociați cu privire la retragere.

În ceea ce privește al doilea petit al cererii inițiale, au arătat că soluționarea acestuia este condiționată de admiterea primului petit. Au mai arătat că nu sunt de acord cu cesiunea părților sociale ale reclamantului, ci cu retragerea sa din societate, motiv pentru care singura persoană care poate fi obligată la plata contravalorii acestor părți sociale este societatea pârâtă și nu asociații. Cu privire la capătul de cerere referitor la modificarea actelor constitutive ale pârâtei SC B. SRL, au arătat că, în condițiile în care nu s-au opus la admiterea retragerii reclamantului din societate, sunt de acord și cu modificarea actelor constitutive. Au concluzionat în sensul că lipsa caracterului contencios al cererii de chemare în judecată cu privire la toate capetele de cerere o face inadmisibilă în condițiile art. 226 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 31/1990, actualizată.

Au solicitat exonerarea lor de plata cheltuielilor de judecată în condițiile art. 275 C. proc. civ. La data de 8 octombrie 2008, pârâții SC B. SRL, P.C. și N.H. și-au completat întâmpinarea, exprimându-și poziția asupra precizării de acțiune depuse de reclamant, reiterându-și acordul cu privire la retragerea din societate, arătând însă că nu pot fi de acord cu luarea în considerare a datei de 5 mai 2008, ca dată a retragerii reclamantului din societate.

La data de 5 noiembrie 2008, reclamantul a depus o cerere de disjungere a petitului III, referitor la obligarea pârâților, în solidar, la plata cotei - părți din valoarea societății corespunzătoare cotei sale de participare la capitalul social, aferentă celor 7 părți sociale deținute, de petitele I și II, referitoare la constatarea retragerii sale din societate la data de 5 mai 2008 și stabilirea structurii participării asociaților pârâți la capitalul social al pârâtei SC B. SRL La termenul din data de 3 decembrie 2008, reprezentantul reclamantului, dl avocat R.Ș., în numele reclamantului, în temeiul procurii speciale autentificate din 8 septembrie 2008 de BNP P.I., a arătat că înțelege să renunțe la judecarea acestui petit, în conformitate cu dispozițiile art. 246 C. proc.

civ. Ca urmare, prin sentința comercială nr. 4939/C din 10 decembrie 2008, Tribunalul Comercial Cluj a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea petitului cererii precizate având ca obiect obligarea pârâților, în solidar, la plata drepturilor cuvenite reclamantului pentru cele 7 părți sociale reprezentând 33,34% din capitalul social al pârâtei SC B. SRL deținute de reclamant, având în vedere patrimoniul pârâtei SC B. SRL la data operării retragerii prin acordul tuturor asociaților, 5 mai 2008. A respins, ca rămasă lipsită de obiect, cererea reclamantului de disjungere a petitului descris la pct. 1 și judecarea sa pe cale separată, a admis cererea precizată, în limitele modificate ale sesizării, prin renunțarea la judecarea petitului descris la pct. 1 și, în consecință, a constatat retragerea reclamantului I.B.

din societatea pârâtă SC B. SRL la data de 5 mai 2008 și a stabilit, în urma retragerii asociatului reclamant I.B. din societatea pârâtă SC B. SRL, la data de 5 mai 2008, că structura participării la capitalul social a asociaților rămași, pârâții P.C. și N.H. este următoarea: - P.C.- 50% - N.H. - 50% A dispus redistribuirea celor 7 părți sociale care au aparținut asociatului retras, către cei doi asociați rămași, conform noilor cote de participare ale acestora la capitalul social, mai sus arătate și a dispus efectuarea mențiunilor corespunzătoare în registrul comerțului, obligând pârâții în solidar, la plata către reclamant a sumei de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Tribunalul a reținut, în esență, că, în cauză, există un acord al asociaților în privința retragerii din societate, astfel că reclamantul nu ar mai justifica un interes să promoveze o asemenea cerere în temeiul art. 226 (1) lit. c) din L.S.C.

dar dat fiind faptul că efectuarea modificărilor corespunzătoare în Registrul Comerțului este, în speță, condiționată de existența unei hotărâri judecătorești, conform art. 204 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, republicată, cererea adresată instanței de judecată se justifică față de dispozițiile art. 226 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, republicată. Împotriva acestei hotărâri au formulat apel pârâții, solicitând schimbarea sentinței și respingerea acțiunii. Prin decizia civilă nr. 77 din 7 mai 2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de pârâții P.C., N.H. și SC B. SRL Cluj – Napoca, și a schimbat hotărârea în parte în sensul că a respins cererea precizată privind retragerea reclamantului din SC B. SRL.

A menținut restul dispozițiilor sentinței. A obligat reclamantul să achite pârâților 5.969,65 lei, cheltuieli de judecată la fond și în apel. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că prima instanță nu avea legal posibilitatea de a constata că sunt îndeplinite condițiile legale pentru exercitarea dreptului de retragere, operând retragerea reclamantului din societatea comercială la data de 5 mai 2008 având în vedere că o atare cerere se circumscrie dispozițiilor art. 226 alin. (1) lit. c) și este astfel incompatibilă cu temeiul juridic invocat și reținut de instanță, respectiv art. 226 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 republicată, și nici de a dispune asupra structurii participării la capitalul social al celorlalți asociați, deoarece o astfel de soluție este compatibilă exclusiv cu ipoteza prevăzută la art. 226 (1) lit. c) din lege, care nu era dată în speță.

Față de cele ce preced, instanța de apel a reținut că tribunalul comercial, ca jurisdicție de primă instanță, a aplicat și interpretat greșit și dispozițiile art. 111 C. proc. civ. raportat la art. 226 din Legea nr. 31/1990, republicată, față de natura juridică de acțiune în realizare a cererilor întemeiate pe aceste dispoziții legale, pronunțând astfel o sentință nelegală și netemeinică în cadrul și limitele analizate de instanța de apel. Reclamantul a formulat recurs, în termenul legal solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei în totalitate în sensul respingerii apelului formulat de către pârâți. A invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

și a arătat, în esență, că hotărârea este nelegală, deoarece în mod greșit instanța a reținut că toate cererile întemeiate pe dispozițiile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, sunt acțiuni în realizarea unor drepturi, deși, prin textul de lege se reglementează trei modalități de retragere a unui asociat din societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau din societatea cu răspundere limitată, cele reglementate prin art. 226 alin. (1) lit. a) și b) vizând posibilitatea constatării acestui drept.

În aceste ipoteze instanța constată intervenirea convenției private a asociaților (lato sensu) de retragere a asociatului care îndeplinește condițiile agreate prin actul constitutiv sau care a obținut acordul unanim al tuturor asociaților, iar în cauză există acest acord, conform adresei din 5 mai 2008. Pe de altă parte, indiferent de modalitatea de retragere a asociatului, asociații pot cădea de acord cu privire la valoarea drepturilor patrimoniale aferente retragerii, conform art. 226 alin. (3) din lege, iar dacă nu, partea are dreptul la justiție, fiind greșită interpretarea dată de către instanță acestui text de lege, în sensul că trebuie să existe un acord și cu privire la valoarea părților sociale.

În fine, a arătat că modificarea actelor constitutive ale societății este consecința imediată, logică și indispensabilă a retragerii unui asociat, indiferent de modalitatea retragerii. Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., a pus în discuție, ca motiv de recurs de ordine publică, nelegalitatea căii de atac și compunerea instanței care a pronunțat hotărârea atacată în raport de limitele învestirii instanței și de dispozițiile art. 226 alin. (1) Legea nr. 31/1990, republicată.

Analizând recursul prin raportare cu prioritate la acest motiv de recurs de ordine publică, față de efectele juridice pe care le produce admiterea acestuia, se rețin următoarele: Potrivit art. 226 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, privind societățile comerciale, asociatul în nume colectiv, în comandită simplă sau în societatea de răspundere limitată se poate retrage din societate: a) în cazurile prevăzute în actul constitutiv b) cu acordul tuturor celorlalți asociați c) în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizează acordul unanim se poate retrage pentru motive temeinice, în baza unei hotărâri a tribunalului, supusă numai recursului în termen de 15 zile de la comunicare.

Potrivit alin. (2), în situația prevăzută la alin. (1) lit. c), instanța de judecată va dispune prin aceeași hotărâre și cu privire la structura participării la capitalul social a celorlalți asociați. Potrivit alin. (3), drepturile asociatului retras, cuvenite pentru părțile sale sociale, se stabilesc prin acordul asociaților ori de un expert desemnat de aceștia sau, în caz de neînțelegere de tribunal. Prin urmare, din interpretarea textului de lege rezultă că legiuitorul atunci când a reglementat condițiile retragerii asociaților din societate a avut în vedere, pe de o parte, principiul libertății convențiilor, acordând asociaților dreptul de a reglementa modalitățile de retragere din societate, fie prin acordul unanim în lipsa unei convenții materializat printr-o hotărâre a acestora, fie pe cale judecătorească, în această situație stabilindu-se că hotărârea pronunțată de admitere a cererii, este supusă numai recursului.

Per a contrario, numai dacă cererea de retragere se respinge, aceasta este supusă căii de atac prevăzută de dreptul comun, respectiv apelului. În cauză, este evident și necontestat și de către instanța de apel, că prima instanță și-a fundamentat juridic hotărârea pe dispozițiile legale care constituie dreptul comun în materie, ale art. 226 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, privind societățile comerciale, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, trimiterea instanței de fond și la dispozițiile art. 111 C. proc. civ., nefiind de natură a schimba cadrul procesual ci doar pentru a justifica, în opina instanței calificarea juridică ce ar trebui dată unei asemenea cereri, întemeiată pe art. 226 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 republicată.

Normele juridice invocate și reținute au fost raportate la situația de fapt, considerându-se de către prima instanță utilă pronunțarea unei hotărâri judecătorești de admitere a cererii în temeiul art. 226 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, republicată, chiar și în situația existenței unui acord, atât timp cât acesta nu s-a mai materializat într-o hotărâre a asociaților, în vederea modificării, potrivit legii, a actului constitutiv. Ori, prioritar analizei pe fond a temeiniciei unei asemenea cereri față de statutul juridic al retragerii asociaților, astfel cum este reglementat de sediul materiei, arătat mai sus, instanța de control judiciar avea obligația să verifice în raport de dispozițiile legale incidente și limitele în care a fost soluționată cauza, legalitatea învestirii sale din punctul de vedere al căii de atac.

Așa cum s-a arătat, în precedent, și a reținut și instanța de apel, judecata s-a limitat doar la petitul privind operarea retragerii și stabilirea cotei de participare la capital al asociaților rămași, pentru rest luându-se act de renunțarea la judecată. Prin urmare, acestea fiind limitele judecății și constatându-se, totodată, că cererea de retragere a fost admisă și nu respinsă, calea de atac era aceea a recursului, conform art. 226 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, prin derogare de la dispozițiile art. 282, art. 284 C. proc. civ. și nu a apelului, iar compunerea legală a completului este de 3 judecători, potrivit Legii de organizare judecătorească și nu de 2 judecători cum a fost cauza soluționată.

Așa fiind, Înalta Curte, față de acest motiv de recurs de ordine publică, invocat, din oficiu, și subsumat dispozițiilor art. 304 pct. 1, 5 și 9 C. proc. civ. și dând, totodată, eficiență dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul, va casa hotărârea și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru soluționarea căii de atac ca fiind recurs, în compunerea legal constituită. Cu această ocazie, instanța va avea în vedere și celelalte motive de recurs privitoare la fondul litigiului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul I.B. împotriva deciziei civile nr. 77/2009 din 7 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează decizia și trimite cauza aceleiași instanțe pentru soluționarea căii de atac ca fiind recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2010.