ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2213/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2213/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată

Tribunalului Neamț, înregistrată la nr. 492/ E din 17 martie 2004, reclamantul

D.P.I., administrator și coasociat al SC B. SRL, a solicitat excluderea din

această societate a asociatului B.N.

Pârâtul a formulat

întâmpinare și cerere reconvențională solicitând a se constata nulitatea

acțiunii introductive pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute

expres de art. 720

1

C. proc. civ., dizolvarea SC B.S. SRL în temeiul

art. 222 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990; lichidarea și împărțirea

capitalului social și a patrimoniului societății potrivit cotelor de

participare stabilite în actul constitutiv și în actele adiționale și

stabilirea răspunderii administratorului D.P.I. pentru pierderile înregistrate

de societate în perioada în care acesta a îndeplinit funcția de administrator.

Asociatul B.D.V. a formulat

o cerere de intervenție în interes propriu și în interesul pârâtului reclamant B.N.

prin care a solicitat respingerea cererii principale pentru neîndeplinirea

procedurii prealabile, admiterea cererii reconvenționale, dizolvarea societății

cu lichidarea și împărțirea capitalului social, atragerea și stabilirea

răspunderii administratorului reclamant pentru pierderile înregistrate de

societate în perioada în care a îndeplinit această funcție.

Secția comercială și de

contencios administrativ a Tribunalului Neamț a respins, ca nefondată, excepția

lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtul B.N. și de intervenientul B.D.V.;

a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul D.P.I.; a admis

cererile de retragere din societatea SC B.S. SRL formulate de B.N. și B.D.V.; a

respins capetele de cerere privind dizolvarea și lichidarea societății și a

încuviințat ca aceasta să funcționeze în continuare cu asociat unic: D.P.I.; a

respins cererile de atragere a răspunderii reclamantului pârât în calitate de

administrator al societății; a constatat că activul societății este în sumă

totală de 1.029.265.740 lei, conform rapoartelor de expertiză efectuate în

cauză și că asociaților retrași, B.N. și B.D.V., li se cuvine o cotă de 3,4 %

din capitalul social, respectiv câte 40.042.806 lei, iar o cotă de 93,2 % din

activul net, respectiv 949.180.128 lei, i se cuvine reclamantului, pe care l-a

obligat pentru SC B.S. SRL să plătească pârâtului reclamant B.N. și

intervenientului B.D.V. câte 40.042.806 lei, reprezentând drepturile părților

sociale, compensând cheltuielile de judecată.

Apelul formulat de pârâtul

reclamant și de intervenient împotriva sentinței tribunalului a fost respins,

ca nefondat, de Secția comercială și de contencios administrativ a Curții de

Apel Bacău, prin decizia civilă nr. 80, pronunțată la data de 15 noiembrie

2005, cu motivarea că instanța de fond s-a pronunțat în limitele învestirii și

pe baza textelor legale incidente cererilor părților.

Secția comercială a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, prin decizia nr. 3726, pronunțată la data de 22

noiembrie 2006, a casat menționata decizie și a trimis cauza Tribunalului Neamț

pentru rejudecarea cererii principale, a cererii reconvenționale și a cererii

de intervenție, instanță care, prin sentința civilă nr. 180, pronunțată la data

de 27 martie 2008, a respins excepția nulității absolute a dispoziției din

Încheierea Judecătorului delegat la O.R.C. nr. 10612/2002 referitoare la participarea

asociaților la beneficii și pierderi, invocată de reclamant; a respins excepția

nulității acțiunii introductive pentru neîndeplinirea procedurii prealabile,

prevăzută de art. 720

1

C. proc. civ., invocată de pârâtul B.N.; a

admis cererea reclamantului și, în consecință: a dispus excluderea asociatului

pârât B.N. din SC B.S. SRL; a constatat că valoarea activului net al SC B.S. SRL

la data de 31 noiembrie 2007 este de 134.810 lei, iar valoarea actualizată a

bunurilor ce compun patrimoniul societății este de 149.169 lei, conform

raportului de expertiză contabilă; că pârâtului B.N. i se cuvine o cotă de

¾ % din capitalul social, respectiv suma de 5.586 lei; a luat act de

cererea asiguratului pârât B.D.V. de a se retrage din SC B.S. SRL, constatând

că potrivit „tranzacției”, autentificată sub nr. 663 din 16 martie 2005, i-au

fost acordate drepturile cuvenite reprezentând echivalentul părților sociale și

a contribuției aduse la constituirea activului SC B.S. SRL și că nu mai are de

formulat nicio pretenție; a dispus continuarea activității societății pârâte cu

asociat unic D.P.I.; a respins, ca nefondată, cererea reconvențională formulată

de pârâtul B.N.; a dispus înregistrarea la O.R.C. Neamț a hotărârii irevocabile

de excludere și publicarea acesteia în M. Of. al României Partea a IV-a în

termen de 15 zile și a obligat pe pârâtul B.N. să plătească reclamantului

cheltuielile de judecată în sumă de 3.200 lei.

Spre a hotărî astfel,

tribunalul învestit prin decizia Secției comerciale a Înaltei Curți de Casație

și Justiție nr. 3726/22 noiembrie 2006 cu rejudecarea cauzei, a reținut că

reclamantul nu a recurat în termenul legal, încheierea judecătorului delegat la

O.R.C. Neamț nr. 10612 din 17 octombrie 2002; că, față de obiectul cererii

reclamantului, în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 720

1

C.

proc. civ.; că probele administrate confirmă învinuirile aduse de reclamant

prin acțiunea introductivă pârâtului B.N., contrar prevederilor Legii nr. 31/1990;

că motivul invocat de reclamantul reconvențional și de intervenient în

susținerea cererii de dizolvare, prevăzut la art. 227 alin. (1) lit. e) din

Legea nr. 31/1990, republicată, impune ca neînțelegerile grave dintre asociați

să împiedice funcționarea societății, or SC B.S. SRL este funcțională,

activitatea acesteia desfășurându-se cu profit; că dacă reclamantul pârât

reconvențional nu și-ar fi îndeplinit corespunzător îndatoririle ce-i reveneau

în calitate de administrator al SC B.S. SRL, asociații care reprezentau

majoritatea capitalului social puteau decide asupra revocării sale din această

calitate, dar și atragerea răspunderii acestuia pentru eventuale prejudicii,

or, dimpotrivă, conform actului adițional nr. 6593 din 16 octombrie 2003, a

fost reconfirmat în această calitate; că SC N. SRL Piatra Neamț, în care D.P.I.

are calitatea de acționar, a fost înființată, la data de 27 august 2002, având

ca obiect de activitate principal comerțul cu amănuntul al bunurilor de ocazie

vândute prin magazine, în timp ce cooptarea acestuia ca asociat în cadrul SC B.S.

SRL s-a făcut ulterior, prin actul adițional nr. 6593 din 16 octombrie 2002,

prin care s-a completat obiectul de activitate, situație ce înlătură susținerea

că reclamantul desfășura concurență neloială; că dispariția unor registre

aparținând SC B.S. SRL nu este de natură a determina dizolvarea societății,

iar, în condițiile în care afirmațiile pârâtului reclamant reconvențional și

ale intervenientului nu sunt confirmate prin acte, nu se justifică cererea

acestora de dizolvare și lichidare a SC B.S. SRL; că prin lipsa dovezii

existenței vreunei pagube înregistrată de societate, nu sunt întrunite

condițiile atragerii răspunderii administratorului D.P.I.; că urmare a

excluderii asociatului pârât B.N. din SC B.S. SRL, determinată de

neînțelegerile dintre asociați ce împiedică funcționarea corespunzătoare a

societății și a retragerii intervenientului B.D.V. din societate, conform

„tranzacției” autentificată sub nr. 663 din 16 martie 2005, având în vedere

prevederile art. 229 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, instanța a

încuviințat funcționarea în continuare a SC B.S. SRL cu asociat unic D.P.I.; că

din expertizele tehnice și expertiza contabilă efectuate în cauză rezultă

valoarea activului net a societății pârâte și valoarea actualizată a bunurilor

ce compun patrimoniul societății, iar, conform încheierii nr. 10612 din 17

octombrie 2002 a judecătorului delegat la O.R.C. Neamț, rezultă structura

participării la capitalul social, respectiv la beneficii și pierderi.

Secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel Bacău a respins, ca

nefondat, apelul formulat de pârâtul B.N. împotriva sentinței tribunalului

pronunțată în rejudecarea cererilor deduse judecății, conform deciziei de

casare și a obligat pe apelant să plătească în favoarea bugetului de stat suma

totală de 606,44 lei, reprezentând taxă de timbru, în două rate scadente, la

data de 5 ianuarie 2009 și la data de 2 februarie 2009.

Pentru a pronunța menționata

decizie, instanța de apel, examinând motivele invocate de apelant, a considerat

că, în rejudecare, au fost analizate distinct împrejurările care au condus la

soluționarea cererii principale de excludere a pârâtului și a celei

reconvenționale de atragere a răspunderii administratorului, reținând, pentru

prima situație, atitudinea culpabilă a pârâtului, iar, pentru cea de a doua,

îndeplinirea obligațiilor ce reveneau administratorului; că instanța de fond,

în rejudecare, nu a respins probele propuse de pârâtul reclamant, ci acesta

este cel care nu a mai insistat în susținerea lor, neindicând numele martorilor

avuți în vedere și nici întrebările suplimentare față de interogatoriile luate

de instanță cu ocazia primei judecăți în fond a cauzei și nedepunând

înscrisurile, pretins a fi relevante pentru soluționarea cauzei, cu toate că a

fost prezent în fața instanței, atitudine manifestată și cu ocazia judecății

apelului, când, față de efectul devolutiv al acestei căi de atac, avea

posibilitatea să propună probele de a căror administrare arată că a fost împiedicat

de către prima instanță, context în care formularea unei cereri de repunere pe

rol a cauzei pentru completarea probatoriului administrat în fața primei

instanțe apare ca nelegală, față de condițiile impuse de art. 151 C. proc. civ.

și ca o exercitare abuzivă a drepturilor procesuale, în condițiile în care,

anterior formulării concluziilor orale, a precizat că nu mai are cereri de

formulat.

Analizând fondul cauzei,

instanța de apel a apreciat că dispoziția primei instanțe de excludere a

pârâtului reclamant din societate este conformă dispozițiilor legale aplicabile

situației de fapt ce rezultă din probatoriul cauzei; că, în mod legal, prima

instanță a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 222 alin.

(1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 [(art. 227 alin. (1) lit. e) după

republicare)], dat fiind că societatea desfășoară o activitate profitabilă,

conform concluziilor expertizei contabile efectuate în cauză; că, potrivit

notei de constatare intervenite la data de 16 aprilie 2004 și înregistrată sub nr.

1508 din 16 aprilie 2004 de Garda Financiară, Secția Județeană Neamț, nu au

fost constatate nereguli cu privire la schimbul de mărfuri, decontări între SC N.

SRL și SC B.S. SRL, fiind depuse bilanțurile contabile pentru anul 2003; că

prin rezoluția nr. 2319/P/2004 a fost confirmată propunerea de neîncepere a

urmăririi penale față de reclamantul pârât D.P.I. pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 266 pct. 1, 2, art. 269 pct. 1 din Legea nr. 31/1990,

nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor, iar, prin

interogatoriul luat pârâtului reclamant de către instanța de fond, acesta a

recunoscut că nu și-a pus problema că reclamantul l-ar duce în eroare cu

administrarea societății și că a avut acces la actele și evidențele societății

aflate la sediul acesteia, celelalte motive invocate pentru atragerea

răspunderii reclamantului pentru activitatea desfășurată în calitate de

administrator al SC B.S. SRL nefiind susținute de probatoriul cauzei, aspecte

ce impuneau soluția respingerii acestui capăt de cerere.

Referitor la modalitatea de

împărțire a capitalului social instanța de apel a considerat că prima instanță

a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 219 din Legea nr. 31/1990 (art.

224 după republicare), în conformitate cu care asociatul exclus răspunde de

pierderi și are dreptul la beneficii până în ziua excluderii lui, acesta

neavând dreptul la o parte proporțională din patrimoniul social, ci numai la o

sumă de bani care să reprezinte valoarea acestuia, situație în care, având în

vedere că activul net stabilit prin expertiza contabilă are o valoare de

147.100 lei, apelantului i se cuvenea suma de 5001,4 lei, reprezentând 3,4 %,

iar participarea la profit sau la pierdere a apelantului în proporție de 25 %

s-a făcut conform actului adițional din 16 octombrie 2002 și în considerarea

profitului stabilit prin expertiza contabilă ca fiind în cuantum de 2.337 lei.

Instanța de apel a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 19 și 21

2

din Legea nr. 146/1997, cu

modificările și completările ulterioare, având în vedere încheierea pronunțată

în cauză de încuviințare a cererii de ajutor public judiciar în modalitatea

eșalonării plății taxei judiciare de timbru datorate.

Împotriva sus-arătatei

decizii a formulat recurs apelantul B.N. fără a indica temeiul de drept al

cererii sale.

În motivarea recursului

recurentul a arătat, în esență, că instanța de control nu a soluționat motivul

de apel referitor la încălcarea dispozițiilor deciziei de casare de către

instanța de fond care avea obligația de a dispune refacerea probatoriului în

totalitate; a apreciat greșit cererea de repunere pe rol a cauzei în vederea

completării probatoriului ca reprezentând o exercitare abuzivă a drepturilor

sale procesuale, dând o soluție „vădit netemeinică” acestui motiv de apel; a

omis să verifice înscrisurile depuse la dosar pentru a proba lipsa culpei sale,

îngreunându-i, astfel, „situația juridică în propria cale de atac” și a

reiterat motivarea primei instanțe referitoare „la modalitatea de împărțire a

capitalului social și a patrimoniului societății” potrivit cotelor de

participare stabilite în actul constitutiv și în actele adiționale, critici

care se circumscriu motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc.

civ., recurentul neprecizând relevanța aspectelor vizând fondul cauzei cuprinse

în cererea sa de recurs, față de decizia atacată și de cerințele art. 299 alin.

(1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.

Prin întâmpinarea formulată

în cauză, intimatul D.P.I. a solicitat respingerea recursului, apreciind că

acesta a fost declarat cu rea – credință și în disprețul legii.

Recursul este nefondat.

Astfel, examinarea

considerentelor deciziei atacate relevă că instanța de apel a răspuns fiecărui

motiv de apel invocat de apelant, inclusiv celui referitor la încălcarea

dispozițiilor instanței de casare de către instanța de fond apreciind, cu

justețe, că art. 315 alin. (1) C. proc. civ., impunea reexaminarea cererilor

formulate în cauză în cadrul procesual strict determinat ca urmare a soluționării

recursului, aspect ce nu implică obligația administrării de noi probe, ci

reanalizarea temeiniciei și legalității motivelor invocate în susținerea

cererilor deduse judecății, arătate, pe baza probatoriului existent, și că, în

rejudecare, au fost analizate distinct împrejurările ce au condus la

soluționarea cererii principale și a celei reconvenționale.

Totodată, instanța de apel a

răspuns detaliat și fără a „reitera” argumentația instanței de fond, cum fără

temei susține recurentul, și motivului referitor la modalitatea de împărțire a

capitalului social, precizând că asociatul exclus nu are dreptul la o parte

proporțională din patrimoniul social, ci numai la o sumă de bani care să

reprezinte valoarea acestuia, aspecte ce înlătură incidența în cauză a

motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Este de observat că instanța

de apel a dat o legală soluționare criticii referitoare la încălcarea

principiului rolului activ al judecătorului prin neordonarea administrării de

noi probe, în rejudecare, întrucât, potrivit art. 129 C. proc. civ., acest

principiu nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția

procesuală a uneia dintre părți și în apărarea intereselor acesteia, nefiind un

mijloc de promovare a conduitei procesuale arbitrare a părților, iar critica

referitoare la agravarea situației pârâtului reclamant în propria cale de atac,

nu-și găsește justificare, dată fiind soluția de respingere a apelului și de

menținere a soluției primei instanțe în ce îl privește pe acesta, așa încât nici

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu-și găsesc aplicare în speță.

Așa fiind, în temeiul art. 312

alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în

cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâtul B.N. împotriva deciziei nr. 6 din 15 ianuarie 2009, pronunțată de

Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi

30 septembrie 2009.