ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2245/2012

Ședința publică de la 3 mai 2012 Asupra recursurilor de față: Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 4113/103 din 22 octombrie 2009 pe rolul Tribunalului Neamț, reclamanții B.D., prin mandatar M.S. și B.A., prin mandatar P.E., în calitate de moștenitori ai asociatului B.V., au chemat în judecată pârâtele SC O.I. SRL și P.L.A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se ia act că reclamanții au dobândit calitatea de asociați la societatea pârâtă la data acceptării moștenirii defunctului B.V., hotărârea urmând să țină loc de act adițional prin care se dispune continuarea activității societății cu moștenitorii defunctului, în calitate de asociați, alături de asociatul P.L.A.

Prin aceeași cerere s-a solicitat să se constate că, urmare intrării reclamanților în societate, structura capitalului social este următoarea: B.D. - 770 părți sociale, reprezentând 49,675% din capitalul social și o cotă de participare la beneficii și pierderi de 45%; B.A. - 770 părți sociale, reprezentând 49,675% din capitalul social și o cotă de participare la beneficii și pierderi de 45% și P.L.A. - 336 părți sociale, reprezentând 3,028% din capitalul social și o cotă de participare la beneficii și pierderi de 10 %. In motivarea cererii, reclamanții au arătat că la data de 23 decembrie 2006 a decedat B.V., asociat al SC O.I. SRL care deținea un număr de 1540 părți sociale, având o cotă de participare la beneficii și pierderi de 90%.

Reclamanții au acceptat moștenirea defunctului, fiecăruia revenindu-i câte o cotă de . Deși acest aspect a fost adus la cunoștință asociatei P.L.A., aceasta nu a răspuns favorabil solicitărilor reclamanților de a-i accepta în calitate de asociați în societate. In apărare, pârâta P.L.A. a depus întâmpinare și cerere reconvențională. Prin întâmpinare, pârâta a invocat inadmisibilitatea acțiunii motivat de faptul că instanța nu o poate obliga să îi accepte pe cei doi reclamanți ca și asociați ai SC O.I. SRL, sens în care a invocat dispozițiile art. 1492 C. civ. arătând că la baza oricărei asocieri trebuie să stea acordul liber al asociaților. Totodată, prin cererea reconvențională, pârâta-reclamantă reconvențional a solicitat dizolvarea societății în temeiul art. 227 lit. b) și e) din Legea nr. 31/1990.

În cursul soluționării cauzei a survenit decesul reclamantului B.D. În cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu D.C., în motivarea cererii arătând că între el și S.M. - procurator al reclamantului B.D., s-a perfectat la data de 7 decembrie 2009 un contract de cesiune de creanță prin care, în schimbul sumei de 30.000 Euro, i-a fost transferat dreptul asupra cotei din părțile sociale și asupra cotei din activul și pasivul a patru societăți comerciale printre care și SC O.I. SRL S-a mai arătat că, urmare încheierii contractului susmenționat la o dată anterioară decesului numitului B.D., moștenitorii acestuia nu pot avea calitate procesuală activă în cauză. Pentru argumentele expuse, intervenientul a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să ia act de calitatea sa de asociat al SC O.I.

SRL , hotărârea urmând să țină loc de act adițional prin care să se dispună continuarea activității cu intervenientul, în calitate de asociat, alături de P.L.A. și B.A. Anterior închiderii dezbaterilor, reprezentantul reclamantului B.A. a arătat că renunță la judecata cererii principale și că solicită admiterea cererii reconvenționale prin care s-a cerut dizolvarea societății. Prin sentința civilă nr. 1591COM din 9 decembrie 2010, Tribunalul Neamț, secția comercială și de contencios administrativ, a luat act de renunțarea reclamantului B.A. la judecata acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâta SC O.I. SRL, a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul D.C.

în contradictoriu cu reclamantul B.A. și pârâtele

SC O.I. SRL

și P.L.A. și a admis cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă P.L.A. și, în consecință, în temeiul art. 229 din Legea nr. 31/1990 a dispus dizolvarea SC O.I.

SRL PIATRA NEAMȚ.

Totodată, s-a dispus înscrierea hotărârii de dizolvare în registrul comerțului și publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, precum și deschiderea procedurii lichidării societății dizolvate, desemnându-se lichidator judiciar SC R.D.V.I. S.P.R.L, cu un onorariu provizoriu de 1000 lei/lunar. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că cererea de intervenție în interes propriu prin care intervenientul D.C. a solicitat dobândirea calității de asociat al societății pârâte, încuviințată în principiu prin încheierea din 11 noiembrie 2010, este neîntemeiată întrucât, conform prevederilor art. 1492 C. civ., în lipsa acordului celorlalți asociați, intervenientul nu poate deveni asociat al societății pârâte.

Totodată, s-a reținut că cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă P.L.A. este întemeiată întrucât, urmare decesului unuia dintre asociați, numărul asociaților s-a redus la unul singur, devenind astfel incidente prevederile art. 229 din Legea nr. 31/1990. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel avocat A.P., pentru D.C., nemotivat și netimbrat, arătându-se în cererea de apel că motivele de apel se vor depune până la primul termen de judecată. Pentru primul termen de judecată, respectiv 7 aprilie 2011, a fost citat apelantul la adresa pe care acesta a indicat-o la instanța de fond în cererea de intervenție pe care a formulat-o, cu mențiunea de a achita taxa de timbru în sumă de 19,5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.

Până la termenul din 7 aprilie 2011, apelantul nu a motivat apelul și nici nu a achitat taxa judiciară de timbru stabilită de către instanță. Ca urmare, prin decizia civilă nr. 36 din 07 aprilie 2011, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ si fiscal, a admis excepția netimbrării și a anulat ca netimbrat apelul declarat de apelantul - intervenient în nume propriu D.C. împotriva sentinței civile nr. 1591/COM din 09 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 4113/103/2009. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta-reclamanta reconvențional P.L.

In cuprinsul cererii de recurs, pârâta-reclamanta reconvențional nu a procedat la indicarea vreunei teze de nelegalitate dintre cele expres și limitativ prevăzute de lege, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 1591/COM din 09 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 4113/103/2009, in sensul introducerii in cauza a numitului B.V., născut la 26 aprilie 1983. In dezvoltarea criticilor, recurenta pârâtă a învederat că decizia civilă nr. 36 din 07 aprilie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, este nelegala, având în vedere faptul că, la data de 26 mai 2011, cu ocazia verificării documentelor de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț, a sesizat faptul ca defunctul B.V.

(decedat la 23 decembrie 2006) a realizat un act adițional prin care a modificat Statutul si Contractul SC O.S.I. SRL, în sensul că " în caz de deces al asociatului B.V., toate drepturile si obligațiile ce-i revin in cadrul societății vor fi preluate de către dl. B.V., nepotul defunctului". Ca urmare, decizia civila atacata este nelegală întrucât reclamanții B.D. si B.A. nu aveau niciun drept asupra moștenirii defunctului B.V. în ceea ce privește societatea pârâtă SC O.S.I. SRL.

Prin înscrisul intitulat „întâmpinare", depus la data de 27 aprilie 2012, recurenta pârâtă a precizat că aspectele invocate în motivarea recursului sunt confirmate prin Actul adițional nr. 4485 din 28 iunie 1999 și Cererea de înscriere de mențiuni formular nr. 5 din 30 iunie 1999, în dovedire atașând Certificatul constatator nr. 26625 din 26 mai 2009. Intimatul intervenient în nume propriu D.C., printr- u memoriu cuprinzând concluzii scrise depus în ședința din 23 februarie 2012 a invocat excepția netimbrării recursului, solicitând anularea acestuia ca netimbrat. Prin același înscris, intimatul intervenient în nume propriu a solicitat anularea recursului ca nemotivat, arătând că recurenta nu s-a conformat dispozițiilor înscrise în art. 302 1 și art. 304 C. proc.

civ. întrucât în declarația de recurs nu a indicat niciunul dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar criticile formulate nu pot fi încadrate în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres si limitativ prevăzute de lege. Deopotrivă, cu caracter subsidiar, intimatul intervenient în nume propriu a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, arătând că susținerea recurentei parate privitoare la Actul adițional al SC O.S.I. SRL, descoperit la data de 26 mai 2011, nu poate fi primită întrucât a fost invocată pentru prima data în cererea de recurs - omisso medio . In aceeași sferă de argumentare s-a arătat că susținerile noi formulate de recurenta pârâtă direct în recurs nu se pot constitui în critici ale sentinței de fond, hotărârea instanței de fond neputând fi modificată tocmai pe aspectul necunoașterii de către instanța de fond a unui fapt descoperit ulterior pronunțării în fond.

Totodată, caracterul inadmisibil al recursului a fost argumentat și pe aspectul neexercitării de către pârâtă a căii de atac a apelului împotriva hotărârii primei instanțe, atitudine omisivă prin care pârâta a achiesat la soluția instanței de fond. Examinând lucrările dosarului, Înalta Curte constată inoportună examinarea excepției de netimbrare a recursului, invocată de intimatul intervenient în nume propriu D.C., în condițiile în care recurenta parata-reclamanta reconvențional P.L. a îndeplinit cerința timbrajului. Ca urmare, examinând recursul recurentei pârâte reclamante reconvențional P.L.A.

din perspectiva excepției nulității acestuia, invocată de intimatul intervenient în nume propriu D.C., Înalta Curte constată că, deși corespunde adevărului faptul că recurenta nu a procedat la indicarea tezei de nelegalitate de care se prevalează în motivarea recursului, dezvoltarea argumentelor prezentate face posibilă încadrarea criticilor în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin motivele invocate recurenta tinzând să susțină greșita aplicare a dispozițiilor legale, relativ la dreptul moștenitorilor sau anumitor moștenitori ai asociatului decedat de a participa la societate, în calitate de asociați, în condițiile legii si a Actului constitutiv. Ca urmare, în raport de prevederile art. 306 alin. (3) C. proc.

civ. , Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul intervenient în nume propriu D.C. In continuare, analizând recursul prin prisma inadmisibilității acestuia, invocată de intimatul intervenient în nume propriu D.C., relativ la argumentele învederate prin întâmpinare, Înalta Curte reține că exercitarea căilor de atac are ca efect punerea în mișcare a controlului judiciar îndeplinit de instanțele superioare asupra hotărârilor instanțelor inferioare, fiind guvernată de principiul legalității căilor de atac prevăzut și de art. 129 din Constituție. Recursul reprezintă acea cale de atac extraordinară, nedevolutivă, comună și, în principiu, nesuspensivă de executare, ce poate fi exercitată numai pentru motive de nelegalitate a hotărârii atacate.

Art. 299 C. proc. civ. prevede calea de atac a recursului împotriva hotărârilor menționate în text, sfera de aplicabilitate fiind o chestiune de admisibilitate a căii de atac. Pe de altă parte, dispozițiile art. 304 C. proc. civ. stabilesc că "modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere (...) numai pentru motive de nelegalitate", textul enumerând apoi motivele de recurs, cu privire la care nu ne vom opri, deoarece nu interesează pentru soluționarea criticilor vizând inadmisibilitatea recursului (problema încadrării in drept fiind deja soluționata anterior). Prin urmare, cele două texte de lege susmenționate justifică posibilitatea exercitării de către pârâta P.L.A. a căii de atac a recursului împotriva hotărârii pronunțate în apel, problema inadmisibilității recursului ce face obiectul cauzei nepunându-se în cauză.

Cu toate acestea, Înalta Curte apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru considerentele ce urmează: Critica din recurs privind aspectele învederate de recurenta parata reclamanta reconvențional P.L.A. nu constituie un motiv întemeiat de modificare sau casare a hotărârilor instanțelor de fond. Astfel, așa cum s-a arătat, este adevărat ca prin recursul formulat recurenta pârâtă a tins sa aducă critici hotărârii primei instanțe pe aspectul că instanța de fond nu a analizat si nu a avut în vedere persoana care, in opinia recurentei, putea sau trebuia sa fie succesor al defunctului B.V. (decedat la 23 decembrie 2006) - in opinia acesteia B.V., iar nu reclamanții B.D. si B.A., motivele de nelegalitate a hotărârii îmbrăcând astfel forma unor critici aduse hotărârii instanței de fond.

Insă, raportat la aceasta, dar si la faptul ca cererea reconvenționala formulata de recurenta P.L.A. a fost admisa de către prima instanță, criticile referitoare la modul de soluționare a cauzei de către instanța fondului sau de aplicare a legii în situația concretă dedusă judecății apar ca neîntemeiate, hotărârile pronunțate în cauză fiind temeinice si legale. Simpla afirmare a împrejurării că succesor al defunctului B.V., decedat la data de 23 decembrie 2006, este nepotul acestuia nu cuprinde prin ea însăși concluzia nelegalității hotărârii deoarece nelegalitatea trebuie să fie legată de legea aplicabilă - legea procesuală sau legea substanțială. Altfel spus, în recurs se pot formula și pot fi reținute ca întemeiate numai criticile cu privire la modul în care au aplicat judecătorii de fond legea în soluționarea pricinii sau cu privire la situația de fapt reținută în raport de probele administrate.

Or, în recursul declarat și in dezvoltarea motivelor acestuia nu se regăsește nici o critică întemeiata de nelegalitate a hotărârii atacate. Ca urmare, față de argumentele expuse, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta P.L.A. împotriva deciziei nr. 36 din 7 aprilie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 mai 2012.