ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2245/2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2245/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Ședința publică de la 3 mai 2012

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea

actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea

înregistrată sub nr. 4113/103 din 22 octombrie 2009

pe rolul

Tribunalului Neamț, reclamanții B.D., prin

mandatar M.S.

și B.A., prin mandatar P.E., în calitate de

moștenitori ai asociatului B.V., au chemat în

judecată pârâtele SC O.I. SRL

și P.L.A., solicitând ca prin hotărârea ce

se va pronunța să se ia act că reclamanții au dobândit calitatea de asociați la

societatea pârâtă la data acceptării moștenirii

defunctului B.V., hotărârea urmând să țină loc de act adițional prin

care

se dispune continuarea activității societății cu moștenitorii defunctului, în

calitate de asociați, alături de asociatul P.L.A.

Prin aceeași

cerere s-a solicitat să se constate că, urmare intrării reclamanților în

societate, structura capitalului social este următoarea:

B.D. - 770 părți sociale, reprezentând 49,675%

din capitalul

social și o cotă de participare la beneficii și pierderi

de 45%; B.A. - 770 părți sociale, reprezentând 49,675% din capitalul social și

o cotă de participare la beneficii și pierderi de 45% și P.L.A.

- 336 părți sociale, reprezentând 3,028% din

capitalul social și o

cotă de participare la beneficii și pierderi de 10

%.

In motivarea

cererii, reclamanții au arătat că la data de 23 decembrie 2006 a decedat B.V.,

asociat al SC O.I. SRL care deținea

un

număr de 1540 părți sociale, având o cotă de participare la beneficii și

pierderi

de 90%. Reclamanții au acceptat moștenirea defunctului,

fiecăruia revenindu-i câte o cotă de . Deși acest aspect a fost adus la

cunoștință asociatei P.L.A., aceasta nu a răspuns favorabil

solicitărilor reclamanților de a-i accepta în calitate de asociați în

societate.

In apărare,

pârâta P.L.A. a depus întâmpinare și cerere reconvențională.

Prin întâmpinare,

pârâta a invocat inadmisibilitatea acțiunii motivat de faptul că instanța nu o

poate obliga să îi accepte pe cei doi reclamanți ca și asociați ai SC O.I. SRL,

sens în care a invocat dispozițiile art. 1492 C. civ. arătând că la baza

oricărei asocieri trebuie să stea acordul liber al asociaților.

Totodată, prin

cererea reconvențională, pârâta-reclamantă

reconvențional

a solicitat dizolvarea societății în temeiul art. 227 lit. b) și

e) din

Legea nr. 31/1990.

În cursul

soluționării cauzei a survenit decesul reclamantului B.D.

În cauză a

formulat cerere de intervenție în interes propriu D.C., în motivarea cererii

arătând că între el și S.M. - procurator al reclamantului B.D., s-a perfectat

la data de 7 decembrie 2009 un contract de cesiune de creanță prin care, în

schimbul sumei de 30.000 Euro, i-a fost transferat dreptul asupra cotei din

părțile sociale și asupra cotei din activul și pasivul a patru societăți

comerciale printre care și SC O.I. SRL

S-a mai arătat

că, urmare încheierii contractului susmenționat la o dată anterioară decesului

numitului B.D., moștenitorii acestuia nu pot avea calitate procesuală activă în

cauză.

Pentru

argumentele expuse, intervenientul a solicitat instanței ca

prin hotărârea ce o va pronunța să ia act de

calitatea sa de asociat al SC O.I. SRL

, hotărârea urmând să țină loc de

act adițional prin care să se dispună continuarea activității cu

intervenientul, în calitate de asociat, alături de P.L.A. și B.A.

Anterior închiderii dezbaterilor, reprezentantul reclamantului B.A.

a arătat că

renunță la judecata cererii principale și că solicită admiterea cererii reconvenționale

prin care s-a cerut dizolvarea societății.

Prin sentința

civilă nr. 1591COM din 9 decembrie 2010, Tribunalul Neamț, secția comercială și

de contencios administrativ, a luat act de renunțarea reclamantului B.A. la

judecata acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâta SC O.I. SRL, a respins

cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul D.C.

în contradictoriu cu reclamantul B.A. și pârâtele

SC O.I. SRL

și P.L.A. și a admis cererea reconvențională formulată de

pârâta reclamantă P.L.A.

și, în consecință,

în temeiul art. 229 din Legea nr. 31/1990 a

dispus dizolvarea SC O.I.

SRL PIATRA NEAMȚ.

Totodată, s-a

dispus înscrierea hotărârii de dizolvare în registrul

comerțului și publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a

IV-a,

precum și deschiderea procedurii lichidării societății dizolvate,

desemnându-se lichidator judiciar SC R.D.V.I. S.P.R.L,

cu

un onorariu provizoriu de 1000 lei/lunar.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că cererea de intervenție în interes propriu prin

care intervenientul D.C. a solicitat dobândirea calității de asociat al

societății pârâte, încuviințată în principiu prin încheierea din 11 noiembrie 2010,

este neîntemeiată întrucât, conform prevederilor art. 1492 C. civ., în lipsa

acordului celorlalți asociați, intervenientul nu poate deveni asociat al

societății pârâte.

Totodată, s-a

reținut că cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă P.L.A. este

întemeiată întrucât, urmare decesului unuia dintre asociați, numărul

asociaților s-a redus la unul singur, devenind astfel incidente prevederile

art. 229 din Legea nr. 31/1990.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel avocat A.P., pentru D.C., nemotivat și netimbrat, arătându-se

în cererea de apel că motivele de apel se vor depune până la primul termen de

judecată.

Pentru primul

termen de judecată, respectiv 7 aprilie 2011, a fost citat apelantul la adresa

pe care acesta a indicat-o la instanța de fond în

cererea de intervenție pe care a formulat-o, cu mențiunea de a achita

taxa

de timbru în sumă de 19,5 lei

și timbru judiciar de 0,15 lei.

Până la termenul din 7 aprilie 2011, apelantul nu a motivat apelul și

nici nu a achitat

taxa judiciară de timbru stabilită de către instanță.

Ca urmare, prin

decizia civilă nr. 36 din 07 aprilie 2011, Curtea de Apel Bacău, secția comercială,

contencios administrativ si fiscal, a admis excepția netimbrării și a anulat ca

netimbrat apelul declarat de apelantul - intervenient în nume propriu D.C.

împotriva sentinței civile nr. 1591/COM din 09 decembrie 2010 pronunțată de

Tribunalul Neamț în dosarul nr. 4113/103/2009.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta-reclamanta reconvențional P.L.

In cuprinsul

cererii de recurs, pârâta-reclamanta reconvențional nu a procedat la indicarea

vreunei teze de nelegalitate dintre cele expres și

limitativ prevăzute de lege, solicitând admiterea recursului,

modificarea

sentinței civile nr. 1591/COM din 09 decembrie 2010

pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 4113/103/2009, in sensul

introducerii in cauza a numitului B.V., născut la 26 aprilie 1983.

In dezvoltarea

criticilor, recurenta pârâtă a învederat că decizia

civilă nr. 36 din 07 aprilie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, este nelegala, având în vedere faptul

că, la data de 26 mai 2011, cu ocazia verificării documentelor de la

Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă

Tribunalul Neamț, a sesizat

faptul ca defunctul B.V. (decedat la 23

decembrie 2006) a realizat un act

adițional

prin care a modificat Statutul si Contractul SC O.S.I. SRL, în sensul că "

în caz de deces al asociatului B.V., toate

drepturile si obligațiile

ce-i revin in cadrul societății vor fi preluate de către dl. B.V., nepotul

defunctului". Ca urmare, decizia civila atacata este nelegală întrucât

reclamanții B.D. si B.A. nu aveau niciun drept asupra moștenirii defunctului B.V.

în ceea ce privește societatea pârâtă SC O.S.I. SRL. Prin înscrisul intitulat

„întâmpinare", depus la data de 27 aprilie 2012,

recurenta pârâtă a precizat că aspectele invocate în motivarea

recursului

sunt confirmate prin Actul adițional nr. 4485 din 28 iunie 1999

și Cererea de înscriere de mențiuni formular nr. 5 din 30 iunie 1999, în

dovedire atașând Certificatul constatator nr. 26625 din 26 mai 2009.

Intimatul

intervenient în nume propriu D.C., printr-

u

memoriu cuprinzând concluzii scrise depus în ședința din 23 februarie

2012

a invocat excepția netimbrării recursului, solicitând anularea acestuia ca

netimbrat.

Prin același

înscris, intimatul intervenient în nume propriu a

solicitat anularea recursului ca nemotivat, arătând că recurenta nu s-a

conformat dispozițiilor înscrise în art. 302

1

și art. 304 C.

proc. civ. întrucât în declarația de recurs nu a indicat niciunul dintre

motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar criticile formulate nu pot fi

încadrate în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres si limitativ

prevăzute de lege.

Deopotrivă, cu

caracter subsidiar, intimatul intervenient în nume

propriu a solicitat

respingerea

recursului ca inadmisibil,

arătând că

susținerea

recurentei parate privitoare la Actul adițional al SC O.S.I. SRL, descoperit la

data de 26 mai 2011, nu poate fi

primită

întrucât a fost invocată pentru prima data în cererea de recurs -

omisso

medio

.

In aceeași sferă

de argumentare s-a arătat că susținerile noi formulate de recurenta pârâtă

direct în recurs nu se pot constitui în critici

ale sentinței de fond, hotărârea instanței de fond neputând fi

modificată tocmai pe aspectul necunoașterii de către instanța de fond a unui

fapt

descoperit ulterior pronunțării în fond.

Totodată,

caracterul inadmisibil al recursului a fost argumentat și pe aspectul

neexercitării de către pârâtă a căii de atac a apelului

împotriva hotărârii primei instanțe, atitudine omisivă prin care pârâta

a

achiesat la soluția instanței de fond.

Examinând

lucrările dosarului, Înalta Curte constată inoportună examinarea excepției de

netimbrare a recursului, invocată de intimatul intervenient în nume propriu D.C.,

în condițiile în care recurenta parata-reclamanta reconvențional P.L. a

îndeplinit cerința timbrajului.

Ca urmare,

examinând recursul recurentei pârâte reclamante reconvențional P.L.A. din

perspectiva excepției nulității acestuia, invocată de intimatul intervenient în

nume propriu D.C., Înalta Curte constată că, deși corespunde adevărului faptul

că recurenta nu a procedat la indicarea tezei de nelegalitate de care se

prevalează în motivarea recursului, dezvoltarea argumentelor prezentate face

posibilă încadrarea criticilor în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

prin motivele invocate recurenta tinzând să susțină

greșita aplicare a dispozițiilor legale, relativ la dreptul

moștenitorilor sau

anumitor moștenitori ai asociatului decedat de a

participa la societate, în calitate de asociați, în condițiile legii si a

Actului constitutiv.

Ca urmare, în raport de prevederile art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

, Înalta Curte va

respinge excepția nulității recursului invocată de

intimatul intervenient în nume propriu D.C.

In continuare,

analizând recursul prin prisma inadmisibilității acestuia, invocată de

intimatul intervenient în nume propriu D.C., relativ la argumentele învederate

prin întâmpinare, Înalta Curte reține că exercitarea căilor de atac are ca

efect punerea în mișcare a controlului judiciar îndeplinit de instanțele

superioare asupra

hotărârilor instanțelor

inferioare, fiind guvernată de principiul legalității

căilor de atac

prevăzut și de art. 129 din Constituție.

Recursul

reprezintă acea cale de atac extraordinară, nedevolutivă,

comună și, în principiu, nesuspensivă de

executare, ce poate fi exercitată

numai pentru motive de nelegalitate a

hotărârii atacate.

Art. 299 C. proc.

civ. prevede calea de atac a recursului împotriva hotărârilor menționate în

text, sfera de aplicabilitate fiind o chestiune de admisibilitate a căii de

atac.

Pe de altă parte,

dispozițiile art. 304 C. proc. civ. stabilesc că "modificarea sau casarea

unei hotărâri se poate cere (...) numai pentru motive de nelegalitate", textul

enumerând apoi motivele de

recurs, cu

privire la care nu ne vom opri, deoarece nu interesează pentru

soluționarea

criticilor vizând inadmisibilitatea recursului (problema încadrării in drept

fiind deja soluționata anterior).

Prin urmare, cele

două texte de lege susmenționate justifică posibilitatea exercitării de către

pârâta P.L.A. a căii de atac a recursului împotriva hotărârii pronunțate în

apel, problema inadmisibilității recursului ce face obiectul cauzei

nepunându-se în cauză.

Cu toate acestea,

Înalta Curte apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru considerentele ce

urmează:

Critica din

recurs privind aspectele învederate de recurenta parata reclamanta reconvențional

P.L.A. nu constituie un motiv întemeiat de modificare sau casare a hotărârilor

instanțelor de fond.

Astfel, așa cum

s-a arătat, este adevărat ca prin recursul formulat recurenta pârâtă a tins sa

aducă critici hotărârii primei instanțe pe

aspectul

că instanța de fond nu a analizat si nu a avut în vedere persoana

care,

in opinia recurentei, putea sau trebuia sa fie succesor al defunctului B.V.

(decedat la 23 decembrie 2006) - in opinia acesteia B.V., iar nu reclamanții B.D.

si B.A., motivele de

nelegalitate a

hotărârii îmbrăcând astfel forma unor critici aduse hotărârii

instanței

de fond.

Insă, raportat la

aceasta, dar si la faptul ca cererea reconvenționala formulata de recurenta

P.L.A. a fost admisa de către prima instanță, criticile referitoare la modul de

soluționare a cauzei de către instanța fondului sau de aplicare a legii în

situația concretă dedusă judecății apar ca neîntemeiate, hotărârile pronunțate

în cauză fiind temeinice si legale.

Simpla afirmare a

împrejurării că succesor al defunctului B.V., decedat la data de 23 decembrie

2006, este nepotul acestuia nu cuprinde prin ea însăși concluzia nelegalității

hotărârii deoarece nelegalitatea trebuie să fie legată de legea aplicabilă -

legea procesuală sau legea substanțială.

Altfel spus, în

recurs se pot formula și pot fi reținute ca întemeiate numai criticile cu

privire la modul în care au aplicat judecătorii de fond legea în soluționarea

pricinii sau cu privire la situația de fapt reținută în raport de probele

administrate.

Or, în recursul

declarat și in dezvoltarea motivelor acestuia nu se regăsește nici o critică

întemeiata de nelegalitate a hotărârii atacate.

Ca urmare, față

de argumentele expuse, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca

nefondat recursul declarat de pârâta P.L.A. împotriva deciziei nr. 36 din 7

aprilie 2011 a Curții

de Apel Bacău, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 3 mai 2012.