ÎCCJ, decizie (scj.ro #82934)

Acțiune în constatarea încetării calității de asociat. Determinarea datei de referință în raport cu care se stabilesc drepturile asociatului retras Cuprins pe materii: Drept comercial. Excluderea și retragerea asociaților Index alfabetic: acțiune în constatarea încetării calității de asociat - retragerea asociatului Legea nr. 31/1990, art. 194 alin. (2), art. 226 alin. (3) Potrivit dispozițiilor art. 226 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, drepturile asociatului retras cuvenite pentru părțile sale sociale se stabilesc prin acordul asociaților ori de un expert desemnat de aceștia sau, în caz de neînțelegere, de tribunal.

Data de referință în raport cu care trebuie stabilite drepturile patrimoniale cuvenite asociatului - conform părților sociale deținute la societatea din care solicită retragerea - este data sesizării instanței, iar nu data încheierii contractului de asistență juridică și de reprezentare cu un avocat în vederea formulării acțiunii având ca obiect retragerea din societate. Secția a II-a civilă , Decizia nr. 3645 din 26 septembrie 2012 Prin sentința comercială nr. 2203 din 2 martie 2011, Tribunalul București, Secția a VI-a comercială, admite acțiunea formulată de reclamantul B.D.C. în contradictoriu cu pârâta SC T.H.R.C.G. SRL București. Constată încetată calitatea de asociat a reclamantului ca urmare a retragerii din societatea pârâtă.

Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 24.696,86 lei reprezentând echivalentul cotei părți din capitalul social. În urma retragerii, structura capitalului social al SC T.H.R.C.G. SRL este următoarea: - SC P.H. SA deține 34.979 părți sociale; - B.A.S. deține 21 de părți sociale. Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1.325,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar și onorariu expert. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în esență, următoarele: Conform actului constitutiv al societății pârâte reclamantul este asociat deținând 10 părți sociale reprezentând: 0,0286 % din capitalul social alături de asociații SC P.H.

SA care deține 34.970 de părți sociale reprezentând 99,9143 % din capitalul social și B.A.S. care deține 20 de părți sociale reprezentând 0,0571 % din capitalul social. Potrivit art. 7.16 din actul constitutiv în situația în care unul dintre asociați nu este de acord cu modificările aduse actului constitutiv acesta își poate exercita dreptul de a se retrage din societate în condițiile prevăzute de art. 194 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. În raport de dispozițiile art. 226 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, dispoziții care prevăd că drepturile asociatului retras cuvenite pentru părțile sale sociale se stabilesc prin acordul asociaților ori de un expert desemnat de aceștia sau, în caz de neînțelegere, de tribunal, se apreciază întemeiată cererea privind obligarea pârâtei la plata echivalentului cotei părți din capitalul social.

Întrucât din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză rezultă că la data de 31 iulie 2008, deci în perioada în care reclamantul și-a exercitat dreptul de retragere din societate, suma de bani reprezentând echivalentul cotei-părți deținute de pârâtă din patrimoniul societății este de 24.696,86 lei tribunalul apreciază întemeiată cererea privind obligarea pârâtei la plata acestei sume de bani. Pârâta SC T.H.R.C.G. SRL București a declarat apel împotriva sentinței comerciale nr. 2203/2011 și, în consecință, s-a pronunțat decizia nr. 406/2 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, Secția a V-a civilă, prin care se admite apelul și se schimbă, în parte, sentința în sensul că: Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 79,04 lei reprezentând echivalentul cotei părți din capitalul social.

Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1.245,604 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în fond. Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Respinge cererea de suspendare a executării hotărârii atacate ca rămasă fără obiect. Pentru a pronunța această decizie, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: La data sesizării instanței, respectiv 28 noiembrie 2008 (data depunerii acțiunii la oficiul poștal), conform actului constitutiv al societății pârâte reactualizat reclamantul era asociat deținând 10 părți sociale reprezentând 0,0286% din capitalul social, alături de asociații SC P.H. SA care deținea 34.970 de părți sociale reprezentând 99,9143 % din capitalul social și B.A.S.

care deținea 20 de părți sociale reprezentând 0,0571 % din capitalul social. Prin sentința atacată s-a constatat încetată calitatea de asociat a reclamantului ca urmare a retragerii din societatea pârâtă, în acord cu prevederile art. 194 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată și art. 7.16 din actul constitutiv. Soluția dată acestui capăt de cerere nu a fost contestată de niciuna dintre părți. Apelanta critică soluția instanței de fond în ceea ce privește obligarea sa la plata sumei de 24.696,86 lei, prin raportare la cota de 10% din capitalul social pe care ar fi deținut-o reclamantul. Prima instanță a reținut concluziile raportului de expertiză potrivit cărora reclamantul și-ar fi exercitat dreptul de retragere din societate în jurul datei de 31 iulie 2008, prin introducerea cererii de chemare în judecată la 28 iulie 2008, când deținea 10% din capitalul social.

Deși în cuprinsul acțiunii reclamantul arată că la 28 iulie 2008 a comunicat pârâtei și asociatului majoritar o notificare prin care aducea la cunoștință refuzul său de a se modifica actul constitutiv al societății prin majorarea capitalului social și intenția de retragere din societate, această notificare și dovada expedierii ei nu au fost depuse la dosar. La termenul din 8 aprilie 2009, apărătorul reclamantului a învederat chiar că nu se află în posesia dovezilor, dar va efectua demersuri la poștă în acest sens. Ulterior, nu s-a depus nicio altă probă legată de acest aspect, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la 28 noiembrie 2008, și nu 28 iulie 2008 cum eronat a reținut expertul, astfel că nu este dovedit în niciun fel că reclamantul și-ar fi manifestat intenția de retragere din societate anterior momentului depunerii acțiunii de față.

Prin urmare, drepturile care i se cuvin se raportează la o cotă de participare la capitalul social de 0,0286 % și au o valoare de 79,04 lei conform raportului de expertiză contabilă. Reclamantul B.D.C. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 406/2011, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 312 alin. (3), prima teză C. proc. civ. solicitând modificarea deciziei în sensul respingerii, ca nefondat, a apelului declarat de pârâtă și a menținerii, ca legală și temeinică, a sentinței tribunalului. În motivarea recursului s-a susținut, în esență, că reclamantul l-a împuternicit pe avocat să facă demersurile legale în vederea retragerii din societate la data de 28 iulie 2008, conform contractului de asistență judiciară și reprezentare, deoarece reclamantul nu a fost de acord cu hotărârea adunării generale a asociaților de modificare a actului constitutiv, prin majorarea capitalului social.

De asemenea, reclamantul a mai arătat că dreptul de a se retrage din societate este prevăzut de dispozițiile art. 7.16 din actul constitutiv cât și de prevederile art. 194 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, texte în care legiuitorul nu condiționează retragerea din societate în situația modificării actului constitutiv de acordul celorlalți asociați. În cazul de față avocatul care l-a reprezentat a transmis către pârâtă notificare în acest sens. Recurentul-reclamant a precizat că instanța de apel nu a luat în considerare faptul că el și-a manifestat dorința de a se retrage din societate încă de la data de 28 iulie 2008 pentru că nu a fost de acord cu majorarea capitalului social și că pârâta a achiesat la concluziile raportului de expertiză în care se arată că în raport de situația financiară a societății la data de 31 iulie 2008, valoarea părților sociale deținute de B.D.C.

este de 24.696,86 lei.

În concluzie, reclamantul consideră că valoarea părților sociale care i se cuvin este aceea care a fost stabilită de instanța de fond prin hotărâre, care în mod corect a stabilit că reclamantul s-a retras din societate prin manifestarea de voință la data de 28 iulie 2008 conform contractului de asistență juridică și reprezentare și a împuternicirii dată avocatului ales coroborat cu notificarea transmisă de avocat, și nu anul 2010 așa cum a stabilit instanța de apel ignorând și faptul că la nivelul anului 2008 s-a promovat acțiune având același obiect retragerea din societate (respectiv prezenta cauză) . Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, deoarece reclamantul nu a depus la dosar notificarea din data de 28 iulie 2008 prin care pretinde că ar fi anunțat pârâta de intenția de a se retrage din societate și că, potrivit înscrisurilor de la dosar, intenția reclamantului de retragere din societate s-a manifestat, cel mai devreme, la data sesizării instanței, și anume 3 decembrie 2008, când reclamantul deținea doar 0,0286 % din capital, ca urmare a majorării capitalului social hotărâtă la 17 iulie 2008, în valoare de 79,04 lei conform raportului de expertiză.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele recursului și susținerile din întâmpinare, a constatat că soluția care urmează să se adopte în cauză se referă la stabilirea datei la care reclamantul și-a manifestat intenția de a se retrage din societate, deoarece ambele părți au achiesat la faptul că reclamantul are dreptul de a se retrage din societate potrivit dispozițiilor statutare (art. 7.16 din actul constitutiv al SC T.H.R.C.G. SRL) și legale [art. 194 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare].

De asemenea, ambele părți au achiesat la concluziile raportului de expertiză în sensul că suma de bani reprezentând echivalentul cotei părți deținute de reclamant din patrimoniul societății la data de 31 iulie 2008 este de 24.696,86 lei, iar la data de 30 iunie 2010 această sumă este de 79,04 lei, ca urmare a majorării capitalului social, cu care reclamantul nu a fost de acord și care a determinat retragerea acestuia din societate (acțiunea formulată de reclamant pentru anularea hotărârii A.G.A. prin care s-a majorat capitalul social a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin sentința comercială nr. 325/8 ianuarie 2009 a Secției a VI-a comerciale a Tribunalului București, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 457/5 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, Secția a V-a comercială).

Astfel fiind, din înscrisurile dosarului rezultă că reclamantul și-a manifestat decizia de a se retrage din societate la data de 28 noiembrie 2008, dată la care a depus la poștă cererea de chemare în judecată, înregistrată la nr. 46.093/3/3 decembrie 2008 pe rolul Secției a VI-a comercială a Tribunalului București. La această dată, 28 noiembrie 2008, potrivit actului constitutiv reactualizat al pârâtei SC T.H.R.C.G. SRL, depus la dosarul de fond de reclamant la solicitarea tribunalului, reclamantul în calitate de asociat deținea 10 părți sociale reprezentând 0,0286 % din capitalul social al pârâtei, în valoare de 79,04 lei, potrivit raportului de expertiză contabilă, necontestat de părți. Susținerile reclamantului că la data de 28 iulie 2008 a comunicat pârâtei și asociatului majoritar SC P.H.

SA (care deține 99,9143 % din capitalul social) intenția de a se retrage din societate sunt nefondate, deoarece la dosar nu există niciun înscris care să ateste intenția reclamantului, anterior datei de 28 noiembrie 2008 când s-a expediat, prin poștă, cererea de chemare în judecată.

Osebit de aceasta, în motivarea recursului reclamantul a susținut, în mod nelegal, că data la care și-a manifestat intenția de retragere din societate este 28 august 2008, dată la care a încheiat contractul de asistență juridică și de reprezentare cu avocatul care urma să introducă cererea de chemare în judecată, deoarece nu există un text de lege care să stipuleze că data încheierii unui contract de asistență juridică și reprezentare cu un avocat în vederea formulării unei acțiuni având ca obiect retragerea unui asociat dintr-o societate, potrivit Legii nr. 31/1990 și statutului societății, este data de referință privind intenția de retragere din societate în raport de care trebuie stabilite drepturile patrimoniale cuvenite, conform părților sociale deținute la societatea din care se solicită retragerea.

În consecință, rezultă, fără putință de tăgadă, că data la care reclamantul l-a mandatat pe avocat să introducă acțiunea având ca obiect retragerea din societate este irelevantă în cauză și nu poate fi opusă pârâtei, care a luat cunoștință de intenția reclamantului după formularea acțiunii introductive de instanță, trimisă prin poștă la data de 28 noiembrie 2008 și, în consecință, în mod legal curtea de apel a stabilit că în raport de această dată reclamantului i se cuvine suma de 79,04 lei cu titlu de drepturi bănești echivalente cotei părți din capitalul social. În raport de considerentele expuse, Înalta Curte a constatat că motivele recursului sunt nefondate și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., a respins recursul.