ÎCCJ, decizie (scj.ro #82934)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #82934) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Acțiune în

constatarea încetării calității de asociat. Determinarea datei

de referință în raport cu care se stabilesc drepturile asociatului

retras

Cuprins pe materii: Drept comercial. Excluderea și

retragerea asociaților

Index alfabetic: acțiune în constatarea încetării

calității de asociat

-

retragerea

asociatului

Legea nr. 31/1990, art.

194 alin. (2), art. 226 alin. (3)

Potrivit

dispozițiilor art. 226 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, drepturile

asociatului retras cuvenite pentru părțile sale sociale se stabilesc

prin acordul asociaților ori de un expert desemnat de aceștia sau, în

caz de neînțelegere, de tribunal.

Data de

referință în raport cu care trebuie stabilite drepturile patrimoniale

cuvenite asociatului - conform părților sociale deținute la societatea

din care solicită retragerea - este

data sesizării

instanței, iar nu data încheierii contractului de asistență

juridică și de reprezentare cu un avocat în vederea formulării

acțiunii având ca obiect retragerea din societate.

Secția

a II-a civilă

, Decizia nr. 3645 din 26 septembrie 2012

Prin sentința

comercială nr. 2203 din 2 martie 2011, Tribunalul București,

Secția a VI-a comercială, admite acțiunea formulată de

reclamantul B.D.C. în contradictoriu cu pârâta SC T.H.R.C.G. SRL

București.

Constată

încetată calitatea de asociat a reclamantului ca urmare a retragerii din

societatea pârâtă.

Obligă pârâta

să plătească reclamantului suma de 24.696,86 lei reprezentând

echivalentul cotei părți din capitalul social.

În urma retragerii,

structura capitalului social al SC T.H.R.C.G. SRL este următoarea:

- SC P.H. SA deține

34.979 părți  sociale;

- B.A.S. deține 21

de părți sociale.

Obligă pârâta

să plătească reclamantului suma de 1.325,6 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar

și onorariu expert.

Pentru a pronunța această

sentință, tribunalul a reținut, în esență,

următoarele:

Conform actului

constitutiv al societății pârâte reclamantul este asociat

deținând 10 părți sociale reprezentând: 0,0286 % din capitalul

social alături de asociații SC P.H. SA care deține 34.970 de

părți sociale reprezentând 99,9143 % din capitalul social și

B.A.S. care deține 20 de părți sociale reprezentând 0,0571 % din

capitalul social.

Potrivit art. 7.16 din

actul constitutiv în situația în care unul dintre asociați nu este de

acord cu modificările aduse actului constitutiv acesta își poate

exercita dreptul de a se retrage din societate în condițiile

prevăzute de art. 194 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

În raport de

dispozițiile art. 226 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, dispoziții

care prevăd că drepturile asociatului retras cuvenite pentru

părțile sale sociale se stabilesc prin acordul asociaților ori

de un expert desemnat de aceștia sau, în caz de neînțelegere, de

tribunal, se apreciază întemeiată cererea privind obligarea pârâtei

la plata echivalentului cotei părți din capitalul social.

Întrucât din raportul de

expertiză contabilă întocmit în cauză rezultă că la

data de 31 iulie 2008, deci în perioada în care reclamantul și-a exercitat

dreptul de retragere din societate, suma de bani reprezentând echivalentul

cotei-părți deținute de pârâtă din patrimoniul

societății este de 24.696,86 lei tribunalul

apreciază

întemeiată cererea privind obligarea pârâtei la plata acestei sume de bani.

Pârâta SC T.H.R.C.G. SRL

București a declarat apel împotriva sentinței comerciale nr.

2203/2011 și, în consecință, s-a pronunțat decizia nr.

406/2 noiembrie 2011 a Curții de Apel  București, Secția a V-a

civilă, prin care se admite apelul și se schimbă, în parte,

sentința în sensul că:

Obligă pârâta

să plătească reclamantului suma de 79,04 lei reprezentând

echivalentul cotei părți din capitalul social.

Obligă pârâta

să plătească reclamantului suma de 1.245,604 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată în fond.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței apelate.

Respinge cererea de

suspendare a executării hotărârii atacate ca rămasă

fără obiect.

Pentru a pronunța

această decizie, curtea de apel a reținut, în esență,

următoarele:

La data sesizării

instanței, respectiv 28 noiembrie 2008 (data depunerii acțiunii la

oficiul poștal), conform actului constitutiv al societății

pârâte reactualizat reclamantul era asociat deținând 10 părți

sociale reprezentând 0,0286% din capitalul social, alături de

asociații SC P.H. SA care deținea 34.970 de părți sociale

reprezentând 99,9143 % din capitalul social și B.A.S. care deținea 20

de părți sociale reprezentând 0,0571 % din capitalul social.

Prin sentința

atacată s-a constatat încetată calitatea de asociat a reclamantului

ca urmare a retragerii din societatea pârâtă, în acord cu prevederile art.

194 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată și art. 7.16 din

actul constitutiv. Soluția dată acestui capăt de cerere nu a

fost contestată de niciuna dintre părți.

Apelanta critică

soluția instanței de fond în ceea ce privește obligarea sa la

plata sumei de 24.696,86 lei, prin raportare la cota de 10% din capitalul

social pe care ar fi deținut-o reclamantul.

Prima instanță

a reținut concluziile raportului de expertiză potrivit cărora

reclamantul și-ar fi exercitat dreptul de retragere din societate în jurul

datei de 31 iulie 2008, prin introducerea cererii de chemare în judecată

la 28 iulie 2008, când deținea 10% din capitalul social.

Deși în cuprinsul

acțiunii reclamantul arată că la 28 iulie 2008 a comunicat pârâtei și asociatului majoritar o notificare prin care aducea la

cunoștință refuzul său de a se modifica actul constitutiv

al societății prin majorarea capitalului social și intenția

de retragere din societate, această notificare și dovada expedierii

ei nu au fost depuse la dosar. La termenul din 8 aprilie 2009,

apărătorul reclamantului a învederat chiar că nu se află în

posesia dovezilor, dar va efectua demersuri la poștă în acest sens.

Ulterior, nu s-a depus

nicio altă probă legată de acest aspect, iar cererea de chemare

în judecată a fost formulată la 28 noiembrie 2008, și nu 28

iulie 2008 cum eronat a reținut expertul, astfel că nu este dovedit

în niciun fel că reclamantul și-ar fi manifestat intenția de

retragere din societate anterior momentului depunerii acțiunii de

față.

Prin urmare, drepturile

care i se cuvin se raportează la o cotă de participare la capitalul

social de 0,0286 % și au o valoare de 79,04 lei conform raportului de

expertiză contabilă.

Reclamantul B.D.C. a declarat

recurs împotriva deciziei nr. 406/2011, criticând-o pentru nelegalitate, în

temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 312 alin. (3), prima

teză C. proc. civ. solicitând modificarea deciziei în sensul respingerii,

ca nefondat, a apelului declarat de pârâtă și a menținerii, ca

legală și temeinică, a sentinței tribunalului.

În motivarea recursului s-a

susținut, în esență, că reclamantul l-a împuternicit pe

avocat să facă demersurile legale în vederea retragerii din societate

la data de 28 iulie 2008, conform contractului de asistență

judiciară și reprezentare, deoarece reclamantul nu a fost de acord cu

hotărârea adunării generale a asociaților de modificare a

actului constitutiv, prin majorarea capitalului social.

De asemenea, reclamantul a mai

arătat că dreptul de a se retrage din societate este prevăzut de

dispozițiile art. 7.16 din actul constitutiv cât și de prevederile

art. 194 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, texte în care legiuitorul nu

condiționează retragerea din societate în situația

modificării actului constitutiv de acordul celorlalți asociați.

În cazul de față avocatul care l-a reprezentat a transmis către

pârâtă notificare în acest sens.

Recurentul-reclamant a

precizat că instanța de apel nu a luat în considerare faptul că

el și-a manifestat dorința de a se retrage din societate încă de

la data de 28 iulie 2008 pentru că nu a fost de acord cu majorarea

capitalului social și că pârâta a achiesat la concluziile raportului

de expertiză în care se arată că în raport de situația

financiară a societății la data de 31 iulie 2008, valoarea

părților sociale deținute de B.D.C. este de 24.696,86 lei.

În concluzie,

reclamantul consideră că valoarea părților sociale care i

se cuvin este aceea care a fost stabilită de instanța de fond prin

hotărâre, care în mod corect a stabilit că reclamantul s-a retras din

societate prin manifestarea de voință la data de 28 iulie 2008

conform contractului de asistență juridică și reprezentare

și a împuternicirii dată avocatului ales coroborat cu notificarea

transmisă de avocat,

și nu anul 2010 așa cum a stabilit

instanța de apel ignorând și faptul că la nivelul anului 2008

s-a promovat acțiune având același obiect retragerea din societate

(respectiv prezenta cauză)

.

Pârâta a formulat

întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, deoarece

reclamantul nu a depus la dosar notificarea din data de 28 iulie 2008 prin care

pretinde că ar fi anunțat pârâta de intenția de a se retrage din

societate și că, potrivit înscrisurilor de la dosar, intenția reclamantului

de retragere din societate s-a manifestat, cel mai devreme, la data

sesizării instanței, și anume 3 decembrie 2008, când reclamantul

deținea doar 0,0286 % din capital, ca urmare a majorării capitalului

social hotărâtă la 17 iulie 2008, în valoare de 79,04 lei conform

raportului de expertiză.

Înalta Curte, analizând actele

și lucrările dosarului, în raport de motivele recursului și

susținerile din întâmpinare, a constatat că soluția care

urmează să se adopte în cauză se referă la stabilirea datei

la care reclamantul și-a manifestat intenția de a se retrage din

societate, deoarece ambele părți au achiesat la faptul că

reclamantul are dreptul de a se retrage din societate potrivit

dispozițiilor statutare (art. 7.16 din actul constitutiv al SC T.H.R.C.G.

SRL) și legale [art. 194 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind

societățile comerciale, republicată, cu modificările

și completările ulterioare].

De asemenea, ambele

părți au achiesat la concluziile raportului de expertiză în

sensul că

suma de bani reprezentând echivalentul cotei părți

deținute de reclamant din patrimoniul societății la data de 31

iulie 2008 este de 24.696,86 lei, iar la data de 30 iunie 2010 această

sumă este de 79,04 lei, ca urmare a majorării capitalului social, cu

care reclamantul nu a fost de acord și care a determinat retragerea

acestuia din societate (acțiunea formulată de reclamant pentru

anularea hotărârii A.G.A. prin care s-a majorat capitalul social a fost

respinsă, ca neîntemeiată, prin sentința comercială nr.

325/8 ianuarie 2009 a Secției a VI-a comerciale a Tribunalului

București, rămasă definitivă și irevocabilă prin

decizia nr. 457/5 noiembrie 2009 a Curții de Apel București,

Secția a V-a comercială).

Astfel fiind, din

înscrisurile dosarului rezultă că reclamantul și-a manifestat

decizia de a se retrage din societate la data de 28 noiembrie 2008, dată

la care a depus la poștă cererea de chemare în judecată,

înregistrată la nr. 46.093/3/3 decembrie 2008 pe rolul Secției a VI-a

comercială a Tribunalului București.

La această

dată, 28 noiembrie 2008, potrivit actului constitutiv reactualizat al

pârâtei SC T.H.R.C.G. SRL, depus la dosarul de fond de reclamant la solicitarea

tribunalului, reclamantul în calitate de asociat deținea 10

părți sociale reprezentând 0,0286 % din capitalul social al pârâtei,

în valoare de 79,04 lei, potrivit raportului de expertiză contabilă,

necontestat de părți.

Susținerile

reclamantului că la data de 28 iulie 2008 a comunicat pârâtei și asociatului majoritar SC P.H. SA (care deține 99,9143 % din

capitalul social) intenția de a se retrage din societate sunt nefondate,

deoarece la dosar nu există niciun înscris care să ateste

intenția reclamantului, anterior datei de

28 noiembrie 2008 când

s-a expediat, prin poștă, cererea de chemare în judecată.

Osebit de aceasta, în motivarea

recursului reclamantul a susținut, în mod nelegal, că data la care

și-a manifestat intenția de retragere din societate este 28 august

2008, dată la care a încheiat contractul de asistență

juridică și de reprezentare cu avocatul care urma să

introducă cererea de chemare în judecată, deoarece nu există un

text de lege care să stipuleze că data încheierii unui contract de

asistență juridică și reprezentare cu un avocat în vederea

formulării unei acțiuni având ca obiect retragerea unui asociat

dintr-o societate, potrivit Legii nr. 31/1990 și statutului

societății, este data de referință privind intenția de

retragere din societate în raport de care trebuie stabilite drepturile

patrimoniale cuvenite, conform părților sociale deținute la

societatea din care se solicită retragerea.

În consecință,

rezultă, fără putință de tăgadă, că

data la care reclamantul l-a mandatat pe avocat să introducă

acțiunea având ca obiect retragerea din societate este irelevantă în

cauză și nu poate fi opusă pârâtei, care a luat

cunoștință de intenția reclamantului după formularea

acțiunii introductive de instanță, trimisă prin

poștă la data de 28 noiembrie 2008

și, în

consecință,

în mod legal curtea de apel a stabilit că în raport de această

dată reclamantului i se cuvine suma de 79,04 lei cu titlu de drepturi

bănești echivalente cotei părți din capitalul social.

În raport de considerentele

expuse, Înalta Curte a constatat că motivele recursului sunt nefondate

și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul.