ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1582/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Satu Mare, secția comercială și de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 972/LC din 29 septembrie 2008 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

SC A. SA

cu sediul social în Satu Mare județul Satu Mare și a admis în parte acțiunea

formulată de reclamantul P.V. împotriva pârâților G.T. și SC A. SRL Satu Mare

în sensul că a stabilit că activul net contabil al SC A. SRL este de 23.431.560

lei vechi, conform expertizei întocmită de expertul contabil S.I.

De

asemenea au fost obligați pârâții G.T. și SC A. SRL să plătească reclamantului

P.V. suma de 5838 RON conform variantei 1 din expertiza întocmită de expert

contabil S.I. precum și suma de 6.800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Au

fost respinse celelalte pretenții formulate de reclamant pentru atribuirea

fermei S. Satu Mare în natură și 4 ha cu supra - edificate.

În

fundamentarea acestei soluții s-a reținut, în principal, că excepția privind

calitatea procesuală pasivă a SC A. SA este întemeiată, având în vedere

relațiile emise de ORC de pe lângă Tribunalul Satu Mare care atestă lipsa

raporturilor juridice între reclamant și această societate comercială.

În

cauză s-au întocmit un număr de trei expertize financiar - contabile și două

expertize tehnice privind valoarea acțiunilor și a imobilelor deținute de

părți.

Asociatul

P.V. s-a retras din SC A. SRL în condițiile art. 226 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 31/1990. Inițial, aceasta s-a hotărât în A.G.E.A. din 5 mai 2004,

urmând ca întreaga contravaloare a celor 6 părți sociale ale asociatului P.V.

să fie achitate în baza stabilirii valorii lor prin expertiză.

Sub

aspectul efectelor pe care le produce retragerea asociaților aceasta este

similară cu excluderea, prin aceea că asociatul nu va avea dreptul la o parte

proporțională din patrimoniul social ci numai la o sumă de bani care să

reprezinte valoarea corespunzătoare. A fost avută în vedere expertiza întocmită

de expert Sanfira Ioan care a evaluat corect întreaga situație.

La

intrarea în societate reclamantul a deținut 6 părți sociale, ulterior doi

acționari au părăsit societatea și părțile lor sociale au fost achiziționate de

G.T., care a ajuns astfel la o participație de 75%.

A

fost însușită varianta 1 a expertizei întocmite de expert S.I. întrucât cererea

de înregistrare a majorării capitalului social a fost soluționată prin Decizia civilă

nr. 15/C/2006 a Curții de Apel Oradea precum și a faptului că pârâtul G.T. a

vărsat integral capitalul social.

Curtea

de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin

Decizia nr. 68/A-C din 9 iulie 2009 a admis apelul reclamantului P.V. împotriva

sentinței civile nr. 972/LC/29 septembrie 2008 a Tribunalului Satu Mare, secția comercială și de contencios administrativ, prin aceea că a

stabilit că activul net contabil al SC A. SRL este la data de 30 aprilie 2004

în sumă de 2.329.618 RON conform expertizei întocmite de expert contabil D.F.

Au

fost obligați pârâții G.T. și SC A. SRL să plătească reclamantului P.V. suma de

885.256 lei reprezentând valoarea părților sociale deținute de reclamant la

data de 5 mai 2004 actualizată până în mai 2007.

În

final au fost obligați pârâții în solidar la plata către reclamant a sumei de

32.005,35 lei cheltuieli de judecată, fiind menținute restul dispozițiilor

sentinței.

Pentru

a decide astfel, instanța de apel a stabilit că potrivit dispozițiilor art. 221

lit. b) din Legea nr. 31/1990, în forma în vigoare în anul 2004, asociatul în

societatea cu răspundere limitată se poate retrage cu acordul tuturor

celorlalți asociați.

Prin

hotărârea AGA din 5 mai 2004 a fost votată retragerea asociatului apelant din

societatea comercială pârâtă, hotărâre care produce efecte pentru părți de la

data adoptării ei.

Din

cuprinsul procesului verbal al ședinței AGA din 5 mai 2004 rezultă faptul că pentru

ca apelantul să facă vărsarea cotei de participare la majorarea capitalului

social în raport de cota acestuia de 25% din părțile sociale s-a fixat data de

31 mai 2004, situație în care rezultă în mod expres faptul că la data de 5 mai

2004 când s-a hotărât retragerea nu era finalizată majorarea capitalului

social, chiar dacă pârâtul G.T. a vărsat contribuția ce revenea la majorarea

capitalului social, la data de 23 aprilie 2004.

Conform

dispozițiilor art. 216 din Legea nr. 31/1990, forma în vigoare în anul 2004,

societatea cu răspundere limitată își va majora capitalul social cu respectarea

dispozițiilor privitoare la constituirea acestei societăți. Prin urmare simpla

vărsare a cotei de contribuție la majorarea capitalului social de către pârâtul

G.T., nu finalizează procedura de majorare a capitalului social, mai mult,

conform încheierii ORC din 2 iunie 2006, înscrierea în registrul comerțului a

mențiunii privind majorarea capitalului social s-a făcut în baza Hotărârii AGA nr.

83 din 10 iunie 2004, hotărâre adoptată după expirarea termenului până la care

se putea face vărsarea sumelor subscrise pentru majorarea capitalului social,

iar înscrierea în registrul comerțului a acestei mențiuni s-a făcut la data de

2 iunie 2006. Prin urmare drepturile patrimoniale ale apelantului trebuie

calculate în raport de valoarea reală a activelor la data retragerii, respectiv

5 mai 2004 și pentru cota de 25% din patrimoniul social pe care acesta o

deținea la acea dată.

A

fost avută în vedere expertiza efectuată de expertul D.F., care a respectat

toate elementele expuse anterior.

Împotriva

Deciziei nr. 68/A-C din 9 iulie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, au promovat recurs pârâții

SC A. SRL prin administrator judiciar I.E.S.P.R.L. Satu Mare, SC A. SRL și G.T.,

care au criticat pentru nelegalitate aceiași hotărâre, după cum urmează.

Recurenta

pârâtă SC A. SRL în temeiul art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. a

solicitat admiterea recursului și notificarea în totalitate a deciziei atacate

cu consecința respingerii apelului reclamantului și a menținerii soluției

primei instanțe.

În

dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că reclamantul P.V. nu

și-a pierdut calitatea de asociat în SC A. SRL, deoarece hotărârea AGA din 5

mai 2004 prin care s-a aprobat retragerea intimatului din societate a fost

revocată prin hotărârea A.G.E.A. din 19 februarie 2005. Chiar și făcându-se

abstracție de această critică, presupunând că intimatul s-a retras din societate

în mod valabil la data de 5 mai 2004, totuși greșit s-a apreciat că majorarea

capitalului social nu operase până la retragerea reclamantului.

Când

s-a reținut proporția de participare a intimatului, la capitalul social al SC

A. SRL s-a făcut o apreciere greșită asupra stării de fapt, nu trebuia avută în

vedere expertiza întocmită de economist D.F., au fost interpretate greșit

actele juridice deduse judecății și instanța a acordat mai mult decât s-a

reținut, nemotivând poziția pe care a adoptat-o.

La

rândul său, recurenta SC A. SA în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a

solicitat admiterea recursului și modificarea în totalitate a aceleiași

decizii, cu consecința respingerii apelului reclamantului, considerând că

hotărârea dată în fond este legală și temeinică.

Singurul

motiv de recurs vizează faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

admiterii sau respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive din

moment ce reclamantul nu a ridicat prin cererea introductivă pretenții directe

față de SC A. SA.

Recurentul

pârât G.T., a solicitat în temeiul art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

admiterea recursului și modificarea deciziei dată în apel și menținerea

sentinței inițiale, fiind preluate argumentele recurentei pârâte SC A. SRL.

Intimatul-reclamant

a invocat excepția nulității recursului formulat de SC A. SRL, în condițiile art.

306 C. proc. civ., având în vedere că dezvoltarea lor nu conduce la încadrarea

în nici un caz de nelegalitate.

Înalta

Curte, analizând materialul probator administrat, raportat la toate criticile

aduse de recurenții pârâți prin cererile de recurs, constată că acestea sunt

nejustificate, urmând a respinge recursurile ca nefondate pentru următoarele

considerente.

Nu

poate fi primită teza acreditată de intimatul reclamant P.V. potrivit căreia

sunt aplicabile dispozițiile art. 306 C. proc. civ. vizând nulitatea recursului

pârâtei SC A. SRL.

Este

adevărat că, așa cum a evidențiat jurisprudența și doctrina, sancțiunea

nulității recursului nu intervine doar în situația în care motivarea cererii

lipsește cu desăvârșire, ci și atunci când recurentul nu indică nici unul

dintre motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., limitându-se la

reluarea susținerilor și apărărilor formulate în fazele procesuale anterioare

și care fac imposibilă identificarea unuia dintre motivele de recurs legale.

În

speță recurenta pârâtă SC A. SRL s-a conformat exigențelor care guvernează

motivarea în fapt și în drept a recursului, fiind precizate criticile aduse

deciziei atacate, distinct fiind expuse toate aspectele de nelegalitate.

Din

verificarea întregii documentații aflate la dosarul cauzei, rezultă că

reclamantul P.V., prin cererea de chemare în judecată, precizată, a cerut în

contradictoriu cu pârâții SC A. SRL, SC A. SA și G.T. să se stabilească activul

SC A. SRL și să se dispună plata contravalorii acțiunilor deținute, avându-se

în vedere că în AGA din 5 mai 2004 s-a discutat și aprobat retragerea sa din

societate.

Amplu

documentat și bine argumentat, instanța de apel a stabilit cu rigurozitate

adevăratele raporturi juridice dintre părți, cu reala întindere a drepturilor

și obligațiilor care decurg din prezentul litigiu de natură comercială.

Cadrul

legal în vigoare, conferit de dispozițiile art. 216 din Legea nr. 31/1990, la

momentul retragerii din societate a asociatului reclamant, așa cum o consacră

hotărârea AGA din 5 mai 2004, a condus ca din cele trei expertize contabile

efectuate în cauză, să fie avută în vedere cea a expertului D.F.

Concluziile

raportului de expertiză contabilă întocmit de expert D.F., având la bază

calcule complete, a valorificat datele și informațiile fiscale existente la

data de 30 aprilie 2004. Astfel valoarea părților sociale deținute de asociatul

P.V. a fost determinată la suma de 582.405 RON care prin actualizare cu

coeficientul de 1,52 a stabilit un drept cuvenit la nivelul sumei de 885.256 RON.

Din

examinarea cronologică a efectelor produse de hotărârile AGA ale SC A. SRL

apare cât se poate de evident că la data de 5 mai 2004 a fost discutată și aprobată retragerea asociatului P.V., cu menționarea expresă a restituirii

valorii corespunzătoare a celor 6 părți sociale deținute în societatea

comercială.

Constatându-se

îndeplinite condițiile legale de retragere a reclamantului din societate, se

impune ca pentru părțile sociale deținute să i se cuvină o sumă de bani echivalent

al cotei sale de participare la capitalul social prin raportare la valoarea

activului net deținut de societate, calculată după ultimul bilanț aprobat.

Expertul contabil D.F. a răspuns exigențelor în materie și a calculat valoarea

celor 6 părți sociale ale asociatului P.V. în raport de valoarea reală a

activelor societății comerciale de la data retragerii sale.

De

remarcat că obligarea la plata sumei de 885.256 RON către reclamant revine numai

pârâților G.T. și SC A. SRL, fiind menținută lipsa calității procesuale pasive

a SC A. SA.

Pentru

aceste rațiuni urmează a respinge excepția nulității recursului precum și

respingerea recursurilor pârâților împotriva deciziei nr. 68/A-C/9 iulie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondate, nefiind îndeplinită nici o cerință din

cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

nulității recursului.

Respinge recursurile

declarate de pârâții SC A. SRL Satu Mare prin administrator judiciar

I.E.S.P.R.L. Satu Mare, SC A. SA Satu

Mare

și G.T. împotriva Deciziei nr. 68 /2009- AC din 9 iulie 2009 pronunțată de

Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 6 mai 2010.