ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3229/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Decizia nr. 68 din 09 iulie 2009, Curtea de Apel Oradea a admis ca fondat apelul declarat de reclamantul P.V., în contradictoriu cu pârâții SC A. SA Satu Mare, SC G. SRL Satu Mare și G.T. împotriva sentinței nr. 972/LC din 29 septembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Satu Mare, pe care a modificat-o în parte în sensul admiterii acțiunii reclamantului și stabilirii valorii activului net contabil al SC G. SRL la data de 30 aprilie 2004 la suma de 2.329.618 RON, conform expertizei întocmite de expert contabil D.F. De asemenea, au fost obligați pârâții G.T. și SC G. SRL să plătească reclamantului P.V.

suma de 885.256 lei, reprezentând valoarea actualizată la nivelul lunii mai 2007, a părților sociale pe care acesta le deținea în cadrul societății la data de 05 mai 2004 și, în solidar, la plata sumei de 32.005,35 lei reprezentând cheltuieli de judecată, conform chitanțelor depuse la dosar. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Oradea a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 221 lit. b) din Legea nr. 31/1990, forma în vigoare în anul 2004, în cadrul societății cu răspundere limitată, asociații se puteau retrage cu acordul tuturor celorlalți asociați. Astfel, s-a reținut că, prin hotărârea AGA din 05 mai 2004 a SC G. SRL s-a fost votat retragerea reclamantului din societatea comercială pârâtă, hotărâre care a produs efecte între părțile semnatare de la data adoptării acesteia.

Prin urmare, s-a apreciat că momentul retragerii din societate a asociatului P.V. l-a reprezentat data de 5 mai 2004, de la care acesta era în drept să primească cota echivalentă participării sale l-a capitalul social din beneficiile societății și o sumă de bani reprezentând valoarea aferentă părții corespunzătoare din patrimoniul social calculate până la data retragerii. În considerarea dispozițiilor art. 216 din Legea nr. 31/1990 și a înscrisurilor depuse la dosar, Curtea a apreciat că drepturile patrimoniale cuvenite reclamantului trebuia să fie calculate în raport de valoarea reală a activelor la data retragerii, respectiv 5 mai 2004 și pentru cota de 25 % din patrimoniul social, cota sa de participare la capitalul social.

înscrisurile avute în vedere de instanță au fost: procesul verbal al ședinței AGA din 05 mai 2004 (fila 9 dosar apel), din care a rezultat că nu fusese, la momentul retragerii reclamantului din societate, finalizată majorarea capitalului social aprobată prin hotărârea AGA din 23 ianuarie 2004, deși pârâtul G.T.

vărsase contribuția ce îi revenea la data de 23 aprilie 2004, iar reclamantul avea să depună cota sa de participare la majorarea capitalului social, conform părților sociale deținute - 25 % - la data de 31 mai 2004. Aceeași situație a fost susținută și de datele cuprinse în încheierea ORC din 02 iunie 2006 (fila 23 dosar apel), care atestă că înscrierea în registrul comerțului a mențiunii privind majorarea capitalului social s-a făcut în baza Hotărârii AGA nr. 83 din 10 iunie 2004, adoptată după expirarea termenului până la care se putea face vărsarea sumelor subscrise pentru majorarea capitalului social, iar înscrierea în registrul comerțului a acestei mențiuni s-a făcut la data de 2 iunie 2006. Convingerea instanței în sensul admiterii apelului s-a fundamentat și pe concluziile raportului de expertiză tehnică contabilă, întocmit de expertul D.F., în funcție de care a apreciat că la pronunțarea hotărârii atacate, în mod greșit s-a avut în vedere expertiza prin care s-a stabilit cota de participare la capitalul social cu luarea în calcul și a sumei vărsate de către pârâtul G.T., în vederea majorării capitalului social.

Pârâtul G.T. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 68 din 09 iulie 2009, pronunțate de Curtea de Apel Oradea secția comercială de contencios administrativ și fiscal, calea extraordinară de atac formând obiectul dosarului nr. 4448/83/C/2010 - A, pe rolul aceleiași instanțe. În motivarea cererii de revizuire, întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 3 și 5 C. proc. civ., G.T.

a susținut că acțiunea în pretenții bazată pe prevederile art. 226 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 a rămas fără obiect, întrucât retragerea din societate a asociatului P.V., aprobată prin Hotărârea AGA din 05 mai 2004, a fost anulată la solicitarea expresă a acestuia, prin cererea sa din 04 februarie 2005, adoptată prin hotărârea AGA din 19 februarie 2005. De asemenea, a arătat că instanța de apel în mod greșit a reținut că hotărârea AGA din 05 mai 2004 a rămas definitivă și irevocabilă conform prevederilor art. 226 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, în condițiile în care nu a fost pronunțată nicio hotărâre judecătorească în acest sens. Mai mult decât atât, cererea de retragere din societate depusă de asociatul P.V.

la Tribunalul Satu Mare, ce a făcut obiectul dosarului nr. 1176/2004, a fost respinsă prin sentința nr. 1145/2004, instanța reținând că nu erau îndeplinite condițiile pentru dizolvarea societății și pentru autorizarea retragerii din societate. Revizuentul a susținut că urmare a hotărârii AGA din 19 februarie 2005, la cererea expresă a asociatului P.V., a fost anulată hotărârea AGA din 05 mai 2004, acesta rămânând în continuare în societate ca asociat și administrator, fapt ce rezultă și din fișa înregistrată la O.R.C. Satu Mare. În drept, a invocat prevederile art. 322 C. proc. civ. și art. 226 din Legea nr. 31/1990. Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul P.V. a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal ca tardiv introdusă, potrivit art. 324 alin. (1) pct. 2 și 4 C. proc.

civ. și în subsidiar respingerea căii de atac pentru neîndeplinirea condițiilor art. 322 3 pct. 3 și 5 C. proc. civ., cu cheltuieli de judecată. În apărare, intimatul a arătat că cererea de revizuire formulată potrivit art. 322 3 pct. 3 și 5 C. proc. civ. nu respectă termenele prevăzute de lege, precizând că, potrivit primei norme menționate, termenul de revizuire este de o lună de la cel din urmă act de executare, iar potrivit art. 322 pct. 5 termenul de revizuire este de o lună de la data descoperii înscrisurilor invocate. A mai arătat că s-a retras din societatea SC G. SRL, în condițiile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, situație consfințită prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Curtea de Apel Oradea - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 23/C/2011-A din 1 martie 2011, a respins excepția tardivității declarării căii de atac invocate de intimatul P.V.; a respins ca nefondată cererea de revizuire Deciziei nr. 68/AC din 09 iulie 2009 formulată de revizuentul G.T. în contradictoriu cu intimații P.V., SC A. SA Satu Mare și SC G. SRL Satu Mare, menținând în totalitate hotărârea atacată; a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție în interesul revizuentului formulată de intimata SC G. SRL Satu Mare și a respins ca neîntemeiată cererea intimatului P.V. de obligare a revizuentului la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această soluție instanța, în ceea ce privește excepția tardivității invocată de intimatul P.T., a avut în vedere că cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 3 și 5 C. proc.

civ. și că, potrivit art. 324 pct. 2 C. proc. civ., „termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în cazul prevăzut de art. 322 pct. 3, de la cel din urmă act de executare", în cauză nefiind făcută vreo dovadă că hotărârea a cărei revizuire s-a cerut ar fi fost executată. Referitor la primul motiv de revizuire, instanța a reținut că, norma indicată de revizuent nu este incidență în speță, întrucât, potrivit art. 322 pct. 3 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri atunci când „obiectul pricinii nu se află în ființă", acest motiv de revizuire presupunând ipoteza în care, printr-o hotărâre, debitorul a fost obligat să predea creditorului un bun cert și determinat, care însă a pierit după pronunțarea hotărârii, situație ce nu se regăsește în cauză, revizuentul nefiind obligat la predarea unui asemenea bun, ci la plata unei sume de bani, astfel că motivul de revizuire invocat a fost apreciat ca neîntemeiat.

Al doilea motiv de revizuire, întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., a fost de asemenea considerat ca neîntemeiat, pentru neîntrunirea în cauză a condițiilor impuse de norma legală pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiate pe acest motiv. Astfel, s-a reținut că, potrivit textului legal menționat, revizuirea poate fi cerută dacă, după pronunțarea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică, sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Prin urmare, înscrisul nou depus în calea extraordinară de atac, trebuia să nu fi putut fi invocat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, or, în speță, înscrisul nou invocat, respectiv Hotărârea AGA din 19 februarie 2005 a SC G. SRL prin care s-a anulat hotărârea privind retragerea din societate a intimatului P.V., nu îndeplinește niciuna dintre condițiile amintite. De asemenea, instanța a apreciat ca neîntemeiat acest al doilea motiv de revizuire și în considerarea adresei prin care revizuentul, la data de 15 iunie 2005, a comunicat hotărârea AGA anterior menționată intimatului P.V., astfel că, în mod evident, G.T., la data soluționării apelului, avea cunoștință de această hotărâre, pretins înscris nou, dar nu a făcut dovada motivelor, independente de voința sa, care l-ar fi împiedicat, în cursul soluționării acțiunii, să-l prezinte instanței.

Cererea intimatului P.V., de obligare a revizuentului la plata cheltuielilor de judecată, a fost respinsă deoarece nu a tăcut dovada efectuării acestora. Împotriva Deciziei nr. 23/C/2011-A din 1 martie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Oradea - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs revizuentul G.T., criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8, 9, 10 C. proc. civ., fără însă să subsumeze dezvoltarea criticilor formulate fiecăruia dintre motivele indicate. Recurentul revizuent a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate ca netemeinică și nelegală și pronunțarea unei hotărâri asupra fondului pricinii, în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt pe deplin stabilite.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., înalta Curte reține că textul legal a fost abrogat prin art. 1 pct. 111 1 din O.U.G. nr. 138/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea de aprobare nr. 219/2005 și ca instanță de recurs fiind ținută să cerceteze cauza exclusiv din perspectiva motivelor de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., nu va analiza critica subsumată acestui punct. Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., înalta Curte, având în vedere că recurentul-revizuent nu a circumscris expres acestuia niciuna dintre criticile formulate, apreciază că niciunul dintre elementele de critică expuse în memoriul de recurs nu se încadrează motivului de nelegalitate, potrivit căruia recursul este admisibil atunci când:" când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia", argument în favoarea căruia nu va analiza cauza din perspectiva acestuia. În ceea ce privește susținerile vizând pretinsa greșită aplicare la speță a dispozițiilor art. 322 pct. 3 și 5 C. proc. civ., înalta Curte apreciază, critica ca nefondată și reține că soluția instanței investite cu cererea de revizuire este una justă și judicioasă.

Astfel, în mod evident nefiind vorba despre un bun supus pierii, întrucât revizuentul pârât, prin hotărârea a cărei revizuire a cerut-o a fost obligat la plata unor sume de bani, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. 3 C. proc. civ., hotărârea atacată fiind una corectă. Referitor la cel de-al doilea motiv de nelegalitate, constând în aplicarea greșită a art. 322 pct. 5 C. proc. civ., înalta Curte, reține că revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai împotriva unei hotărârii definitive, în cazurile și condițiile expres stabilite de lege. Hotărârea atacată prin intermediul revizuirii nu se critică în raport de materialul existent la dosarul cauzei, la data pronunțării acestei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanță la data soluționării.

Așadar, în cadrul revizuirii, nu se pune problema realizării unui control judiciar, ci a unei noi judecăți, pe temeiul unor elemente ce nu au formulat obiectul judecății finalizate cu pronunțarea hotărârii a cărui revizuire se solicită. Din analiza motivelor invocate în speță, înalta Curte, reține că, în mod corect instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire a apreciat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., deoarece înscrisul depus la dosar nu reprezintă un înscris nou față de decizia civilă a cărei revizuire s-a solicitat, atâta timp cât hotărârea AGA a fost adoptată la data de 19 februarie 2005, iar Decizia nr. 68 a fost pronunțată Curtea de Apel Oradea secția comercială de contencios administrativ și fiscal la data de 09 iulie 2009. Astfel, fiind un înscris întocmit ulterior hotărârii în speță, recunoscut de revizuentul însuși ca fiind depus la instanța de fond, în mod corect a fost apreciat ca neîncadrându-se în prevederile normei legale menționate. Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul G.T.

și având în vedere că recurentul - revizuent a căzut în pretenții, în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., îl va obliga pe acesta la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, conform chitanței reprezentând onorariu de avocat depuse la dosar, în favoarea intimatului P.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de revizuentul G.T. împotriva Deciziei nr. 23/C/2011-A din 1 martie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Oradea - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Obligă revizuentul la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatului P.V. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 octombrie 2011.